VIDEO Cum s-au construit cele mai spectaculoase drumuri din România: Transfăgărăşan, Transalpina, Drumul lui Dracula, Transbucegi - şoselele din nori
0
În România există unele dintre cele mai frumoase drumuri din lume. La această concluzie au ajuns jurnaliştii străini care ne-au vizitat ţara şi au inclus unele drumuri într-un clasament al celor mai frumoase şosele de la nivel mondial. Construite pe crestele munţilor, drumurile montane oferă privelişti de vis şi te duc în inima naturii.
„Drumul Regelui“, sau Transalpina, şerpuieşte pe crestele Parângului, de la Novaci (Gorj) până la Sebeş (Alba), dezvăluind o privelişte de vis.
La poalele şoselei, în Oltenia, turiştii sunt întâmpinaţi de Peştera şi Mănăstirea Polovragi.
Transalpina străbate judeţele Alba, Gorj şi Vâlcea pe o distanţă de 148 de kilometri, iar în punctul cel mai înalt, în Pasul Urdele, şoseaua atinge cota de 2.145 de metri, depăşind cu peste 100 de metri Transfăgărăşanul.
Calea de acces de peste munţi către Ardeal a fost construită în timpul romanilor, având o importanţă strategică, şi a fost modernizată parţial în perioada interbelică, de către regele Carol al II-lea, de unde vine şi denumirea de „Drumul Regelui“.
Mii de maşini străbat Transalpina în fiecare weekend de vară. Turişti din toată ţara, dar şi din străinătate vin să vadă cu ochii lor drumul care şi-a făcut loc în inima naturii. Peisajele sunt ameţitoare, dar şi periculoase, pentru că lucrările nu au fost finalizate şi nu există parapeţi de protecţie.
„Drumul Regelui“ a devenit acum foarte căutat de turişti, pentru că este cel mai înalt din ţară şi oferă peisaje senzaţionale. Înainte de a fi amenajat nu era decât o potecă folosită pentru deplasarea produselor cu ajutorul cailor sau al măgarilor. Regele Carol al II-a a venit de la Sarmizegetusa pe această cale, traversând munţii, şi a propus amenajarea unui drum adevărat, pentru a crea astfel o legătură între Ardeal şi Oltenia. Lucrările au început în primăvara anului 1934 şi aveau să fie finalizate doi ani mai târziu.
Drumul lui Dracula
Drumul din Pasul Tihuţa, numit şi Pasul Bârgău sau „Borgo" din cartea Bram Stoker atrage mulţi turişti tocmai datorită legăturii create de scriitorul irlandez cu personajul Dracula. Drumul ajunge la o altitudine de 1201 metri şi asigură legătura între provinciile istorice Moldova şi Transilvania, prin între Depresiunea Dornelor şi Depresiunea colinară a Transilvaniei.
La începutul secolului XIX, vechiul drum comercial a fost abandonat, iar între anii 1812-1817 a fost construită şoseaua care acum trece prin pas. Construcţia a început la iniţiativa Consiliului de Război al Armatei Austro-Ungare.
Drumul apare pe Harta Iosefină şi pe cea Austriacă de la 1817, dar şi pe Harta Ungară din 1891. Pe acest drum ar fi trecut şi Împăratul Iosef al II-lea.
În 1969 drumul a fost mai întâi betonat, apoi asfaltat. Astăzi, drumul modernizat este cunoscut sub denumirea de Şoseaua Nordului. Este considerată de către şoferi una dintre cele mai dificile trecători montane pe timpul iernii. Drumul este blocat de multe ori din cauza zăpezii viscolite şi a gheţii.
Pe lângă peisajele de vis, de-a lungul Şoselei Nordului întâlnim mai multe atracţii turistice. Una dintre cele mai importante este Castelul Dracula, construit în anul 1983 ca urmare a potenţialului turistic stârnit de cartea lui Bram Stoker, la iniţiativa lui Alexandru Misiuga, pionierul turismului draculist din ţară şi membru fondator al Societăţii „Dracula” din Londra şi al Societăţii „Transilvania Dracula”, care a fost şef al Oficiului Judeţean de Turism. Acum, castelul găzduieşte un hotel care se bucură de un grad rididcat de ocupare din partea turiştilor.
În staţiunea Piatra Fântânele se află cea mai înaltă cruce din România, de aproximativ 30 de metri. De asemenea, tot aici se află o pârtie de schi pentru amatorii de sporturi de iarnă. Tot aici se află şi o biserică monument istoric construită în anul 1928, cu hramul Naşterea Maicii Domnului. În staţiune se găsesc multe pensiuni, fiind o destinaţie ideală pentru cei care caută liniştea naturii şi aerul curat.
Transfăgărăşanul, unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume
Transfăgărăşanul este considerat a fi unul dintre cele mai frumoase drumuri din lume. Calea rutieră începe în comuna Bascov, judeţul Argeş, lângă Piteşti, şi se termină la intersecţia cu drumul DN1 între Sibiu şi Braşov, în apropierea comunei Cârţişoara. Are o lungime de 151 km şi traversează pe axa nord-sud Munţii Făgăraş. Porţiunea care traversează munţii are o lungime de aproximativ 90 de kilometri şi a fost a fost construit în perioada 1970-1974, la iniţiativa lui Ceauşescu. Este considerat de unii drept un moft al celui mai iubit fiu al poporului, Transfăgărăşanul a avut, în realitate, un scop strategic, de pregătire pentru o eventuală invazie a URSS. Până la construcţia drumului, Munţii Făgăraş nu puteau fi trecuţi în zona respectivă nici măcar cu ajutorul calului. Drumul construit ajunge în apropierea tunelului de lîngă Lacul Bâlea, la altitudinea de 2042 m
Drumul are peste 830 podeţe, 27 viaducte, iar pentru construcţia lui au fost dislocate trei milioane de tone de rocă, pentru care s-au folosit 6520 tone de dinamită. Numai la tunelul Capra – Bâlea s-a folosit o cantitate de 20 de tone de dinamită. Unul din tronsoanele cele mai dificile ale Transfăgărăşanului este cuprins între Lacul Bâlea şi Bâlea Cascadă pe o lungime de 13 km.
Pe lângă peisajele spectaculoase oferite bde Munţii Făgăraş, de-a lungul şoselei se află mai multe atracţii turistice.
Cascada Bâlea se află lângă Transfăgărăşan, la altitudinea de 1234 metri. Apa lacului Bâlea cade în gol 60 de metri, după care se răsfiră prin nenumărate cascade mai mici. Cascada este deosebit de spectaculoasă. Lacul glaciar Bâlea se află la altitudinea de 2.034 metri şi are o suprafaţă de 46.508 metri pătraţi şi o adâncime de 11.35 metri. Face parte din rezervaţia naturală care se întinde pe 180 metri pătraţi. Este o adevărată minunăţie a naturii.
Cascada Capra sau Cascada Iezerului se află pe versantul sudic al munţilor Făgăraş, la altitudinea de 1690 metri. Apa cascadei provine din Lacul Capra şi are o cădere de peste 40 metri. Barajul Vidraru a fost construit pe râul Argeş în 1965. Este primul baraj tip arc construit în România. Are o înălţime de peste 166 metri. Lacul are o suprafaţă de 870 de hectare şi 465 milioane mc de apă.
Cheile Bicazului – DN12
Drumul care înconjoară Lacul de acumulare Izvorul Muntelui – DN 15 – continuă de la Bicaz spre Ardeal – la Gheorghieni –, prin Cheile Bicazului (DN 12C). Acestea fac parte din lanţul Carpaţilor Orientali şi au o lungime de 8 kilometri, fiind străbătute de un drum cu serpentine ce-şi face loc între pereţii înalţi de calcar. Formate în decursul anilor, prin erodarea calcarelor mezozoice mai puţin dure de către raul Bicaz şi afluentii săi, cheile sunt cuprinse în Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş alături de celelalte arii protejate: Lacul Roşu, Cheile Bicazului, Cheile Şugăului, Hăşmaşul Mare şi Hăşmaşul Negru.
După Lacul Roşu, drumul coboară vertiginos spre Cheile Bicazului, iar distanţa nu e deloc plictisitoare, cu cât de apropii de sălbăticia locurilor. Tot timpul, în stânga susură pârâul Bicaz, artizanul care a săpat în rocă formând canionul lung de opt kilometri. După ce treci de tunelul neiluminat lung de 155 de metri, intri pe tărâmul spectaculos al cheilor. Ca un magnet, privirea ţi-e atrasă de Piatra Altarului, masivul de 1154 de metri pe care străjuie, îndreptată spre răsărit, o cruce solitară. Cum locurile sunt pline de legende, şi această creastă impunătoare are o poveste care spune că aici, dacii liberi ţineau ceremoniile de cult.
Drumul şerpuieşte apoi ameţitor, cu viraje periculoase. Pereţii stâncoşi ajung să se apropie foarte mult la „Gâtul Iadului”, unde te simţi copleşit de imensitatea naturii. Maşinile se înşiră pe drumul înghesuit între stânci.
Pe lâng drumul propriu-zis şi peisajele spectaculoase, cea mai importantă atracţie turistică din zonă este Lacul Roşu, care este lac de baraj natural format în luna iulie a anului 1837, ca urmare a alunecării unui pinten formt din grohotişuri, de pe versantul nord-vestic al muntelui Ghilcoş. Atât prezenţa aluviunilor roşiatice aduse îndeosebi de pârâul Vereşcheul (Roşu), cât şi reflectarea purpurie a Suhardului Mic în oglinda lacului, dar şi calcarele roşcate din împrejurimi sunt motivele pentru care lacul a căpătat, de la ciobanii şi muncitorii forestieri, denumirea de Lacul Roşu
Drumul către natură şi credinţă
Dacă plecaţi din Târgu Jiu pe Drumul Naţional 66 spre Petroşani, veţi traversa Parcul Natural Defileu Jiului. Şoseaua trece, pe malul sinuos al Jiului, printre Munţii Vâlcan şi Parâng şi este dublată de o cale ferată care trece prin zeci de tunele şi numeroase poduri. Defileul Jiului începe la nord de localitatea Bumbeşti şi şerpuieşte până aproape de localitatea Livezeni, pe o lungime e aproximativ 35 de kilometri. Şoseaua are două benzi, este şerpuită, iar locurile unde se pot face depăşiri fiind foarte puţine. „Defileul Jiului a fost tot timpul un drum ceva mai greu de parcurs, fiind destul de strâns şi nefiind posibil să mergi cu viteze foarte mari. Într-o vară extrem de călduroasă, e o plăcere să mergi lejer, cu geamul deschis şi să admiri peisajul“, a spus un şofer pe un site de călători. Drumul este în lucru de aproximativ doi ani. Lucrările se vor relua în luna martie, astfel că se vor introduce restricţii de circulaţie. Anul trecut s-a putut circula doar seara şi câteva ore în cursul zilei.
În apropierea oraşului Bumbeşti-Jiu se află Castrul Roman, construit, se pare, în timpul împăraţilor Septimus Sever şi Antonun Caracala, de către Cohorta I a Britaniilor, Aurelia Antoniniana Militaria.
La intrarea în defileul Jiului se văd ruinele Mănăstirii Vişina, ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân (1386- 1418), care are ca hram Sfânta Treime.
Cam la jumătatea drumului din Defileul Jiului, pe malul stâng al râului, se află Mănăstirea Lainici, care are ca hram Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Actuala biserică veche datează din anul 1817, dar începuturile aşezământului monahal sunt mult mai vechi.
Până să ajungi la Mănăstirea Lainici, se află un monument ridicat în cinstea generalului Ioan Dragalina, pe locul unde acesta a fost rănit în timpul Primului Război Mondial.
Cheile Sohodolului, un drum periculos, dar cu peisaje de neimaginat
Datorită reliefului carstic din zonă, care cuprinde valori de patrimoniu şi specii rare de plante, Cheile au primit statutul de arie protejată, iar taxa de intrare este de 10 lei. Situate în apropiere de comuna gorjeană Runcu, la aproximativ 15 kilometri distanţă de Târgu-Jiu, pe o ramificaţie a Drumului Naţional 67, Cheile Sohodolului au forme unice, imposibil de reprodus de mâna omului. Dacă te afli în oraşul lui Brâncuşi, ca să ajungi aici trebuie să te îndrepţi spre Baia de Aramă. După 15 kilometri de mers cu maşina virezi la dreapta, iar după încă cinci kilometri îţi apare în faţă satul Runcu. La mai puţin de trei kilometri de centrul satului, Cheile Sohodolului te obligă să laşi la intrare grijile şi viaţa agitată de la oraş. Minunăţiile naturii se întind pe aproximativ zece kilometri în interiorul Munţilor Vâlcan şi se aseamănă cu un canion săpat în stâncă.
Drumul este deosebit de spectaculos. De-o parte este apa Sohodolului, iar în cealaltă parte muntele. Drumul este lipit de stânca şi este foarte îngust. Cu greu două maşini pot trece una pe lângă cealaltă. În unele curbe, şoferii trebuie să claxoneze pentru a-şi da seama dacă mai este vreo maşină în partea cealaltă, după stâncă. În unele zone, maşinile nu pot trece una pe lângă cealaltă, din cauză că drumul este foarte îngust. Cu toate acestea, pe Cheile Sohodolui nu au existat accidente grave, şoferii circulând cu prudenţă. Peisajele sunt spectaculoase şi chiar îţi taie respiraţia. Asflatul se termină după zece kilometri, dar drumul continuă printre munţi până la Valea cu Peşti şi staţiunea Straja. Pentru a parcurge tot traseul este nevoie de o maşină de teren.
Transbucegiul şi Transrarăul
Şoseaua Transbucegi (DJ713), cunoscută şi sub numele de Drumul Babelor, este principalul drum de acces în Munţii Bucegi. Ajunge până în apropierea faimoaselor obiective turistice Babele şi Sfinxul. Este unul dintre cele mai frumoase drumuri montane din România. Transbucegiul are o lungime de 20 km, 17 fiind asfaltaţi. Transbucegiul se desprinde din drumul care face legătura între staţiunea Sinaia şi Târgovişte, cu puţin înainte de Cabana «Cota 1000». Transbucegiul are şi un siet creat special. Drumul trece pe lângă Cabana Cuibul Dorului, urcă Şaua Dichiu unde, în dreptul Cabanei Dichiu, coteşte la dreapta şi străbatate Platoul Bucegi până în apropierea Cabanei Piatra Arsă.
Cei 17 km asfaltaţi din Transbucegi duc drumul până la o altitudine de 1925 m. Lucrările de reabilitare ale Transbucegiului au început în anul 2010 . Drumul a fost asfaltat până la intersecţia cu drumul ce duce la Cabana Piatra Arsă. Transbucegiul este un drum montan destul de îngust cu multe locuri în care abia pot trece două maşini mai mari una pe lângă alta. „Transbucegiul înlesneşte accesul în zona Platoului Bucegi, fiind o alternativă la telecabina ce urcă din Buşteni până la Cabana Babele“, se arată pe site-ul tranbucegi.ro.
Şoseaua Transrarău face legătura între localităţile Pojorâta şi Chiril, traversând munţii Rarău. Dumul ajunge până la o înălţime de 1400 metri, înlesnind accesul spre Cabana şi Schitul Rarău, precum şi spre vestitele monumente naturarele numite «Pietrele Doamnei». Munţii Rarău sunt printre cei mai pitoreşti din zona Moldovei, fiind o destinaţie turistică importantă din judeţul Suceava.
Se încarcă comentariile...
