La cine rămâne brăţara dacică pe care un bărbat a găsit-o la el în curte. Istoric: „Ar putea fi un tezaur“

Descoperirea întâmplătoare a unei brăţări care ar putea fi din perioada dacilor naşte alte şi alte întrebări. Muzeul Judeţean revendică descoperirea şi asigură că, prin spijinul CJ Olt, poate suporta expertizarea şi evaluarea, dar şi efectuarea cercetărilor arheologice în zonă.

Este un singur obiect, care ar putea avea, chiar şi singur, o valoare de patrimoniu foarte mare, sau este parte a unui întreg tezaur. Este vorba despre brăţara dacică descoperită întâmplător în judeţul Olt, în localitatea Optaşi-Măgura, cu aproximativ doi ani în urmă şi intrată, de-abia săptămâna trecută, în posesia specialiştilor care o evaluează. 

Obiectul de podoabă care se presupune că ar avea o vechime de aproximativ 2000 de ani a trezit deja interesul mai multor instituţii. Direcţia de Cultură Olt şi poliţiştii de la Investigaţii Criminale au predat-o specialiştilor Muzeului Naţional de Istorie, spre evaluare, însă Muzeul Judeţean Olt deja întreprinde demersuri astfel încât, dacă se demonstrează că brăţara are statut de Tezaur, să intre în patrimoniul judeţean. Directorul Muzeului Judeţean Olt, Laurenţiu Guţică-Florescu, a dat astăzi publicităţii adresa pe care a înaintat-o Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, prin intermediul direcţiei de Cultură Olt, solicitând ca obiectul să intre în patrimoniul judeţean. „Vă adresăm rugămintea să întreprindeţi toate demersurile de rigoare ca această piesă ce ar putea figura în categoria Tezaur – dacă se confirmă autenticitatea ei – să intre în patrimoniul Muzeului Judeţean Olt“, se spune în cuprinsul adresei. Mai mult, a mai precizat directorul muzeului în adresă, şeful CJ Olt a dat asigurări că „există toate resursele financiare şi logistice pentru plata expertizării, a evaluării şi a efectuării cercetărilor arheologice din zona adiacentă descoperirii“.

O aşezare geto-dacică în zona localităţii în care s-a făcut descoperirea

Specialiştii spun că brăţara descoperită ar putea face parte, foarte probabil, dintr-un adevărat tezaur. Există varianta ca o căpetenie să fi fost îngropată cu această podoabă, caz în care ar trebui să existe şi arme, monede etc., un întreg inventar funerar, dar şi varianta ca ea să facă parte din averea acumulată şi îngropată, poate, în vremuri de restrişte. Totul depinde acum de rezultatul evaluării, cert fiind însă un lucru, anume că în zona în care a fost făcută descoperirea, în localitatea Optaşi-Măgura, în urmă cu mai mult de 10 ani s-a confirmat existenţa unei aşezări geto-dacice.

„E credibil să fie aşa ceva acolo, pentru că în localitatea aceea sunt aşezări geto-dacice. Cred că acum vreo 10-12 ani am şi fost în zona aceea şi am şi găsit nişte urme, nişte chestiuni interesante. Este şi o aşezare identificată. Că a apărut o brăţară dacică nu este chiar o surpriză. Nu cunosc exact locul descoperirii, eu spun aşa, că este o aşezare geto-dacică acolo, s-au făcut cercetări de suprafaţă, şi asta a fost, săpături, cercetări sistematice nu s-au realizat. Cred că am mers atunci pentru un PUG, pentru aşa ceva, şi, din vorbă-n vorbă, am auzit că în curtea cuiva s-a găsit ceva... S-a confirmat că este o aşezare geto-dacică. Au fost niştefragmente ceramice identificate în primul rând, nişte fragmenţele din metal, fier ceva, destul de spongios. În baza fragmentelor ceramice, care ele se păstrează cel mai bine, ne-am dat seama că este o aşezare geto-dacică“, a declarat istoricul Aurelia Grosu, mult timp director al Muzeului Judeţean Olt.

