Deţinut român care a visat să se transfere la o puşcărie în Marea Britanie: „În Anglia penitenciarul semideschis era cu totul altfel“

Răzvan Florean (39 de ani) a avut de executat o pedeapsă de 3 ani pentru o violare de domiciliu. Deşi şi-a exprimat intenţia de a ispăşi pedeapsa în Anglia, statul român a insistat extrădarea lui.

Florea Răzvan are 39 de ani şi este unul dintre cei care a cunoscut sistemul puşcăriilor din interior. A fost eliberat în urmă cu două săptămâni, iar în cele câteva zile în care a mai stat în România a acceptat să vorbească despre lumea de dincolo de gratii şi despre cât de suprapopulate sunt puşcăriile. A executat doi ani de închisoare la Satu Mare, din pedeapsa de trei pe care a primit-o, fiind eliberat condiţionat.

„În România am făcut fapta, o violare de domiciliu, în 2008. După faptă am plecat in Anglia, nu m-am sustras, nu am fugit, am plecat pentru că nu era nici pe rol cauza. Pe urmă ei m-au condamnat, au venit la mine în Marea Britanie, mi-au bătut la uşă, şi mi-au zis că asta e situaţia. Am zis că e ok, ştiu, recunosc şi ei m-au întrebat unde vreau să fac pedeapsa, în România sau în Anglia. Şi le-am zis că eu în România nu mă duc în nici un caz. Şi le-am dat motivele, le-am scris şi în hotărâre. Nu s-a respectat nimic din ce a fost acolo. Am primit o pedeapsă de trei ani. S-a judecat statul român cu Marea Britanie doi ani de zile şi britanii au zis că nu mă trimit în România că nu sunt condiţii şi românii au dat anumite asigurări, camere speciale şi alte cele”, povesteşte Răzvan Florean.

„Marea Britanie nu a vrut să îl extrădeze pentru că ştiau despre condiţiile mizere din România şi de aceea a cerut garanţii, care de fapt nu au fost respectate”, afirmă avocatul lui Răzvan Florea.

„Camera de deţinere E3.9 (camera 51) situată în cadrul secţiei E3, raportat la suprafaţa de 2 mp asumată de Ministerul Justiţiei şi Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, conform garanţiilor solicitate de autorităţile britanice, camera ar avea o capacitate de 8 locuri. Însă în cameră sunt instalate 2 paturi iar pe perioada cazării în această cameră, alături de reclamant, a fost cazat maxim încă un deţinut”, a fost răspunsul Penitenciarului Satu Mare atunci când jurnaliştii Adevărul le-au cerut un punct de vedere. Reprezentanţii penitenciarului mai afirmă că au existat cazări periodice şi în alte camera dedenţie, cauzate de motive obiective, dar nici în acest caz nu s-a încălcat garanţia faţă de statul britanic de a asigura 2 mp.

Înainte să intre după gratii Răzvan conducea o afacere de transport în Anglia. În perioada în care a fost reţinut era în curs de realizare a unor investigaţii medicale complete, pentru a afla sursa unor dureri pe care le simţea. Nu a putut să le finalizeze, pentru că a fost încarcerat.

„Am fost ţinut un an de zile terorizat, cu recomandări pentru intervenţii chirurgicale, cinci RMN-uri, eu cu hernie de disc cu parapaleză am fost ţinut de doctorul din penitenciar şi nu am fost trimis la operaţie. Am fost trimis în bătaie de joc la Rahova, în Bucureşti, unde nu există neurochirurg. În sistemul penitenciar nu există deloc neurochirurg. De acolo am fost trimis la Colibaşi, de unde abia după aceea m-au dus la operaţie. Să nu mai discutăm de tratamente, medicamente, pe care nu poţi să le iei şi conform legii 254, pe banii tăi, personal, la cerere, poţi să le cumperi, dar ei nu te lasă”, spune bărbatul.

„Precizăm că operaţia a fost la începutul lunii ianuarie 2016. Până la această dată deţinutul a fost internat de 2 ori la Spitalul Penitenciar Dej în perioadele 25,06,2015 – 10,07,2015 şi 05,10,2015 – 13,10,2015 (care l-au prezentat la cabinetele de specialitate precum şi la Clinica de Neurochirurgie Cluj) şi o dată la Spitalul Penitenciar Rahova 26,11,2015 – 10,12,2015”, precizează Penitenciarul Satu Mare.

Din cei doi ani pe care i-a executat, majoritatea timpului a petrecut-o la Satu Mare, în penitenciarul cu regim deschis şi semideschis. „În cameră sunt câte şase paturi. Două paturi de 1,90 pe 1,20, aşa să îţi imaginezi că mie îmi ies picioarele şi dacă stai întins în pat şi întinzi mâna ajungi pe masă. Şi sunt două tronsoane de câte trei paturi supraetajate. Curţile de plimbare sunt la etaj, nu ai voie să te duci neînsoţit, de medicamente nu putem să vorbim, mâncarea...nu ai ce să mânânci. De când am făcut plângere s-au schimbat saltelele şi s-au pus uşi de termopan, dar igiena lasă de dorit. Noi mâncam în cameră, în pat, în braţe. Alte spaţii comune nu există, în afară de duşuri, care le folosesc cei de la muncă iar în bibliotecă încap maxim 20 de persoane”, mai povesteşte Răzvan.

„Violenţă între deţinuţi nu a prea existat, nu prea au loc acte de astea. Din partea jandarmilor există, dar doar verbal, fizic nu au curaj. Eu am depus plângeri, a depus şi nevastă-mea, că îl auzea pe unul cum strigă la mine. Îl auzea cum zicea ceva de genul: «Hai, fetele, la cameră», cuvinte de alea vulgare, mai înjura, mai «hoţule», mai «ţiganule», cuvinte de astea folosesc.

Eu am fost fost ţinut un an şi ceva în camera 51 din secţia trei, este o cameră de izolare respiratorie. Când vine un deţinut cu TBC îl inchide acolo, are un geam mic, nici de-o palmă nu se deschide, îi undeva la 70x80 tot geamul. Nu ai lumină numa cât intră acolo. Pe mine au stat călare toţi din cauza actelor şi a hotărârii judecătoreşti din Marea Britanie. Din cauza aceste hotărâri eu am fost persecutat în penitenciarul Satu Mare, de aia nu am fost lăsat să merg la operaţie, nu mi s-au dat anumite chestii, nu am fost scos la muncă, iar când am fost scos, deşi aveam probleme cu spatele şi aveau acte doveditoare, mi-au zis să mă duc la bucătărie unde trebuia să ridic nişte vase foarte mari. Puteau să mă ducă la pantofi, la bibliotecă, era panton pe hol, erau destule”, mai explică fostul deţinut.

„În Anglia regimul de penitenciar semideschis era cu totul altfel, puteam să ies la şase luni cu brăţară şi să merg să îmi fac pedeapsa acasă, poţi să mergi la muncă în exterior, cu totul diferit. Aici doar munci în interior am putut face, iar regimul nu ţi-l schimbă la Satu Mare, pentru că nu au locuri. Şi asta a fost motivaţia, neoficială, care mi s-a transmis, că nu îmi schimbă regimul, pentru că nu sunt locuri. În momentul în care mi-au schimbat regimul la deschis, mi s-a făcut mutaţia de la Satu Mare la Baia Mare, deşi înainte eu am cerut înainte să fiu mutat la Baia Mare pentru operaţie şi nu mi s-a acordat atunci dreptul acesta. Acum după ce mi-a schimbat regimul, m-au trimis la Baia Mare, ca să îmi dea acolo amânare la eliberarea condiţionată, că acolo se dau amânări, indiferent că eşti primar, că eşti recidivist, nu contează, doar să te mai ţină”, povesteşte Răzvan Florea.

Acesta a reuşit să se transfere înapoi la Satu Mare, în regim semideschis, înainte să i se dea amânare la eliberarea condiţionată, ceea ce l-a făcut să scape mai repede cu un an de după gratii.

„După transferul la Penitenciarul Baia Mare, deţinutul Florea Răzvan Flaviu datorită afacerilor judiciare a fost retransferat  la Penitenciarul Satu Mare de unde a fost şi eliberat condiţionat, datorită comportamentului pozitiv avut pe perioada executării pedepsei.”, se mai arată în adresa Penitenciarului Satu Mare. Aceştia mai afirmă, cu privire la muncile prestate, că în momentul repartizării deţinutului la deservirea blocului alimentar în fişa medicală a acestuia nu erau menţionate afecţiuni care să aibă contraindicaţie astfel de munci. După investigaţiile medicale solicitate la 2 zile de la încadrarea în muncă, deţinutului i-a fost schimbată încadrarea de la apt de orice mncă la apt de munci uşoare.

Într-un final, Răzvan a fost eliberat şi s-a întors în Anglia, la firma sa, dar afirmă că de acolo va continua să se judece cu statul român.