Noica, Păltinişul şi Securitatea. Ritualul zilnic al filosofului în staţiunea de lângă Sibiu. Vizitele lui „Nae” şi „Noe” - operaţiune de filaj a comuniştilor
0
Izolat al Păltiniş, unde a ajuns să fie căutat de sute de tineri iubitori de filosofie, Constantin Noica avea să-şi petreacă ultimii şase ani din viaţă în mansarda unei căbănuţe modeste situate într-una dintre cele mai frumoase staţiuni montane ale României. L-au vizitat frecvent Gabiel Liiceanu şi Andrei Pleşu, iar Securitatea l-a supravegheat îndeaproape.
Norica Becheş, cea care se ocupa pe vremuri de chioşcul de carte din Păltiniş, a împărţit timp de şase ani aceeaşi căbănuţă cu “domnul Noica”, ea la parter, el la etaj. Şi-l aminteşte şi acum cum a apărut în prima zi, cu paltonul purtat în închisoare. „Într-una dintre zile a apărut domnul Noica, înalt, simplu, cu paltonaşul de la Jilava, cu o băscuţă roasă, ca şi paltonaşul“, povestea în urmă cu doi ani, pentru "Adevărul", Norica Becheş.
Marele filosof locuia într-o cameră micuţă, mobilată modest, cu două paturi, un dulap imens şi o noptieră. Ziua începea cu o plimbare lungă, pe acelaşi traseu în fiecare zi, indiferent cum era vremea, iar masa de prânz o lua la pensiunea Retter, cu toată lumea.
„Dimineaţa servea un pic de ceai de siminichie, un pic de pâine cu unt şi te mai miri ce, şi de la căbănuţa noastră pleca pe fostul drum de altădată, pe la vechile cabane, pe lângă schit, şi urca pe partea cealaltă. Aceea era ora şi jumătate a dânsului pe care o făcea zi de zi, nu conta dacă era frig, ploaie, zăpadă. După aceea citea şi, după ora 2, din nou începeau scrisul, gândirea. Seara, de la 8 putea veni oricine la el, dar până atunci timpul dânsului era atât de preţios, era timpul de scris“, a povestit Norica.
Noica scria doar în mansarda micuţă şi totul de mână. Foarte mult a lucrat „la tot ce însemna opera lui Lucian Blaga”, după cum spune Norica, şi s-a dus chiar în Germania pentru a încerca să rezolve ca aceasta să fie tradusă. „Domnul Adrian Păunescu, venit şi el pe acolo, ne-a oferit ajutorul secretarei, Adriana, parcă o ţin minte. Păunescu era detaşat la Păltiniş, din cauza unui cenaclu, ce s-a întâmplat nu ştiu, trebuia să stea la Sălişte, dar a venit şi a locuit la cabana Ocolului Silvic. Adriana a fost foarte drăguţă şi a ajutat foarte mult, a lucrat la corecturi cu domnul Noica“, a povestit Norica Becheş.
Îi medita pe ospătari
Sute de tineri, din toată ţara îndrăgostiţi de filosofie i-au trecut pragul în anii petrecuţi la Păltiniş. Norica şi-a amintit cum filosoful ieşea pe geam, după ce mânca fructe, şi le arunca veveriţelor coji şi resturi, dar şi cum îşi făcea timp, seara, să-i înveţe limba germană pe ospătarii din Păltiniş.
„Pe ospătari îi medita în limba germană, seara de la 7 sau de la 6. Îşi făcea timp la recepţie, în centru, să vină ospătarii sau ospătăriţele care nu aveau accent german să înveţe măcar frazele uzuale pentru a putea vorbi cu turiştii“,a povestit femeia. Când se relaxa, „pufăia, nu fuma“, dintr-o lulea veche, dăruită de un campion naţional la karate.
Când avea de trimis articole, filosoful i le dădea Noricăi, care i le bătea la maşină şi apoi i le trimitea. Ultimul pe care l-a scris milita pentru ca 10-20 de absolvenţi de filosofie să primească burse, iar în ziua în care Norica i l-a expediat avea întâlnire cu Nicu Ceauşescu, pe atunci prim-secretar la Sibiu, tocmai pentru a discuta despre aceste burse. Nu a mai ajuns. Un accident mai mult decât banal, cel puţin în aparenţă, avea în final să-i curme viaţa. A alunecat în camera în care locuia şi a căzut. De la parter, Norica a auzit izbitura şi a fugit sus într-un suflet. L-a găsit în şezut, învelit în paltonaşul de la Jilava. Făcuse o fractură de col femural. Au chemat de urgenţă salvarea şi au ajuns la Sibiu.
„A fost dus la ortopedie, a făcut tratamente, apoi a început să se simtă mai bine, ba chiar şi să scrie. M-a rugat să-i aduc cărţile, aştepta să fie operat. A patra zi de stat în spital mi-a spus optimist: «Tot aţi vrut să-mi faceţi supică, când ies din spital vă accept prânzul la ora 18.00“, şi-a amintit Norica.
Cu toate acestea, problemele de sănătate ale filosofului s-au agravat. Într-o dimineaţă, pe 4 decembrie 1987, când a coborât de la cabană în oraş, Norica a fost anunţată că trebuie să aducă nişte haine, pentru că Noica încetase din viaţă, la vârsta de 78 de ani. De la spital, trupul i-a fost adus la schit, iar Norica a participat şi la priveghi, şi la înmormântare. Cu intervenţii de la Nicu Ceauşescu, filosofului i-a fost îndeplinită ultima dorinţă, aceea de a-şi dormi somnul de vechi în Păltinişul de suflet, lângă schitul unde mersese de nenumărate ori să se reculeagă.
Înmormantarea lui Constantin Noica
Păltinişul şi Securitatea
Monitorizat atent de Securitate pe toată perioada vieţii, Noica avea să fie urmărit constant şi în anii petrecuţi la Păltiniş. Gabriel Liiceanu relatează în volumul „Dragul meu turnător” apărut la Editura Humanitas în anul 2013 câteva episoade ale filajului de la Păltiniş, aşa cum autorul le-a descoperit în dosarul „Nica”, dosarul de urmărire informativă al lui Constantin Noica.
„Cum arăta o notă de filaj de la Păltiniş, unde condiţile de pe teren erau complet diferite de cele din Bucureşti? Să începem cu cea din 2 octombrie 1977, realizată cu ocazia celei de-a doua vizite pe care o făceam la Păltiniş, însoţit de Andrei Pleşu. De cum vom pune piciorul pe peronul gării, vom primi „porecle” şi vom deveni, potrivit inspiraţiei onomastice nu lipsite de haz a filatorului, „Nae” şi „Noe”. În antetul paginii, pe margine, un locotenent-colonel cu semnătură indescifrabilă îi transmite „căpitanului Ignat” următoarea recomandare: „Să centralizăm toate materialele pentru a fi înaintate la Direcţia I. În acest caz să acordăm mare atenţie să folosim toate mijloacele”. După cum veţi putea constata, „au folosit toate mijloacele”, obţinând pe alocuri remarcabile efecte comice. Acribia urmăritorilor, care se exersa în mod evident pe conţinuturi de viaţă banalissime (o bună parte din timp „obiectivele servesc” prăjituri, sucuri sau cafele) precum şi mobilizarea unor mini-armate de oameni şi a unor echipamente presupuse a fi sofisticate („toate mijloacele tehnic-operative) pentru obţinerea unor rezultate derizorii sunt simultan amuzante şi dezgustătoare. Aşadar, pe 2 octombrie 1977, Serviciul F, U.M. 0883 Sibiu transmite Direcţiei I a Securităţii următoarea notă:
„La orele 15:50 „NICU” a coborât din trenul accdelerat 221 pe peronul Gării Sibiu împreună cu doi indivizi porecliţi „NAE” şi „NOE”, cu mai multe bagaje voluminoase şi cu un rucsac. În timp ce mergea spre ieşire s-a întâlnit obiectivul cu un individ căruia i-am dat porecla „NELU” şi împreună au mers discutând pe strada 9 Mai până la staţia E.T.S. pentru autobuzele de Păltiniş. În acest loc „NAE” şi „NOE” au rămas cu bagajele iar obiectivul „NICU” împreună cu legătura „NELU” au mers la cofetăria Albina şi au dscutat amical timp de 30 de minute şi au consumat prăjituri şi suc. La orele 16:40 au ieşit din cofetărie şi s-au deplasat la autobuz. S-au urcat cu toţii şi au continuat discuţia până la orele 16:55 când s-au despărţit. „NELU” a coborât luându-şi rămas bun şi a fost luat în filaj pentru identificare, stabilindu-se că se numeşte CIORAN şi domiciliază în Sibiu, str. N.D.Cocea nr. 5. Obiectivul „NICU” împreună cu „NAE” şi „NOE” au continuat drumul spre staţiunea Păltiniş. La orele 18:30 au coborât şi au mers la biroul de cazare, aici obiectivul „NICU” are reţinută o cameră la Vila 23. Au achitat sumele pentru 10 zile de cazare şi masă după care s-au deplasat la vilă lăsând bagajele în clădirea telefoanelor şi a biroului de cazare. După 15 minute au venit la birou, legăturile „NAE” şi „NOE” au fost nemulţumiţi de starea camerelor din vila 23 şi au plătit diferenţa pentru cazare la hotelul Cabana Turiştilor. Obiectivul a rămas în continuare la vila 23. Menţionăm că legătura „NAE” se numeşte PLEŞU GABRIEL, domiciliază în Bucureşti, iar legătura „NOE” se numeşte LIICEANU GABRIEL, domiciliat în Bucureşti”, arată autorul în volumul citat.
Nota din dosarul lui Constantin Noica, redata de Gabriel Liiceanu in volumul Dragul meu turnător"
Liiceanu redă în volum şi nota trimisă după ce el, Constantin Noica, Petru Creţia, Andrei Pleşu şi Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran, merg într-o plimbare pe Şanta.
„La orele 12.05, cei cinci, având asupra lor alimente şiu mai multe materiale scrise, au mers pe jos la Şanta, situată în pădure, la o distanţă de 5 km de staţiunea Păltiniş, unde au ajuns la orele 13.40. Aici au mers într-o poieniţă izolată în pădure, lângă o magazie de furaje, unde au servit masa, apoi au scris şţi au făcut comentarii până la orele 16.00 când au plecat, iar la orele 17.15 au ajuns în staţiunea Păltiniş. Pe acest traseu (drum forestier) în repetate rânduri s-au oprit şi au discutat, timp în care priveau în urma lor. În toată perioada filajului s-au luat unele măsuri speciale, în cooperare cu organul informativ de la I.J.S. Sibiu”.
Liiceanu povesteşte apoi despre microfoanele montate în camera lui Noica de la Păltiniş, şi despre transcrierile de pe bandă ale discuţiilor marelui filosof cu discipolii săi.
„Uneori, dialogurile dintre „indivizi”, mai ales după ce în peisaj intră şi „legătura Nae” (alias Andrei Pleşu) iau o turnură destul de zglobie. „Materialul” din care voi cita în continuare, alcătuit pe baza ascultării benzilor înregistrate la Păltiniş la sfârşitul anilor 70, este trimis la Bucureşti căpitanului Prunescu care, după ce Pătrulescu fusese avansat locotenent-colonel, îl seconda pe acesta în Dosarul lui Noica. Descifratorul de la Securitatea sibiană nu-şi propune să transcrie cuvânt cu cuvând de pe benzi discuţiile dintre Noica, Pleşu şi mine. Mulţumindu-se să facă un inventar al temelor discuţiilor, el evită să intre pe un teren pe care, în mod firesc, nu avea cum să se mişte. În schimb, cuplează cu o asemenea nonşalanţă discuţiile despre „femei, mâncare şi băutură” cu cele despre moarte sau creştinism, încât ai impresia că formam la Păltiniş un grup de inşi cu grave destructurări de personalitate”, scrie Liiceanu.
Acesta exemplifică, în volumul citat, cu mai multe rezumate din înregistrări făcute şi trimise apoi la Bucureşti:
Banda 1
„Liiceanu Gabriel a venit al Andrei Pleşu. După cca 5 minute a venit şi Noica Ctin. Discută împreună timp de 15 minute aspecte fără importanţă după care pleacă toţi la plimbare. După mai mult timp Liiceanu şi Pleşu Andrei revin în cameră unde discută aspecte fără importanţă (frumuseţea împrejurimilor, Păltinişul, mâncare).
Banda 3
Dimineaţa sta fiecare în camera lui. La ora 15 s-au întâlnit la masă, după care revin în camere şi dorm. La ora 19.20 Liiceanu Gabriel a venit al Pleşu Andrei şi pleacă împreună la masă. La ora 20.15 toţi trei vin al Liiceanu Gabriel unde au discuţii. Acestea se referă la o lucrare de filosofie la care lucrează Noica Ctin. Se mai discută despre ce se poate vedea în Sibiu, mâncare, băuturi, femei.
Banda 7
Pleşu Andrei, Liiceanu Gabriel şi Noica Constantin se află în cameră al Liiceanu Gabriel. Se discută o lucrare ştiinţifică şi filosofică. Se vorbeşte strict în termeni filosofici: existenţialism, religie, logică, Hegel, Nitzche. Se face o lecturare acestei lucrări.
Nota din dosarul lui Constantin Noica, redata de Gabriel Liiceanu in volumul Dragul meu turnător"
Banda 8
Liiceanu Gabriel se află al Pleşu Andrei în casă. Se discută lucruri fără importanţă. Se discută despre femei, aspecte pornografice. Apoi se trece la discuţii filosofice: mitul morţii reflectat în unele lucrări foilosofice.
Banda 9
Continuă discuţiile dintre cei doi pe marginea unei lucrări filosofice. Se citeşte din ea şi se comentează. Se discută în termeni pur filosofici. Se vorbeşte mai ales despre creştinism
↵ Use original player
Cărările din Paltiniş. O preumblare cu filozoful Constantin Noica.
By Rosu Mihai
YouTube
← Replay
X
i
Vă mai recomandăm:
Legendara fabrică de covoare de la Cisnădie, din judeţul Sibiu, unde se făceau covoare exportate apoi în toată lumea şi pentru care în ţară se făceau liste de aşteptare, nu mai are astăzi niciun angajat.
Vestitul salam de Sibiu era considerat, în comunism, unul dintre produsele de lux din România. Producţia mergea în cea mai mare parte la export. „Adevărul“ vă spune povestea gustosului salam.
Vestită nu doar în ţară ci şi în afara graniţelor ei, telemeaua de Sibiu se face şi acum după reţete vechi, transmise în familiile de oieri din generaţie în generaţie. Gustul deosebit depinde de mai mulţi factori, de la compoziţia păşunilor unde sunt duse oile până la modul de preparare şi păstrare.
Se încarcă comentariile...
