Vremurile când bărbaţii români consumau cu mândrie boaşele cocoşului. Pasărea este considerată sfântă în popor

Cocoşul este considerat o pasăre sfântă pentru poporul român, cu multiple semnificaţii. Cocoşul are rol prevestitor, de alungare a spiritelor rele şi chiar de vindecare.

Cocoşul este glorificat în Oltenia şi este chiar desenat pe casele din Oltenia. „În Oltenia, în judeţul Vâlcea, se obişnuieşte să se pună pe case chipul de lemn al cocoşului, ca un purtător de duhuri rele şi de vrăji. Aceste figuri se numesc «turturele». Şi prin alte părţi locuite de români se crede că cocoşul este străjer şi apărător de duhuri necurate şi se pune de tinichea sau de lemn pe creasta casei. Tot în acelaşi scop se pune şi găină“, arată Gheorghe Ciauşeanu în „Superstiţiile poporului român“.

Cântatul cocoşului

Alte credinţe sunt legate de cântatul cocoşului.

„Românii credeau că atunci când cocoşul cântă fără nicio noimă vesteşte vreo nenorocire. În Moldova, se crede că atunci când îţi cântă cocoşul în prag, îţi vin musafiri, când îţi cântă pe prispă, îţi va veni o rudă. Poporul nostru crede că cocoşul e înger văzut. Cel ce ocărăşte şi, mai cu seamă, cel ce îl dă Dracului este socotit ca un om ticălos, om fără suflet, care va merge în iad, pe lumea cealaltă. (...) Cocoşul cântă la miezul nopţii, fiindcă vine îngerul şi-l gâdilă la aripa dreaptă, spunându-i că toacă în cer. Cântecul lui nimiceşte puterea duhurilor. Duhurile fug de zgomote. (...) la uşa raiului cântă, şi ziua, şi noaptea, un cocoş. Cât trăieşti să-i dai de pomană un cocoş la un om de vârsta şi sexul tău, - căci pe lumea cealaltă  îţi iese înainte cântând“, se mai arată în lucrarea  „Superstiţiile poporului român“.

Penele de cocoş feresc copilul de duhuri rele

Există diferite convingeri cu privire la diferite afecţiuni care ar putea să vindecate prin consumul sângelui de cocoş sau a altor organe.

„Bătrânii cred că nu e bine, este nelegiuit lucru ca voinicul să mănânce capul cocoşului: «nu e bine ca un voinic să mănânce capul altui voinic». (...) Sângele din creasta cocoşului negru se dă de băut copiilor care «răsar» (au spasmuri) în somn, ca să se «zviduiască» de această meteahnă. Cel care are dureri la inimă , crezând că i-o mănâncă strigoii, - bea sânge de cocoş negru, pentru a îndepărta nefasta influenţă a acestor duhuri rele. Penele de cocoş se pun în scalda copilului – mai cu seamă după botez – ca să fie ferit de duhuri rele şi de bântuielile lor, în toată viaţa lui. Limba cocoşului o mănâncă cei ce au «urât», le este frică să rămână singuri pe întuneric. Boaşele cocoşului le mănâncă bărbaţii care n-au şi vor să aibă copii“,

menţionează Gheorghe Ciauşeanu.