„Unei descoperiri, oricât ar fi de valoroasă, fără să ştii contextul arheologic în care a fost descoperită i se înjumătăţeşte valoarea“

La acest moment foarte important este să se stabilească locul descoperirii şi întregul context istoric, spune specialistul. „Nu pot să vorbesc pe nevăzutelea, pe neştiutelea. Trebuie văzut dacă investigaţia confirmă că brăţara este din perioada geto-dacică şi nu este un fals ulterior, trebuie cercetat cât de cât, dacă noi credem oamenii ăia, pentru că de multe ori mai spun şi ei – am găsit-o aici – ca să scape. Mai ales că e brăţară de aur, trebuie să fi fost ori în inventarul funerar al cuiva, or acumulată ca o mică avere, având în vedere nesiguranţa perioadei care a urmat după anul 106. (...) Ar putea să fie o descoperire importantă, şi ar putea să fie o descoperire şi mai importantă având în vedere că în general arheologii şi arheologia nu privesc numai obiectul în sine, valoarea obiectului în sine, de aceea sunt importante cercetările arheologie. Se spune că o descoperire, oricât ar fi de valoroasă, fără să ştii contextul arheologic în care a fost descoperită, i se înjumătăţeşte valoarea. Bun, rămânem aşa, este o brăţară de aur, este importantă, este de tezaur, dar ce-am aflat în plus. Este dintr-o aşezare, a fost această aşezare foarte importantă, putea fi locuită de nişte geto-daci sau de o căpetenie de vază de a putut să aibă un asemnea obiect.  Eu încă îmi menţin părerea că putea să mai existe şi altceva pe lângă această brăţară, şi atunci informaţia intră într-un alt regim, la alt nivel, şi altfel faci asocierile şi interpretările. În fine, chiar şi aşa, este o descoperire importantă dacă se confirmă că este din aur şi este geto-dacică“, a declarat Aurelia Grosu.

Oltul a mai pierdut un tezaur bizantin

Solicitarea Muzeului Judeţean Olt este îndreptăţită, chiar dacă regimul posibilului tezaur este uşor ambiguu. De-a lungul anilor, judeţul a pierdut foarte multe obiecte de valoare în favoarea marilor muzee ale ţării, a mai spus fostul director Aurelia Grosu.

„În principiu, lucrurile sunt ambigue. Logic este ca ce s-a descoperit pe raza judeţului respectiv să intre în patrimoniul Muzeului Judeţean. Ne-au mai luat ceva, atunci când s-a deschis Muzeul Naţional de Istorie, în 1970, ei au luat de la toate muzeele din ţară lucrurile reprezentative, zicându-se că este muzeul naţional al României. Ne-au luat unul dintre cele mai mari tezaure, un tezaur bizantin foarte important, secolele VI-VII, tezaurul de la Priseaca. Mai multe monede, nu ştiu exact câte, şi podoabe, nişte cercei foarte frumoşi,  din argint. Şi la fel, şi în acel caz, s-a constatat că nu este de la un singur împărat bizantin. (...) A fost găsit în 1960, în curtea unui cetăţean din localitate care făcea nişte lucrări în curte, depus într-o oală. Şi brăţara asta, n-a fost pusă acolo, pur şi simplu, trebuie să fi fost pusă în ceva şi cu alte elemente în jur“, a mai spus istoricul.

Peste 50 de aşezări dacice în Olt

Judeţul Olt a constituit, vreme de decenii, o adevărată mină de aur pentru arheologi. Pe teritoriul său se află peste 50 de aşezări dacice, iar obiecte descoperite aici fac parte astăzi din colecţiile muzeelor importante din ţară, dar şi din colecţii particulare din ţară şi din străinătate. Numai de la Romula, „Mica Romă“, capitala Daciei Malvensis, au plecat nenumărate obiecte de patrimoniu, primele săpături, spune istoricul Aurelia Grosu, executându-se în secolul al XIX-lea.

„La Romula se sapă din 1936. Zona a fost capitala Daciei Malvensis, evident că sunt descoperiri. Au fost şi căutători de comori. Primele săpături sistematice ştiinţifice au fost făcute în 1901, dar până în 1901 a fost aşa, perioada romantică a arheologiei... Acolo, sistematic, însemnând anual şi cu un colectiv de cercetare, a săpat şi Muzeul Naţional de Istorie, şi Muzeul Militar Central, şi Muzeul Olteniei Craiova şi... A fost în mare parte acoperit de sat, actuala Reşca este pe antica Romula. A fost un oraş roman, n-a fost o simplă aşezare.

Am nişte fotografii vechi, din 1911 cred, în care îşi luau oamenii câte o bucată de piatră şi o puneau prag la casă, mai puneau la puţ un capitel, ca să-i ţină lui acolo nu ştiu ce... A fost şi foarte multă ignoranţă în ţara asta şi o lipsă de patriotism absolut crasă, noi ne dăm patrioţi, dar nu ştim ce înseamnă cu adevărat patriotismul. Multă cărămidă, din ziduri şi din toate clădirile,  se vindea şi în 1800 şi ceva, pe piaţa din Caracal, sub numele de cărămidă de Antina, inclusiv biserica de la Dobrosloveni a fost făcută cu cărămidă romană de la Romula, în 1700 şi ceva“, a mai spus Grosu.