VIDEO Ritual de zeci de ani, întrerupt din cauza pandemiei. Preot: „S-a rupt ceva din mine când am pus lacătul pe poartă“

Un ritual care reuneşte, de zeci de ani, în a doua zi de marţi după Paşte, un sat întreg în cimitir, a fost oficiat astăzi doar de către preot şi cântăreţ. Enoriaşii au respectat interdicţia cu inimile frânte.

Într-un sat din Olt, unul din cele două din judeţ în care se mai practică un anume ritual de Marţea Negrilor (cunoscut în alte zone ale ţării drept Paştele Blajinilor), preotul a slujit în această dimineaţă, în cimitir, însoţit doar de către cântăreţ. În vremurile fără astfel de încercări, aici fiecare familie îşi avea reprezentanţi, iar cei plecaţi din sat ţineau să vină acum mai mult decât în ziua de Paşte.

VIDEO

Pe oamenii din Izvoru îi leagă de troiţa din mijlocul cimitirului, unde se reuneau, o experienţă aparte trăită de înaintaşii lor. Troiţa ar data de pe la 1800, iar comuniştii ar fi vrut să o strămute, moment în care sătenii s-au mobilizat şi au adăpostit-o cu ziduri, înăuntru având loc doar câteva persoane.

În Martea Negrilor, în acest loc începe slujba, foarte devreme, la  5.00-5.30, preotul ieşind ulterior cu lumina şi slujind în faţa fiecărui mormânt, începând de la Răsărit către Apus. 

Sătenii, după ce s-au închinat în faţa troiţei, dau de pomană celor adormiţi, peste mormânt, conform unui ritual care şi-ar avea originile în demersul unei văduve sau al unei mame îndurerate care şi-a pierdut bărbatul sau copilul pe front şi care a făcut pentru prima dată asta, în anii următori şi ceilalţi săteni alăturându-i-se.

Marţea Negrilor a devenit astfel, încă din acele timpuri, momentul în care la cimitir se strângea tot satul, chiar fiii răspândiţi prin ţară veneau acasă acum.

„Cum a fost?  M--am simţit singur, dar nu părăsit. A fost ceva…, e greu să explic. Să mergi printre morminte şi să nu mai vezi oamenii aceia, prezenţa dânşilor acolo… Dar, importantă este rugăciunea“, a spus preotul paroh Constantin Neacşa, care le-a explicat enoriaşilor că oricât de mult înseamnă pentru ei ca în această zi să le aprindă o lumânare la mormânt celor plecaţi momentul trebuie amânat.

„M-am dus la cimitir, oamenii au înţeles, nu a venit nimeni. Totul încuiat cu lacăt. Când am plecat şi am pus din nou lacătul, s-a rupt ceva din mine, cum să fac eu lucrul ăsta?! Dar am zis că trebuie să respectăm ordonanţele. (…) În drum spre biserică m-au oprit efectiv oamenii şi-mi spuneau – la anu’ vom fi şi mai mulţi, când se va încheia lucrul ăsta vom veni şi mai mulţi la biserică. Ascultă de biserică. Pe partea cealaltă există dragostea aceasta faţă de adormiţi. Când am plecat, ar fi venit cu candele şi cu lumânări să aprindă, le-am spus că nu se poate. Ei îşi aprindeau lumânările şi era o frumuseţe“, a mai spus preotul.

O parte dintre enoriaşi au ales să lase din vreme la biserică bucatele şi lucrurile pe care aveau de gând să le împartă pentru sufletul celor adormiţi, iar acestea vor ajunge la familiile nevoiaşe din mai multe localităţi. Preotul Constantin Neacşa face, de altfel, de ani buni această activitate, ajutat de oamenii din localitatea în care slujeşte, dar nu numai, şi astfel a reuşit de curând să aducă în zeci de familii, pe lângă lumina sfântă, şi bucate pentru masa de Paşte şi haine pentru copii, conform obiceiului.