Incredibila poveste a tinerei în scaun cu rotile, care nu îşi poate folosi mâinile şi picioarele, dar a devenit consilier în Timişoara după alegerilor locale

0
0

Premieră naţională la Timişoara în urma alegerilor locale. Persoanele cu handicap vor avea un reprezentant în Consiliul Local. Este vorba despre o tănără, Raluca Popescu, care a candidat pe listele Partidului Mişcarea Populară.

Deşi are 26 de ani, Raluca Popescu, nu poate să facă mai nimic singură. Însă nici vârsta, nici handicapul nu sunt un impediment pentru a-şi atinge ţelurile. Din păcate are nevoie în permanenţă de cineva în apropiere pentru ca nu îşi poate folosi membrele si se deplasează într-un scaun cu rotile. Raluca Popescu nu va putea să îşi ridice mână nici când va avea de votat în CL, probabil că va fi ajutată de mama ei. 
 

„Am ajuns într-un scaun rulant în urma unui vaccin, pe care mi l-au adminstrat când aveam trei luni. De atunci am rămas în scaun rulant. Mobilitatea mea este foarte redusă. Pot să îmi folosesc doar degetele de la mâna stângă şi să îmi mişca capul. Cam atât este mobilitatea mea”, îşi începe povestea Raluca Popescu.
 

„Am vrut să plâng, dar nu doream să le dau această satisfacţie”

Părinţii ei au dorit foarte mult să o ducă la o grădiniţă normală, unde s-a simţit apreciată şi iubită. Chiar dacă era o persoană cu nevoi speciale, a făcut şi gimnaziul într-o şcoală obişnuită, din  cartierul ei. E drept că anumiţi profesori nu ştiau cum să se comporte cu ea. Lucrurile au început să se complice la liceu. 

image

„Colegii mei aveau fiecare cu cine sta în bancă. Lângă mine, locul era liber, nu stătea nimeni. Până la urmă am făcut eu primul pas, le-am spus că este liber, dar m-au ignorat. M-am simţit respinsă, am vrut să plâng, dar nu doream să le dau această satisfacţie. Am plâns acasă. Încet-încet au început să se apopie de mine, să mă accepte în grupul lor. M-am bucurat de mult sprijin din partea lor. Am descoperit că uneori oamenii nu ştiu cum să ne trateze, le este teamă să nu ne rănească şi preferă să stea la distanţă”, mărturiseşte Raluca.

A absolvit Facultatea de Litere de la Universitatea de Vest

Are o minte ageră, iar dacă o asculţi vorbind, nu ai crede că se confruntă cu o dizabilitate atât de mare. Este înzestrată cu o incredibilă putere şi voinţă de a se autodepăşi. Prin dăruire şi devotament şi-a făcut un drum propriu. În ciuda problemelor fizice, în 2012 a terminat Facultatea de Litere a Universităţii de Vest din Timişoara.

„Nu mi-a fost uşor. Am ales Universitata de Vest pentru că ştiam că are lift. Era important. Am avut experienţa liceului, unde timp de patru ani am fost purtată pe braţe de colegii mei.    Voiam o facultate cât de cât accesibilă. Universitatea de Vest avea lift. Unele examene le dădeam pe laptop, altele oral. La altele trebuia să-mi scrie mama. Stătea cu mine şi eu trebuia să dictez. La examenul de spaniolă a trebuit să îi dictez o pagină întreagă, pe litere. A fost criminal”, îşi aminteşte Raluca. 

image

„Mi-am propus accesibilizarea instituţiilor publice şi nu numai”


Misunea Ralucăi Popescu este să îi ajute pe cei cu diferite handicapuri. A fost co-preşedintele Fundaţiei „Ceva de spus” din Timişoara, un grup de autoreprezentaţi care au înţeles cât de important este să îţi facă auzită vocea. Pentru că este o organizaţie apolitică, şi-a dat demisia înainte de alegeri. Acelaşi deziderat îl are acum şi în mandatul ei de consilier local.

