Povestea românului care a câştigat „Nobelul Austriei“: „Este foarte important să faci un lucru care te atrage”

0
0
Adrian Constantin, cercetătorul de român care a obţinut în 2020 cel mai important premiu acordat oamenilor de ştiinţă din Austria FOTO Arhiva personală
Adrian Constantin, cercetătorul de român care a obţinut în 2020 cel mai important premiu acordat oamenilor de ştiinţă din Austria FOTO Arhiva personală

Adrian Constantin este unul dintre cei mai de seamă cercetători ai momentului, câştigând în 2020 Premiul Wittgenstein, cel mai valoros premiu pentru promovarea ştiinţei. Adrian Constantin, originar din Timişoara, şi-a spus povestea pentru „Weekend Adevărul”.

În familia lui Adrian Constantin (51 de ani), matematica este o adevărată tradiţie, pornind de la părinţii săi şi mergând până la rudele prin alianţă: „Am un unchi care este matematician, am o mătuşă care este profesoară de matematică, socrul meu este matematician şi soţia mea, la rândul ei, este matematician – deci, suntem o familie, şi în sens strâns şi în sens larg, de matematicieni“, explică profesorul Constantin.

Matematica nu este singura lui pasiune. Cercetătorul îşi aminteşte că în anii comunismului „istoria, fiind politizată, nu era interesantă“, însă profesorul său de istorie a reuşit prin modul în care preda şi prin felul în care îi atrăgea atenţia să îndrăgească şi această materie.

„În România am făcut şcoala generală şi liceul în limba germană, la Liceul «Nikolaus Lenau», unde am avut şansa să am câţiva profesori foarte pasionaţi de meseria lor. Eu sunt foarte interesat şi de istorie şi cred că datorez acest lucru profesorului de istorie de la gimnaziu care a emigrat în Germania după câţiva ani, din păcate, când eram eu încă la gimnaziu, dar care a reuşit, în clasa în care eram, să trezească multor elevi pasiunea pentru citit“, povesteşte Adrian Constantin.


Adrian Constantin şi colegii săi, în clasa I a Liceului Nikolaus Lenau din Timişoara FOTO Arhiva personală

Adrian Constantin Lenau Clasa I FOTO Arhiva personala

După terminarea liceului, Adrian Contantin a mers în armată, obligatorie la vremea respectivă. În 1989 a început facultatea, în Timişoara, iar primele două săptămâni, cum era tradiţia atunci, studenţii au fost scoşi la cules de cartofi. Apoi, a urmat un adevărat periplu academic prin mai multe centre universitare din lume. „În al doilea an de facultate am fost admis în Franţa şi am terminat Facultatea de Matematică la Nisa. Doctoratul l-am făcut în Statele Unite ale Americii, la Institutul Courant al Universităţii din New York. Am lucrat postdoctoral în Elveţia, iar primul post permanent l-am primit în Anglia, la Universitatea Newcastle. Apoi, am primit un post ca profesor în Suedia. Până în 2008, când am ajuns în Austria, am fost, în acelaşi timp, profesor în Suedia şi în Irlanda. De când sunt profesor în Austria am mai profesat şi la King’s College, la Londra, pentru trei ani, dar am renunţat – toată această navetă este prea complicată“, a explicat cercetătorul pentru „Weekend Adevărul“.

„Nu am făcut niciodată o cerere pentru a primi un post în România” 

Întrebat dacă, după plecarea din ţară, a mai luat în calcul întoarcerea, profesorul a explicat că parcursul său profesional a fost de aşa natură încât România nu a fost niciodată o opţiune. „În matematică, pentru a ajunge să primeşti un post permanent la universitate, durează cam 10-12 ani de când începi facultatea până se pune problema de a obţine un astfel de post. Aceasta e în general regula. În anii ’90, din păcate, situaţia în România era de aşa natură încât am exclus întoarcerea. Nu am făcut niciodată o cerere pentru a primi un post în România şi în cariera mea profesională nu am colaborat cu oameni care lucrau în România. Am colaborat cu oameni care sunt acum acolo, care s-au întors, dar în cazul meu nu s-a pus problema concret. Sentimental şi personal mă leagă foarte multe lucruri de România, dar cariera mea profesională, universitară s-a desfăşurat fără prea multă legătură cu ţara natală“, a explicat Adrian Constantin.

Nu este singurul din generaţia sa care a părăsit definitiv ţara. Cei mai mulţi colegi de liceu ai cercetătorului sunt plecaţi în Germania, iar organizarea reîntâlnirii de 30 de ani de la terminarea liceului a venit ca ceva foarte natural să fie făcută pe tărâm bavarez. „Asta este o problemă recurentă în România, astăzi, pentru că foarte mulţi pleacă şi puţini se întorc“, spune profesorul Constantin.


