Fost militar în termen, actual primar, despre masacrul de la Otopeni. „Ni se spusese că sunt teroriști care atacă aeroportul”

Un fost militar în termen a rememorat, pentru „Adevărul”, clipele de groază trăite cu 34 de ani în urmă, atunci când colegii săi de unitate au tras - la ordin și fiind convinși că luptă împotriva teroriștilor - asupra altor tineri militari aduși de la Câmpina cu scopul să apere aeroportul Otopeni.

Militarii în termen au aflat în 22 decembrie 1989 ce se întâmplă în afara unității FOTO: arhiva

Evenimentul este cunoscut drept „masacrul de la Otopeni”, iar pentru moartea a peste 50 de persoane, în majoritate militari, s-au dat diverse sentințe cu ani în urmă. Episodul rămâne însă unul dintre cele mai negre în memoria celor care l-au trăit „pe viu”.

Iulian Preda, astăzi primarul comunei oltene Sîmburești, era în decembrie 1989 militar în termen într-o unitate de Aviație din apropierea aeroportului civil Otopeni. Zilele din acel decembrie au lăsat urme adânci, iar evenimentele petrecute acolo le povestește cu repeziciune, poate cu teama nerostită că sunt greu de înțeles pentru cei care nu le-au trăit.

„Am făcut armata la Otopeni, la Aviație, chiar în fața aeroportului civil Otopeni, exact unde au murit militarii de la Câmpina și au fost omorâți oamenii - personalul muncitor - care intrau în tură dimineața, pe 23 decembrie. Eram un copil, 18 ani și patru luni. De-abia depusesem jurământul, trei luni de armată aveam”, își amintește Iulian Preda.

El povestește cum s-a creat o adevărată psihoză, cum și el și colegii săi au fost informați că trebuie să lupte împotriva teroriștilor care vin să atace aeroportul, de-abia mult mai târziu aflând că, de fapt, au omorât militari în termen ca și ei, dar care avuseseră ghinionul să fie încorporați la trupele de Securitate.

„Am fost duși la poarta unității militare, să așteptăm ordin să tragem”

Militarii au aflat că se întâmplă lucruri dincolo de poarta unității în ziua de 22 decembrie, când televizorul a fost pornit în cazarmă și au urmărit discursul lui Nicolae Ceaușescu. Lucrurile s-au succedat rapid și, fără să înțeleagă prea multe, în aceeași seară au primit muniție de război. „Atunci, practic, în afară de trageri, a fost prima dată când am avut muniție, la liber”, și-a amintit Preda.

Tot atunci li s-a transmis că ofițerul de securitate din unitate, „CI-stul”, este terorist, militarii primind ordin să tragă în el dacă-l văd, dar și că aeroportul este în pericol să fie atacat de teroriști, iar ei au misiunea să-l apere. Tot din arsenalul elementelor care să creeze psihoză în rândul militarilor a fost și informația că vila de vizavi de unitate, despre care știau că este „a lui Postelnicu”,  adăpostește teroriști.

Iulian Preda (primul din stânga, în picioare) era militar în termen în 1989 FOTO: arhiva personală

„Seara, pe 22, după ora 10,00, am primit muniție de război, 150 de cartușe de fiecare militar, iar eu și plutonul meu am fost duși la poarta unității militare, pe actualul drum București - Ploiești, să așteptăm ordin să tragem, că vine o unitate de securitate de la Câmpina, că sunt teroriști acolo și aveam ordin să tragem”, și-a amintit Preda.

Militarii aveau puțină experiență în privința tragerilor, însă teama era atât de mare încât, este convins Iulian Preda, toți ar fi tras fără să stea prea mult pe gânduri. „Eu am ieșit din tură dimineața la ora 6,00, după ce am stat toată noaptea, pe un frig crâncen, pe soșeaua București-Ploiești. (...) Colegii au tras în cei de la Câmpina. Nouă ni se spusese că sunt teroriști care vin să atace aeroportul Otopeni. Cineva a  știut foarte bine că nu sunt teroriști, cineva a trebuit să manipuleze”, crede Preda.

Cum s-au scurs orele, zilele, când au fost ridicate cadavrele, e greu de precizat cu exactitate după 34 ani. Fostul militar își amintește doar că pe unii i-au cărat ei cu pătura și că au „zăcut printr-un camion pe acolo”.

Iulian Preda spune că de-abia mult mai târziu au aflat că cei omorâți nu erau teroriști. „Nu cred că pe timpul stagiului militar am aflat, era manipularea prea mare, și frica. Erau militari ca și noi, soarta a făcut să nu fie invers, să tragă ei în noi. A fost o manipulare, trebuia să se creeze o psihoză. Cineva le-a făcut profesionist, cu interes”, mai crede Preda.