Povestea manuscrisului oferit în dar regelui Carol I în anul 1913, la penultima aniversare

Pe 20 aprilie 1913, regina Elisabeta oferea augustului său soţ, regele Carol I, un cadou unicat, cu ocazia aniversării a 74 de ani. Era penultima aniversare a primului rege al României

Darul, de o valoare artistică deosebită, prezentat sub forma unei cărţi de mici dimensiuni (15,7 X 13,7 X 2,5 cm), cu coperţile, încuietorile şi cotorul din argint, având greutatea de 610 gr. adăpostea în interior şapte foi volante de pergament, pictate şi scrise de către regina Elisabeta în colaborare cu tânăra artistă, Ottilia Michail.

Coperţile au fost decorate cu fildeş traforat şi caboşoane circulare şi ovoidale din pietre semipreţioase. Şarnierele dispuse pe toată lungimea cotorului şi încuietorile mobile decupate, fixate în bumbi permit deschiderea manuscrisului. Pe prima copertă, reţeaua din fildeş traforat este ornată cu caboşoane circulare  şi ovoidale din malahit, almandine şi safire albe, iar la interior este gravată cu o dedicaţie olografă a reginei Elisabeta pentru regele Carol I, scrisă în limba germană „Dem Helden, der dem Frieden befiehlt mit breitem Fittig sein schwer bedrohtes Land zu decken. 20. Apr. 1913 ” („Eroului, care porunceşte păcii să acopere cu aripi largi ţara lui ameninţată”).

Potrivit muzeografilor de la Castelul Peleş, prima filă este pictată cu predica lui Iisus Christos de pe Muntele Măslinilor, în policromie şi ancadrament auriu. Într-un peisaj montan arid, în nuanţe de ocru, stând în picioare, Iisus Christos, cu veşminte lungi şi braţele deschise, vorbeşte unui grup de oameni îngenuncheaţi, adunaţi în jurul său. Personajele masculine şi feminine poartă veşminte şi acoperăminte pentru cap divers colorate în nuanţe de ocru, roşu, verde, negru, albastru. Surprinde fineţea detaliilor şi atenţia personajelor îndreptată către Marele Învăţător, amintind de zorii creştinismului.

Următoarele şase file au fost scrise în limba română probabil chiar de către regina Elisabeta, cu cele nouă fericiri. Fiecare filă este pictată cu anluminuri, realizate de Ottilia Michail, pe una, două sau trei laturi, cu motive geometrice şi florale în policromie. La finalul fiecărei pagini este scris cu auriu numele artistei O. Michail. Textele biblice sunt scrise cu negru şi litere gotice, iar rândurile sunt subliniate prin volute vegetale în cromatică asemănătoare anluminurilor specifice fiecărei pagini.

Ultima copertă din argint este gravată la interior cu semnătura olografă a reginei, dispusă oblic, iar în colţul din dreapta jos apare monograma O M şi numele pictoriţei Ottilie Michail, alături de poansonul firmei care a realizat coperta. Pe exteriorul copertei, fildeşul traforat este ornat cu caboşoane circulare din almandine şi safire albe.

Proiectul realizării coperţilor a fost încredinţat celebrei firme româneşti Radivon, din Bucureşti. 

Ottilia Michail, protejata lui Grigorescu şi pictor al Casei Regale

Cunoscută sub pseudonimul literar Carmen Sylva, regina Elisabeta, adevărată promotoare a artelor, a sprijinit tinerii talentaţi din Regatul României, acordându-le burse de studii în străinătate la Berlin, Viena, Paris.

Unul dintre artiştii care s-au bucurat de sprijinul reginei a fost Ottilia Michail, fiica doctorului Vasile Michail şi a Eugeniei Răut. Deşi a studiat iniţial pianul, Ottilia s-a dedicat picturii, domeniu în care a excelat. Talentul său deosebit l-a determinat pe Nicolae Grigorescu, bun prieten al familiei Michail încă de pe vremea Războiului de Independenţă, să intervină în favoarea Ottiliei pe lângă tatăl acesteia, ca să o înscrie la studii în străinătate.

Probabil că prin intermediul lui Grigorescu, aflat în anturajul reginei Elisabeta, tânăra Michail este prezentată Curţii Regale. La începutul secolului al XX-lea, în 1903 şi 1904 Ottilia a participat cu lucrări la Cercul Artistic şi Tinerimea română.

În anul 1905, suverana i-a acordat o bursă de studii la Berlin, la clasa specialistului în tehnica emailului, Ernst Bastanier, profesor la Şcoala de Arte Aplicate. În anul 1906 expune şi primeşte o medalie de aur şi una de argint la Jubiliara din Parcul Carol. De asemenea, anii 1906, 1907 şi 1908 au însemnat confirmarea internaţională a talentului Ottiliei, prin etalarea unor lucrări în email la mari expoziţii de la Muzeul de Artă decorativă din Berlin, unde obţine un premiu II şi o menţiune.

La Salonul din Bucureşti este recompensată cu premii pentru valoroasele sale opere artistice. Galeriile berlineze Keller şi Reiner, precum şi la Gurlitt Salon se bucură de expoziţiile personale ale Ottiliei. În anul 1912, este numită de către prima suverană a României „pictor al Casei Regale”.

La Berlin participă în anii 1912 şi 1913 la Expoziţiile de artă românească. Experienţa dobândită la numeroase evenimente de artă la care a participat cu numeroase opere extrem de apreciate în lumea artelor, au transformat-o pe tânăra artistă într-o colaboratoare favorită a reginei Carmen Sylva, în atelierul căreia şi-a dezvoltat şi îmbogăţit latura artistică.

Ottilia a fost o prezenţă nelipsită din anturajul şi din atelierul de pictură al reginei Elisabeta din Castelul Peleş.

Penultima aniversare a regelui Carol I

Aniversarea din 1913 a fost penultima din viaţa regelui Carol I (1839-1914). De-a lungul domniei sale numeroase personalităţi ale epocii s-au bucurat de simpatia familiei regale, printre care şi membrii familiei Oteteleşanu.

Din celebra familie Oteteleşanu făcea parte şi Şerban, cel care în anul 1915 devine soţul Ottiliei Michail. L-a cunoscut în casa bunei sale amice, Bucura Dumbravă (Fany Seculici-1868-1926), relaţie patronată de însăşi regina Elisabeta. Imediat după căsătorie, artista şi-a semnat operele cu numele O. Michail Oteteleşanu, O.M. Otetelişanu sau O Michail Oteteleşanu.

Decesul reginei Elisabeta şi naşterea celor trei copii, au determinat-o pe artistă să se retragă uşor din anturajul regal. A continuat să picteze, dar a participat rar în expoziţii cu tablouri şi acuarele, axându-se pe producţia de opere în email. A încetat din viaţă la Bucureşti, în anul 1974 la venerabila vârstă de 89 de ani.

Manuscrisul primit de regele Carol I la penultima sa aniversare poate fi admirat la Castelul Peleş din Sinaia, reşedinţa de vară a Casei Regale a României.

Mai puteţi citi

Castelul Peleş, închis pentru lucrări de conservare. Vizitaţi Pelişorul!

„Cuibul Princesei“ de la Peleş. Povestea căsuţei din copaci a Reginei Maria

Regele a murit! 100 de ani de la sfârşitul lui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen