Ce a însemnat mămăliga pentru Constantin Brâncuşi: „Pretindea că stimulează forţele fecundităţii“

Constantin Brâncuşi mânca mămăligă aproape în fiecare zi, cu toate că în Paris găsea cu mare greutate mălai. De multe ori, îi ruga pe cunoscuţii care veneau din România să-i aducă făină de porumb de acasă.

Brâncuşi a crescut în satul natal cu mămăligă, iar acest aliment a fost nelipsit de pe masa marelui sculptor cu toate că se afla la Paris, în Statele Unite ale Americii sau în oricare colţ al lumii. Gustul mămăligii îi amintea de copilărie, de locurile natale care au rămas mereu în sufletul lui Brâncuşi. Marele sculptor consuma mămăligă aproape la fiecare cină sau dejun. 

„Ca toţi oamenii de munte din România, Constantin Brâncuşi era un mare amator şi consumator de mămăligă. Acest articol culinar îmi repugnă, deşi eram obligat să-l consum aproape la fiecare cină sau dejun pe care le-am luat cu sculptorul în ţară. Îşi făcea singur mămăliga şi la Paris, Am degustat-o şi acolo cu silă, fără să i-o spun“,

arată Petre Pandrea în volumul „Brâncuşi. Amintiri şi execeze“. 

Dispute pe seama mămăligii

Petre Pandrea venea frecvent în casa şi în atelierul lui Brâncuşi şi avea de multe ori dispute cu el pe seama mămăligii. Toate încercările de a-l face să renunţe au fost sortite eşecului. „În privinţa mămăligii nu ne-am înţeles niciodată. O acuzam de pelagră şi aruncam toate anatemele asupra mămăliguţii şi turtelor. Brâncuşi pretindea că mămăliga stimulează forţele fecundităţii şi mă blestema ca adept al infamului pastor englez Malthus. Dam din umeri! I-am povestit şi de ultima mămăligă mâncată la Berlin, cu un an înapoi. La Berlin nu se pomenea şi nu se pomenşte de mămăligă“, mai arată Petre Pandrea. 

„Dă câte ori fac mămăligă mi-aduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în mai la Măgura“

În scrisoarea lui Constantin Brâncuşi către nea Vasile, fratele său vitreg, şi nea Petrică, scrisă de Brâncuşi pe data de 3 decembrie 1914, la aproape zece de ani de la sosirea la Paris, marele artist vorbeşte cu nesaţ despre mămăligă: „V’am zis că aici stau într-o casă cu 6 etaje, am mulţi amici dă tate naţiile. Io stau jos şi uşa mea dă la atelier dă chiar în bătătură şi cum până acu nu dădu neaua p’aici şi nici frig nu e aseară scosei chirostriili în curte şi pusei de’o mămăligă cu 3 pui fripţi pă jar cu usturoi, dă câte ori fac mămăligă mi-aduc aminte de nopţile pe care le petrecurăm în mai la Măgura şi mă învăţă tanti Manda să las mămăliga să se lichească de fundu ceaunului. Aşa făcui io aseară dă’i băgai pă toţi în draci, ieşiră pe la ferestre dă ziceai că’s lupi flămînzi. Le strigai să coboare da fie ce să aducă şi vreo două sticle de vin. S’apăi să fi văzut ce se bătea turcii la gura americanului ş’a italienilor de ziceai că nu mîncară de cînd îi fătară muică sa şi să’ncinse un chef pă cinste“.

A afumat Montparnassul de la mămăligă

În aceeaşi scrisoare, Brâncuşi povesteşte despre o ispravă pe care făcut-o tot din cauza mămligii: „Mămăliga o făcui într’un tuci de o vadră să-i satur şi să dusă fumu în tătă mahalaua Montparnassului. Da-păi când mă gândesc că vine Crăciunu şi tare îi ghini acolo la aldi matale mai că mi vine să sui în tren că e gara lângă mine s’aud trenurile fluierând zi şi noapte, dacă n’ar fi cu plecarea în America mai că aş fi venit. Mă întrebaţi cum o duc. Ce să zic, n-o duc io ghini da nici să mor nu pot că mai am multe de făcut“.

Invitaţii erau serviţi cu mămăligă

Mai toţi invitaţii lui Brâncuşi erau cinstiţi cu mămăligă. “...Blestemata mea de memorie a reţinut sticlele de vin, de vermouth (cu toate că aceasta ar fi fost treaba lui Alice) şi de cidru băute în căsuţa Dtale, ea mi-a evocat mereu cu frenezie şi lirism mămăliguţa atât de straşnică dăruită nouă de Crăciun…”, spunea o oarecare femeie Marica într-o scrisoare adresată sculptorului.