“Rezultatele alegerilor m-au surprins, nu mă aşteptam. Dar mă bucur că am văzut câtă susţinere am avut. Mă bucur de faptul că oamenii au încredere în ceea ce doresc să fac mai departe pentru persoanele cu dizabilităţi din oraş. Pentru acest mandat mi-am propus accesibilizarea instituţiilor publice şi nu numai. Accesibilizarea oraşului cu borduri, a mijlocelor de transport în comun, crearea unui centru cu echipamente pentru persoanele cu mobiltate redusă, care să funcţioneze în regim de urgenţă. Vreau să mă implic în proiecte, este nevoie de oameni care să aibă o anumită viziune şi un scop. Trebuie schimbate mentalităţi. Cunosc oameni care nu au ieşit din casă de doi ani, de cinci ani. Pur şi simplu stau acolo ţintuiţi într-un scaun cu rotile şi privesc pe geam afară”, afirmă Raluca.

„Adevăratele provocări încep încă de la ieşitul din casă”

Tânăra are în faţă numeroase provocări, de această dată din poziţia în care va putea să schimbe ceva. Iar ea va lupta să schimbe mentalităţi, este dispusă să se lupte cu prejudecăţi, pentru ca toţi cei cu dizabilităţi să trăiească demn şi respectaţi, la Timişoara.

image

“Adevăratele provocări încep încă de la ieşitul din casă. Ca utilizator de scaun rulant te loveşti la tot pasul de bariere. Urmează gropile din oraş, care ne omoară pe toţi, nu mai vorbim de bordurile înalte, nu ne putem urca într-un mijloc de transport în comun, nu putem intra într-o instituţie, fie sunt rampe prost făcute, fie nu sunt deloc. Dar totuşi funcţionează. Cel mai adesea se întâmplă ca utilizatorii de scaun rulant să fie luaţi, pur şi simplu, pe sus. Nu e normal în anul 2016 în Timişoara, un oraş care se vrea european. Prin accsebilizare mă refer nu doar la utilizatorii de scaun rulant. Ar trebuie să fie pentru mai multe categorii, pentru nevăzători, persoane cu dizabilităţi mentale. Nu avem instituţii accesibilizate şi pentru aceste persoane. Mă voi lupta în continuare şi pentru acestea. Cred că este nevoie de timp şi de determinare pentru a schimba lucrurile”, a adăugat Raluca.

„Am fost luată pe sus să ajung la operă”

Consiliera era deja implicată, în cadrul Asociaţiei „Ceva de Spus”, în diverse proiecte, printre care şi cel de accesibilizare a instituţiilor de cultură. 

„Am fost la Operă, a fost o adevărată aventură! Nu poţi urca în operă! Am fost luată pe sus. Cu chiu cu vai, după ce am intrat, am descoperit că sala era mult prea îngustă, nu vezi un spectacol bine. Sunt o mulţime de probleme. Filarmonica are trepte, nu are rampă. E trist că şi accesul la cultură este interzis persoanelor cu dizabilităţi. Muzeul de Artă a achiziţonat o liză pentru utilizatorii de scaun rulant. Există şi expoziţii care sunt în brail, pentru persoanele nevăzătoare. Muzeul de Artă este printre puţinele instiţii care au făcut paşi pentru accesibilizare”, mai spune Raluca Popescu.

image

„Minipodium pentru persoanele cu handicap la Festivalul Plai”

Festivalul Plai din Timişoara a fost primul eveniment care s-a aliniat normelor de civilizaţie avansată. La acest festival, persoanele cu handicap au o rampă specială, de unde pot vedea concertele. „Am avut o colaborare foarte frumoasă, au venit la noi, ne-au întrebat ce pot face pentru persoanele cu dizabilităţi. Am discutat, iar apoi au făcut un minipodium pentru persoanele cu scaun rulant. A fost o colaborare constructivă. Doresc să fie pe mai departe cu toate instituţiile din oraş”, a spus Raluca.

image

„Am acumulat cunoştiinţe foarte multe în America”
 

În 2015, Raluca a fost la un schimb de expereinţă în SUA, printr-un program de International Visitor, unde a putut să vadă cum funcţionează serviciile pentru persoanele cu dizabilităţi, ce echipamente avansate există. „A fost pentru mine printre cele mai puternice experienţe. Am acumulat cunoştiinţe foarte multe în America”, a comentat Raluca. 

Tânăra va putea merge uşor la şedinţele de consiliul, pentru că Primăria Timişoara este accesibilizată. Există un dispozitiv pe care se urcă scaunul rulant, iar prin manevrarea unei manete se pot urca scările, dar există şi lift.

Timişoara


Ultimele știri
Cele mai citite

Partenerii noștri