Adrian Constantin şi colegii săi, în clasa a XII-a, la Liceul Nikolaus Lenau din Timişoara FOTO Arhiva personală

Lenau clasa a XII-a Adrian Constantin FOTO Arhiva personală

„Să faci întâi toate greşelile“

Cercetătorul român povesteşte că de-a lungul timpului a avut şi norocul de a întâlni oameni de ştiinţă ca el care l-au ajutat şi susţinut. El l-a dat exemplu pe profesorul Gerard Iooss din Franţa, care s-a străduit foarte mult să-i înlesnească o viză şi o bursă pentru a putea studia la Nisa. Apoi, conducătorul său de doctorat de la New York, Henry McKean, ştiind că viaţa este scumpă în metropola americană, l-a întrebat unde locuieşte şi cât plăteşte chirie, oferindu-i posibilitatea să stea la el acasă pentru aceeaşi chirie.

„Eu locuiam la o oră şi ceva de universitate. Îmi trebuia o oră şi jumătate cu metroul ca să ajung la universitate, iar profesorul locuia la 10 minute cu metroul, într-o casă din secolul al XVIII-lea. Şi acesta e doar un exemplu de generozitate de care am avut parte fără să mă facă să mă simt sărac“, povesteşte cercetătorul de origine română. Tot el a povestit cât de mult a însemnat să stea în aceeaşi casă cu conducătorul său de doctorat.

„Am discutat foarte mult despre ce înseamnă cercetarea, ce înseamnă matematica, de exemplu, mi-a spus un lucru care m-a şocat pur şi simplu, pentru că era prima dată când l-am auzit, şi anume că Nils Bohr, un mare fizician, a spus că pentru a găsi soluţia la o problemă de cercetare trebuie să faci întâi toate greşelile. Deci nu trebuie să renunţi când ai făcut o greşeală, trebuie să continui“, a mai explicat profesorul Constantin. Aşa a reuşit să înveţe profesorul ce înseamnă, cu adevărat, cercetarea.

Adrian Constantin a povestit pentru „Weekend Adevărul“ că în Suedia a avut şansa să aibă o relaţie foarte apropiată cu Lars Hörmander, câştigător al Medaliei Fields, echivalentul Premiului Nobel în Matematică.

„Este foarte important să încerci să faci un lucru care te atrage. Sigur că dacă faci ceva ce nu interesează pe nimeni nu e bine, dar vreau să spun că principalul criteriu este un filtru personal. Trebuie să îţi placă acel lucru, pentru că este foarte greu să faci cercetare. Majoritatea lucrurilor pe care le încerci nu reuşesc şi este ca şi cum ai încerca să urci un munte la care nu există niciun fel de hartă şi, de multe ori, ţi se pare că acum o să ajungi în vârf şi urci, faci eforturi foarte mari şi îţi dai seama nu numai că nu e acesta vârful, ci trebuie să cobori ca să o iei din nou de la capăt – nu întotdeauna e clar că ceea ce vezi pe moment este un vârf“, a punctat profesorul, care a trăit acel „sentiment extraordinar de a ajunge în vârf“.

„Să îţi spună un mare om de ştiinţă că întâi trebuie să dai cu capul de tot şi abia după aceea o să găseşti poate ceva nou, asta vine ca un şoc şi îţi trebuie timp, răbdare şi perseverenţă ca să procesezi această informaţie“, a mai subliniat cercetătorul.

Este foarte important să încerci să faci un lucru care te atrage. Sigur că dacă faci ceva ce nu interesează pe nimeni nu e bine, dar vreau să spun că principalul criteriu este un filtru personal.

Compatibilitatea dintre credinţă şi ştiinţă

Adrian Constantin a explicat, pentru „Weekend Adevărul“, şi poziţia sa de om de ştiinţă faţă de credinţă. El spune că ştiinţa nu exclude credinţa în Dumnezeu şi nici invers. „Dacă există Dumnezeu şi ar arăta tuturor că El există, nu ar mai fi nevoie de credinţă, că nimeni nu ar fi nebun să se împotrivească puterii absolute. Şi atunci, credinţa în Dumnezeu nu este ceva care se poate verifica cu experimente. Pentru fiecare persoană, credinţa este o decizie personală bazată pe o combinaţie între cultura în care creşte si experienţa proprie – de exemplu, persoanele pe care le-a întâlnit. Nu se pot face generalizări, dar eu cred că este vorba de un mod de a privi viaţa. Cine pretinde că există incompatibilitate între ştiinţă şi religie înseamnă că are o problemă de familiaritate cu cel puţin una dintre acestea. Pentru mine, această compatibilitate există şi dă o speranţă spre bine, frumuseţe şi sens“, a declarat cercetătorul.

