Ce trăiesc drăgăneştenii, la cinci ani de când li s-a desfiinţat spitalul. „Suntem pe exterminare, aşa considerăm!“

Au trecut cinci ani de când, invocându-se nevoia de economii în sistemul sanitar, în Drăgăneşti-Olt a fost închis şi centrul de sănătate. Astăzi mai sunt doar cabinetele medicilor de familie şi unul de fizioterapie. Nu există pediatru, nu există cardiolog, nu se recoltează probe de sânge, totul se poate face doar la Caracal sau Slatina. „Asta vor, să murim, să nu mai consumăm nimic!“, se plâng drăgăneştenii.

Dacă îl vezi la câţiva ani, Drăgăneştiul, oraşul din Olt cu peste 10.000 de locuitori în acte, plecaţi, în schimb, peste hotare cu miile,  pare că s-a mai schimbat, pe ici-pe colo. Datul îi este, probabil, ca drumurile să nu devină vreodată toate practicabile,  dacă te îndepărtezi de strada centrală gropile se ivesc din toate părţile, clădirile gri, deteriorate, la fel.

Drăgăneştenii suferă şi din acest punct de vedere, ar vrea, cei care deţin maşini, să nu le mai rupă în gropi, însă mult mai mult suferă că, săraci şi fără locuri de muncă în oraş, sunt obligaţi să alerge aiurea şi să „se caute“ de sănătate. 

În fosta policlinică mai sunt doar trei cabinete, două ale medicilor de familie şi unul de fizioterapie FOTO Alina Mitran

În fosta policlinică sunt lacăte şi uşi închise peste tot. Mai funcţionează două cabinete ale medicilor de familie (erau trei, însă, din păcate, în luna ianuarie unul dintre medici a decedat) şi un cabinet de fizioterapie.
Locul e de-a dreptul înspăimântător. Ziua, ploioasă, friguroasă, face ca totul să pară desprins dintr-un coşmar. Vântul şuieră ameninţător,culoarele sunt întunecoase, treptele de la intrare au început să se dărâme. Pe uşa de jos, o primă „veste bună“, pe o coală format A4, lipită pe geam. Laboratorul de analize medicale nu mai funcţionează, s-a mutat la Dăneasa. Era tot ce mai aveau de când medicii specialişti din policlinică au plecat unul câte unul, iar la Drăgăneşti n-a mai venit nimeni.

„Să vă spun că le fac şi injecţiile, când n-are cine?!“

La etajul I, cele două cabinete ale medicilor de familie, perete-n perete. Câţiva pacienţi la uşă aşteaptă să fie consultaţi şi să-şi ia reţetele. La dr. Cornelia Popa au venit deja, deşi programul începe după-amiază. Ştiu însă că stă zilnic de dimineaţă până seara la cabinet, de şapte ani, de când nu mai face zilnic naveta la Craiova, unde i-a rămas familia la care se întoarce vinerea.

Pe holurile policlinicii doar vântul îşi mai face loc FOTO Alina Mitran

„Până în urmă cu şapte ani făceam zilnic naveta de la Craiova. Am reuşit să iau o locuinţă aici şi vin lunea, iar vinerea mă întorc la familie. Sunt zilnic la cabinet, iar permanenţă se poate spune că fac acasă, unde mă caută dacă au o problemă. Ce să vă spun, că le fac şi înjecţiile, dacă nu are cine?!“, spune dr. Popa, supărată în această perioadă şi dintr-o altă pricină – se apropie contractarea cu Casa şi nu ştie dacă sau când noii proprietari ai clădirii vor încheia cu cei doi medici de familie noi contracte.

La uşă pacienţii  se înmulţesc, înăuntru discuţia se extinde. E greu, e foarte greu pentru drăgăneşteni, să meargă pentru orice tip de investigaţia la Slatina sau la Caracal. „Sunt bătrâni, nu toţi se descurcă să-şi facă programare telefonic. Dau 15 lei până la Slatina, sau 14 până la Caracal, şi uneori se întorc fără să-şi fi rezolvat problema. Ar fi deosebită nevoie în special de un cardiolog şi de un pediatru. Bolile cardio-vasculare au o mare incidenţă, iar pentru aceşti copii nu există decât ambulanţa“, spune dr. Popa.

„Cum duci un pacient nedeplasabil la analize?“

Şi la uşa medicului de familie Lia Jidovu aşteaptă o mulţime de pacienţi. Nemulţumiţi sunt cu toţii că li s-a promis şi degeaba. „Nu mai avem nimic-nimic-nimic. Nu ştiu ce să zic. Suntem pe exterminare, aşa considerăm! Aşteaptă să murim guvernanţii ăştia, să nu-şi mai bată capul cu noi! N-ai tu un laborator de analize, un cardiolog, un pediatru pentru atâţia copii....! Te duci pentru orice la Slatina, îi aglomerezi şi pe-ăia, sunt şi ei nervoşi că te duci pentru orice, nu-nţeleg că aici nu te vede nimeni. Am avut şi noi spital, am avut şi noi specialişti, veneau de la Slatina, de la Caracal, ar veni cred că şi astăzi, dar nu-i angajează nimeni! Ce faci dacă vrei să faci o analiză, un colesterol, o glicemie, un INR la un pacient nedeplasabil? Ce faci, cum îl duci la Slatina? Suni ambulanţa, că n-ai ce face!“, se plâng pacienţii.

„Suni ambulanţa şi ce faci?! Că am ajuns cu copilu’ acolo şi mi-a spus că nu mă internează, că ia şi alte boli din spital, m-a trimis cu el acasă, şi i-auzi cum tuşeşte!“, intră în vorbă o mămică de-abia ieşită cu cel mic din cabinetul medicului de familie. A primit reţetă, dar n-a avut bani să plătească ce a mai rămas peste suma compensată decât pentru un medicament. Astăzi l-ar lua şi pe celălalt, să vadă cum poate obţine o altă reţetă!

„Laboratorul e cel mai urgent! Am trimite cel puţin 10-20 pe săptămână“

Sute de pacienţi de pe listele fiecărui medici de familie nu sunt asiguraţi, nu beneficiază de tratament gratuit.Eu îi văd, nu am cum să nu-i văd! Vina mama cu copilaşul, văd că tuşeşte şi ea, n-am cum să n-o consult. Oricum, asta mai au, nu mai avem nimic în rest. Acel spital, chiar şi de cronici dacă era, ar fi însemnat ceva, îţi permitea să faci o monitorizare, duceai un bolnav cronic, un bătrân care murea în alte condiţii, avea un tratament cât de cât.

S-a închis şi laboratorul FOTO Alina Mitran

Laboratorul e cel mai urgent! Am trimite cel puţin 10-20 pe săptămână. Cel mai bine ar fi să şi lucreze aici, pentru că ce-am avut până în ianuarie era un punct de recoltare, dar tot era ceva! Strictul necesar îl făceam aici! Omu’-i bolnav indiferent că e la Slatina sau la Drăgăneşti, trebuie ajutaţi!“, face şi dr. Jidovu tabloul situaţiei.

„Primăvara pleacă precum păsările în ţările calde“

Viaţa în Drăgăneşti-Olt nu e uşoară pentru nimeni. Mai funcţionează sectorul public – primăria, poşta, grădiniţele şi şcolile, magazinele, două secţii de croitorie şi cam atât. Salariaţii sunt în mare parte navetişti. „Trebuie un investitor  mare care să absoarbă forţa de muncă, eu încă mai cred că se poate întâmpla asta, altfel n-avem nicio şansă. Oamenii nu mai ştiu ce să mai facă. Bolile astea survin şi pe fondul stresului. Aici n-au unde lucra. Ştiţi cum este? Primăvara pleacă precum păsările în ţările calde şi se mai întorc toamna. La Bucureşti, pe nu ştiu unde, în străinătate, pentru că nu au altfel cum să se descurce“, mai spune dr. Jidovu, care are speranţa că şi Drăgăneştiul are o şansă ca oricare alt oraş din România. „Eu îi repet băiatului meu, care este rezident la AKH, în Viena, că îl aştept acasă, la Drăgăneşti, chiar dacă el mă întreabă ce poate face aici. Cineva trebuie să rămână şi să lupte să existe o şansă pentru toţi!“, concluzionează medicul de familie.

Medicii de familie sunt singura speranţă a pacienţilor FOTO Alina Mitran

Speranţe pentru câteva cabinete

Deşi de idei privind asigurarea asistenţei medicale pentru drăgăneşteni nu s-a dus lipsă, în urmă cu patru ani dându-se drept sigură înfiinţarea aici a unui spital de cronici, nimic nu s-a concretizat. În vara anului trecut spaţiile vechiului spital au fost preluate de administraţia judeţeană, iar spitalul slătinean urmează să deschidă aici o secţie externă. Când, greu de spus.
Managerul spitalului slătinean, Elena Vişan, a declarat astăzi că până la sfârşitul anului se are în vedere reabilitarea ambulatoriului şi deschiderea câtorva cabinete.