Cine sunt „neînfricaţii soldaţi ai lui Allah” care au luptat „cu Rambo” contra comuniştilor din Afganistan
0
„De la Şeherezada la Osama bin Laden. Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu" este cartea timişoreanului Adrian Petru Stepan. Scriitorul îmbină întâmplări reale, demne de filmele de aventuri, cu analiza geopolitică, destine de regi cu cele de terorişti celebri.
Capitolul despre afgani şi talibani, din volumul „De la Şeherezada la Osama bin Laden. Istoria palpitantă a Orientului Mijlociu", al lui Adrian Petru Stepan, este realmente captivant şi aduce la suprafaţă misterele unei lumi exotice şi istoria plină de violenţă Afganistanului.
Mai clar nici nu se poate fi explicat povestea acestei ţări cuprinse mai tot timpul de atrocităţi şi de războaie de o violenţă greu de imaginat.
Stepan, un fin cunoscător de geopolitică, vorbeşte despre mozaicul de naţii şi credinţe din Afganistan, face istoria mujahedinilor (talibanii), luptătorii neînfricaţi ai lui Allah, aşa cum erau numiţi de americani când luptau împotriva comuniştilor.
Despre războaiele cu englezii, ruşii şi americanii, despre epoca şahilor, până la conducătorii corupţi, sărăcie şi narcotice.
Rambo 3 cu Silvester Stalone este unul dintre filmele care proslăveau lupta pentru libertate a afganilor cotropiţi de comunişti. Probabil că unul dintre puţinele clişee adevărate ajunse în lumea occidentală datorită Hollywoodului este al soldaţilor neînfricaţi, cu priviri de gheaţă şi feţe arse de soarele munţilor ce se ridică la marginea deşertului: mujahedinii, soldaţii lui Allah.
Numai că dacă în urmă cu 30 de ani ei erau cei care îi stăteau alături lui Rambo, acum, o parte dintre ei îi înfruntă pe compatrioţii acestuia cu aceeaşi determinare cu care o făceau împotriva ruşilor.
Istoria s-a repetat. O mare putere a plecat din Afganistan, lăsând ţara pe mâinile urmaşilor mujahedinilor, talibanii.
Formarea Afganistanului de azi i se datorează lui Ahmad Şah Durrani, la mijlocul secolului al XVIII-le. 1747 este anul începutului domniei sale.
Accesul la domnie a survenit în urma asasinării guvernatorului persan Nadir Şah. Noul rege, de etnie paştună, îşi va stabili capitala la Kandahar, având alături de el un consiliu format din reprezentanţii triburilor importante.
Afganistanul a devenit loc de joacă între Marea Britanie şi Rusia ţaristă. După două războaie anglo-afgane, în perioada domniei lui Abdul Rahman, pe la 1900, britanicii şi ruşii au căzut de acord asupra graniţelor actualului Afganistan.
Luptători afgani în 1841 FOTO Wikipedia
E mortal să-i conduci pe afgani
Începând de la mijlocul secolului al XIX-lea şi până la sfârşitul secolului XX, şapte conducători afgani au sfârşit violent, victime ale războaielor dintre clanuir, loviturilor de stat şi revoltelor. Doar câţiva au reuşit să fugă în exil.
După primul Război Mondial, regele Amanullah a fost cel care a stabilit relaţii cu noul guvern bolşevic de la Moscova. A încercat să construiască o ţară laică, dar după ce a decis emanciparea femeilor şi educaţi lor obligatorie, s-a trezit cu rebeliune. Triburile răsculate au incendiat palatul regal de la Jalalabad, iar Amanullah a fost nevoit să fugă în Italia.
Regele Amanullah FOTO Wikipedia
Succesorul său, Nadir Şah a fost asasinat după patru ani de la urcarea pe tron. Când triburile nu se războiau între ele, se găsea câte un clan să provoace un altul din acelaşi trib.
Paştunii sunt cei mai neîmblânziţi dintre afgani şi reprezintă peste 40 la sută din populaţia ţării. Următorii sunt tadjicii, cu 25 la sută, uzbecii cu 10 la sută şi hazarii tot cam 10 la sută. Aceştia din urmă sunt şiiţi, dispreţuiţi şi trataţi drept necredincioşi de majoritatea sunită.
Religia oficială este islamul.
Zahir Şah- epoca de aur a Afganistanului
Singurul care a pus capăt pentru o perioadă acestor conflicte, aducând şi o oarecare modernizare a ţării, a fost Zahir Şah, care a urcat pe tron în 1933. Modernizarea ţării s-a realizat cu sprijin sovietic, pentru Moscova, Afganistanul se afla în sfera sa de interese. Sovieticii erau interesaţi în menţinerea unui regim democratic la vecinul din sud şi punerea la colţ a islamiştilor, având în vedere problemele care erau în republicile sale caucaziene locuite de musulmani.
S-au construit şosele, uzine, sisteme de irigaţii, clădiri moderne, bazaruri antice, femeile au primit drept să voteze şi a permis însoţitoarelor de bord să nu poarte văl. Zahir a trimis o femeie ca reprezentant la ONU. Fustele scurte puteai fi admirate în Kabul, Herat sau alte oraşe mari.