1,5 milioane de euro la dispoziţia cercetărilor

Adrian Constantin a primit în 2020 premiul Wittgenstein, cel mai valoros premiu pentru promovarea ştiinţei, supranumit şi „Nobelul Austriei“, acordat de către Fondul Ştiinţific Austriac. Motivul pentru care românul a primit această distincţie a fost cercetarea în domeniul modelării matematice a mişcării valurilor şi curenţilor, dar şi pentru numărul mare de cercetători de vârf care s-au format în echipa lui.

Premiul Wittgenstein garantează cercetătorilor „cel mai înalt grad de libertate şi flexibilitate în desfăşurarea activităţii lor, pentru a permite o dezvoltare extraordinară a realizărilor lor ştiinţifice“, iar juriul care a decis cui va fi acordată distincţia are opt membri, din care doi câştigători ai Premiului Nobel. Românul spune că datorită activităţii sale în acest domeniu a avut şansa de a cunoaşte îndeaproape „mai multe personalităţi în adevăratul sens al cuvântului, nu numai matematicieni şi cercetători de prim rang, dar şi cu calităţi umane deosebite“.

Premiul de 1,5 milioane de euro obţinut de Adrian Constantin va fi folosit în următorii ani exclusiv pentru cercetare.

„Am libertatea să aleg temele, am timp la dispoziţie următorii cinci, şase ani să mă dedic acestor teme, dar înseamnă şi foarte multă muncă. Intenţionez să cercetez în special fenomene legate de valuri şi curenţi în oceane şi în atmosferă, fenomene general cuplate. Aceste fenomene sunt legate pentru că, de exemplu, majoritatea curenţilor marini sunt produşi de vânt, deci atmosfera influenţează oceanul. Pe de altă parte, cel mai mare depozit de căldură este oceanul, şi din cauză că există aceşti curenţi marini în combinaţie cu curenţii care sunt în aer nu este extrem de cald la Ecuator şi foarte frig la Poli: se moderează aceste extreme pentru că există această circulaţie“, a povestit românul planurile sale de viitor.

Studiul fenomenelor ciudate

Adrian Constantin a declarat pentru „Weekend Adevărul“ că un subiect al cercetării sale îl va constitui un fenomen foarte ciudat pe care vrea să îl înţeleagă. „Credem că putem face ceva nou în această direcţie. În coasta de vest a Australiei, primăvara apar nişte nori care se numesc morning glory. Este ca un zid în cer, un fel de nor care are o lungime de 100 de kilometri şi se deplasează ca şi cum ar fi împins în atmosferă – există fotografii pe internet şi există şi măsurători. Deasupra României sau a Austriei, în zonele moderate, există astfel de fenomene, dar sunt de sute de metri, nu de sute de kilometri. Trebuie să existe o explicaţie accesibilă pentru acest fenomen ciudat. Mă interesează şi este ceva în care voi investi efort pentru a înţelege mai bine“.

Cercetătorul a studiat şi doreşte să studieze în continuare şi El Niño, un fenomen care apare în zona ecuatorială a Oceanului Pacific, de-a lungul a peste 10.000 de kilometri. „El Niño înseamnă în spaniolă copilaşul şi este un cuvânt folosit de pescarii din Peru care au observat că în decembrie, aproape de Crăciun, apa din Oceanul Pacific este mult mai caldă decât de obicei. De ce se întâmplă asta? Există nişte interacţiuni între atmosferă şi Oceanul Pacific şi acest fenomen se repetă o dată la patru, cinci ani. Acest fenomen mai înseamnă vânt mai puţin în Pacific, plouă mult în America de Sud, dar mult mai puţin în Australia şi în Indonezia – şi asta este foarte important, pentru că influenţează clima întâi în bazinul Oceanului Pacific şi după aceea se extinde şi în Africa şi în Europa. Practic, are un efect global, deci şi acest fenomen mă interesează“, a mai susţinut cercetătorul.  

Cine pretinde că există incompatibilitate între ştiinţă şi religie înseamnă că are o problemă de familiaritate cu cel puţin una dintre acestea. Pentru mine, această compatibilitate există şi dă o speranţă spre bine, frumuseţe şi sens.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Un matematician născut la Timişoara a obţinut un premiu de 1.500.000 de euro: „Este considerat Nobelul Austriei” VIDEO

Mesajul unui şlefuitor de genii pentru părinţi: „Lăsaţi copiii să-şi aleagă singuri facultatea”

Povestea unui medic cercetător român: a plecat dintr-un sătuc uitat de lume şi a cucerit Harvardul

Timişoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri