120.000 de euro, preţul vieţii unei fetiţe de 10 ani: „Nu imi pot permite să aştept guverne şi miniştri care să se gândească la schimbarea sistemului sanitar“

Eliza Mihalache, mama unei fetiţe bolnave de leucemie, din Târgu-Jiu, a povestit despre condiţiile mizere în care este tratată fiica ei la Spitalul Fundeni din Capitală. Copila de 10 ani, elevă a Şcolii Generale Constantin Săvoiu din Târgu-Jiu, a fost diagnosticată recent cu leucemie acută limfoblastică tip B.

Eliza Mihalache, mama Cezarei, le-a trimis reporterilor AdS Târgu-Jiu o scrisoare cutremurătoare de pe patul de spital, în care descrie condiţiile inumane în care sunt trataţi bolnavii la Fundeni.

„Nu vorbesc din auzite, ci le trăiesc într-un spital din România, «vestitul» Fundeni din Bucureşti. Să încep cu detalii despre curtea spitalului: plină de gunoaie la tot pasul de ţi-e silă să mergi, plină de zeci de câini maidanezi care latră toată noaptea şi îşi fac nevoile pe unde apucă, dorm pe holurile spitalului, împrăştiind duhoare şi microbi şi terorizând atât vizitatorii, cât şi bolnavii, plină de bodyguarzi care nu fac altceva decât să mănânce seminţe pe care le aruncă pe jos sau de cei care stau la poarta spitalului, care au grijă să-şi rotunjească veniturile, încasând câte un leu de la toţi cei care intră în spital. Nu contează că eşti internat cu copilul şi ai fost la cumpărături, ei întind mâna, de parcă ar fi la poarta bisericii“, a precizat Eliza Mihalache în această scrisoare.

Cezara vine acasă

Fetiţa a fost internată la Spitalul Fundeni la mijlocul lunii august şi va veni acasă, numai pentru câteva zile, la sfârşitul acestei săptămâni, însă gândul că va trebui să se întoarcă la Bucureşti o îngrozeşte pe cea care i-a dat viaţă.

„Dacă nu ai familie să aibă grijă de tine, tu, ca bolnav, eşti un om aproape mort. Când se face internarea în spital ţi se aminteşte imediat de situaţia grea din România. Ţi se dau imediat reţete pentru medicamentele pe care trebuie să le cumperi de la farmacii. Mai puţin citostatice, care şi aşa nu se găsesc nicăieri. Oricum pentru acestea se dau scrisori medicale, deoarece şi acestea lipsesc din farmacia spitalului. Şi ajungem la saloanele în care stau copiii. Majoritatea au şase paturi în care dorm şase copii cu şase mame, deci 12 persoane.

Paturile sunt de garnizoană sau mai noi, dar distruse, cu saltele total incomode, rupte, susţinute de noptierele care sunt ceva mai bune, în timp ce alte noptiere sunt o sursă sigură de gândaci. Aerul condiţionat nu se poate folosi, deoarece ţi se aminteşte de incidentul de la Spitalul Giuleşti. În aceste condiţii, atmosfera pur şi simplu fierbe, nu se poate respira, nu se poate dormi. Este ca într-o sală de aşteptare în care se intră şi se iese, se vorbeşte, se plânge, se mănâncă şi se fac tratamente nonstop. Tratamentele propriu-zise sunt ca acum zeci de ani. Tot cu injecţii, tot cu perfuzii prin cădere liberă în care trebuie să fii tot timpul atent că ori nu curge, ori curge prea tare, ori s-a terminat şi trebuie să te rogi de asistente să te deconecteze. Nu vorbesc de faptul că înainte de tratament trebuie să cauţi prin toate saloanele un stativ liber, căci nici măcar acestea nu sunt suficiente. Când vine vorba de curăţenie, începi să-ţi faci cruce.

Am amintit în câteva rânduri de activitatea oamenilor din spital care lasă un gust amar. Să-i învinuiesc? Da. Nu. Nu ştiu. Învinuiesc sigur un sistem în care nu există răspundere, reguli, pedepse. Ce poate face un doctor, o asistentă fără medicamente şi materiale? Oare nu intervine şi în aceşti oameni plafonarea şi lipsa de interes în a practica o meserie cu mâinile goale? Avem prea puţine spitale pentru cât suntem de bolnavi. Avem prea puţină conştiinţă pentru câtă suferinţă există. Avem prea puţini oameni care iubesc oamenii. Avem prea mulţi , îmi caut cuvântul, bipezi poate este bine, care iubesc numai banii. Nu imi pot permite să aştept guverne, miniştri, administraţii care să se gândească la schimbarea sistemului sanitar“, mai spune târgujianca.

O viaţă, 120.000 de euro

Cezara are nevoie urgent de un tratament în străinătate. „Are acum nevoie să meargă într-o clinică unde să fie tratată conform diagnosticului. Un tratament în străinătate costă în jur de 120.000 de euro. Aceşti bani nu pot fi strânşi decât de la oameni pentru oameni. Speranţa mea este că sunt înconjurată de oameni care înţeleg că bănuţul văduvei milostive poate salva sănătatea unui copil de 10 ani”, a mai scris Eliza Mihalache în această scrisoare.

Cei care vor să o ajute pe Cezara, au la dispoziţie contul RO29RNCB0318079831120001, deschis la BCR, Sucursala Târgu-Jiu, pe numele mamei,  Eliza Mihalache.

Vom reveni cu amănunte.