Zahir Şah FOTO Wikipedia
Tocmai noua Universitate din Kabul avea să devină terenul perfect de naştere a nemulţumirilor politice. În 1965, era fondat de către trei tineri Partidul Democratic al Poporului din Afganistan. Alţi studenţi din acea perioadă şi-au început tot aici activitatea politică, devenind apoi lideri ai opoziţiei antisovietice.
În afara capitalei Kabul, unde înflorea curentul libertarian, munţii şi văile şi câmpiile din jurul deşertul Afganistanului, locuitorii considerau că naşterea unei fete nu era un eveniment fericit, iar destinul unei femei era de a fi obedientă şi a-şi sluji bărbatul pe care familia avea să i-l găsească.
Cu toată dorinţa regelui de a moderniza statul, Afganistanul era profund divizat. În marile oraşe s-a format o pătură oarecum înstărită, cultă şi progresistă, care îşi dorea să trăiască precum la Roma sau Paris, pe de altă parte, era masa largă a afganilor, care aveau mentalităţi rămase prin secolele anterioare.
Moscova, bunul prieten al Kabului
Deşi americanii au construit autostrada care leagă Kabul de Herat şi au pus la punct un proiect de irigaţii în Helamnd, URSS era mai aproape şi ajutorul său era consistent. Şahul Zahir a trebuit să rămână prieten cu toată lumea. SUA a acordat şi un împrumut semnificativ la începutul anilor 50, de 100 de milioane de dolari.
Aparenta linişte s-a spulberat în 1973, când vărul regelui, Daud Khan, a profitat de plecarea monahului într-un concediu în Italia şi a pus la cale o lovitură de stat cu sprijinul partidului comunist şi al unor elemente de stânga din armată.
Membrii familiei regale au fost exilaţi, iar Daud devenea preşedinte şi premier. Imediat, Moscova recunoştea noua conducere de la Kabul.
Luptători afgani FOTO Wikipedia
Au avut loc arestări şi chiar execuţii politice. Ulterior, comuniştii duri şi tinerii musulmani s-au ridicat împotriva lui Daud.
După revoltele din 1975, înăbuşite de forţele guvernamentale, foştii studenţi ai Universităţii din Kabul, Ahmad Şah Masud, Rabbani ori Hekmatyar scapă de execuţie şi se refugiază în Pakistan, unde vor primi sprijinul serviciilor secrete ale preşedintelui Ali Bhutto.
Daud spunea că visul său era să aprindă ţigări americane cu chibrituri ruseşti.
În 1978, cei din Partidul Democrat Popular Afgan îl asasinează pe Daud şi preiau puterea. Urmează o luptă intre două facţiuni ale partidului, câştigată de Mohamed Taraki, care pune în practică un proces de reforme, inclusiv laicizarea ţării. Numai că triburile paştune pun mâna pe arme.
Armata Roşie trece munţii
Guvernul a cerut sprijin aliaţilor din nord, iar URSS îşi trimite trupele la Kabul. Puterea este preluată de Babrak Kemal, care renunţă la reformele laice, sperând că va calma avântul războinic al triburilor.
Trupe sovietice în Afganistan în 1978 FOTO Wikipedia
Războiul civil era însă în toi. Mujahedinii, foştii studenţi ai Universităţii din Kabul, antrenaţi în Pakistan, vor organiza gherilele din zona rurală, unde au autoritatea centrală nu reuşea să se impună.
Oraşele vor aparţine guvernului, satele insurgenţilor.
Armata guvernamentală, susţinută financiar şi material de la Moscova, împreună cu Armata a 40-a rusească dislocată aici, vor efectua operaţiuni tipice de cucerire a zonelor izolate. Ruşii vor pleca din Afganistan după zece ani! La fel ca englezii înaintea lor şi americanii după 2001, ruşii vor experimenta ce înseamnă să câştigi fiecare bătălie, dar să pierzi un război. Talibanii au preluat capitala, dar cei din Alianţa Nordului au reuşit să oprească talibanizarea completă a ţării.
După ce Armata a 40-a sovietică intrase în Afganistan, cele două superputeri, SUA şi USRSS au intrat în coliziune. Americanii nu puteau să rămână impasibili în faţa unei invazii sovietice. Aşa că SUA se înţelege cu Pakistanul să-i permită livrarea armelor necesare triburilor paştune pentru a rezista împotriva maşinii de război sovietice, în timp ce bogaţii şeici ai Arabiei Saudite, promotori ai sunnismului radical, se vor implica direct în gestionarea şi evoluţia evenimentelor, evident, cu suportul CIA.
Talibanii sprijiniţi de SUA, Arabia Saudită, Marea Britanie, Pakistan şi China
Afganistan devine un laborator în care iau naştere principalele organizaţii teroriste care bântuie acum lumea.
Gherilele afgane autonome formează în 1985 un comitet denumit Peşawar 7 (numele vine de la oraşul pakistanez unde au început să fie antrenaţi mujahedinii şi cele şapte facţiuni ale gherilei), care trebuia să coordoneze lupta împotriva guvernului de la Kabul sprijinit de URSS.
Peşawar 7 a fost sprijinită de către SUA, Arabia Saudită, Marea Britanie, Pakistan şi chiar China. Osama bin Laden, tânărul provenit dintr-o familie saudită bogată, îşi va începe aici cariera sa de înger al morţii.
Osama bin Laden este intervievat de un jurnalist FOTO Wikipedia
Tehnica militară, inclusiv tunuri, blindate şi chiar lansatoare de rachete, ajungeau din belşug mujahedinilor.
Luptătorii vor fi îndoctrinaţi şi cu conceptele celui mai radical islam venit dinspre Arabia Saudită, wahabinismul. Aici vor apărea şi primele tabere al-Qaeda, la sfârşitul anilor 80.
Sovieticii se vor retrage din Afganistan în 1989, lăsând în urmă sute de mii de morţi, un guvern fragil şi un război civil în care se vor remarca talibanii, studenţii în teologie, gruparea de gherilă ce promovează un sunnism radical şi aplicarea strictă a legii islamice, Şaria.
După prăbuşirea Cortinei de Fier şi a URSS-ului, interesul americanilor pentru Afganistan dispare subit. Saudiţii vor continua însă să pregătească noii ostaşi ai Profetului gata să se sacrifice pentru ca guvernul afgan să fie alungat, iar americanii, foştii lor aliaţi, să sângereze peste tot în lume.
În 1996, studenţii ocupau capitala şi declarau Afganistan emirat islamic. Nu reuşeau să controleze toată ţara, mai cu seamă regiunile de nord. Măsurile talibanilor şochează lumea civilizată, dar găsesc o largă adeziune printre triburi datorită exacerbării sentimentului naţional şi puterii de a pune capăt războiului civil.
Harta războiului civil în perioada 1992-2001
Cel mai rău era să fii femeie afgană în perioada talibană.
Corupţia distruge la fel ca talibanii
Atentatele de la New York din 11 septembrie 2001, i-a făcut pe americani să revină în forţă în Afganistan. În urma operaţiunii Enduring Freedom, regimul taliban era înlăturat. Aveau loc alegeri libere, au fost reînfiinţate insituţiile democratice.
Ahmed Karzai, un paştun din tribul Popalzai, devenea preşedinte. Urmează o altă perioadă controversată, Afganistanul fiind un stat greu guvernabil. Guvernare instaurată în urma înlăturării talibanilor s-a remarcat prin numeroase acte de corupţie. Familia Karzai şi-a infiltrat membrii la toate nivelele decizionale ale statului, fiind comparată cu un clan mafiot.
John Sopko, şeful SIGAR (instituţia americană ce superviza reconstrucia Afganistanului), declara că guvernul SUA plătea solda a 30.000 de soldaţi afgani ce existau numai pe hârtie, banii fiind transferaţi în conturile potentaţilor de la Kabul.
Trupe americane în Afganistan FOTO Wikipedia
De la 1 ianuarie 2015, grosul forţelor armate ale NATO s-a retras din Afganistan. A rămas un 13.000 de militari, majoritatea ai Statelor Unite, cu misiunea de a asistenţă şi consultanţă strategică trupelor guvernamentale.
Atacurile insurgenţilor talibani nu au contenit şi s-a intensificat semnificativ până în 2016, an în care s-au înregistrat 7.000 de morţi şi 12.000 de răniţi în rândul soldaţilor şi poliţiştilor afgani, precum şi 3.500 de morţi în rândul civililor, conform datelor ONU.
Provincia Khorasan a devenit, din 2015 fieful local al organizaţiei teroriste Stat Islamic.
Sărăcie şi narcotice
Afganistanul este una dintre cele mai sărace ţări ale lumii. Cele mai importante venituri –ilicite, sunt cele obinute din producţia şi vânzarea de droguri. Heroina produsă aici a plasat ţara pe locul întâi în lume în această industrie. În 2016, concomitent cu intensificarea atacurilor talibane, a crescut şi producţia de opium cu circa 40 la sută faţă de anul anterior.
Totuşi, o echipă de geologi americani trimişi de Pentagon, a ajuns la concluzia că subsolul Afganistanului valorează 1.000 de miliarde de dolari. Evident, sunt neexploatate. E vorba de gaz, uraniu, minereuri feroase de o puritate deosebită, pietre preţioase. China a făcut primii paşi şi a cumpărat mine de cupru!
Provincia Kandahar FOTO Wikipedia
Fostul preşedinte Donald Trump a anunţat încă din campania electorală că va retrage militarii SUA din Afganistan. Nimeni nu mai doreşte să îşi complice viaţa încercând să îi salveze pe afgani de propriul lor mod de viaţă.
Vă mai recomandăm:
Mollahul Baradar, cofondator al talibanilor, a ajuns la Kabul. Mişcarea discută despre formarea unui nou guvern
Talibanii cer afganilor să fie uniţi, pe măsură ce protestele se extind în Kabul
Se încarcă comentariile...
