Ploieşti: Ştefana Tudorache este cea mai veche florăreasă din Ploieşti

Florăreasca are patru copii, şase nepoţi şi şase strănepoţi

Ştefana şi-a petrecut toată viaţa printre flori, aşa cum a moştenit de la bunica şi mama ei şi aşa cum a transmis şi ea mai departe propriilor copii.

Puţini ploieşteni mai ştiu despre serile de vară petrecute la restaurantele şi terasele din oraş când, în mod invariabil, o ţigăncuşă venea pe la mese şi vindea trandafiri domnilor acompaniaţi.

Prin vorbele Ştefanei, aflată acum la 71 de ani, timpurile promenadelor la şosea şi discuţiile mucalite a la Caragiale prind viaţă, ca într-un film alb-negru, cu muzică de flaşnetă. Şi Ştefana a fost o ţigăncuşă care aducea pâine acasă vânzând flori seara, prin restaurante.

A fost nevoită să-şi ajute mama de foarte devreme, după ce tatăl i-a murit în al doilea război mondial. Cu toate acestea, îşi aduce cu aminte cu plăcere de acele vremuri.

"Încă de pe la 5-6 ani, mergeam cu mama prin satele din jurul Ploieştiului, pe jos, kilometri întregi, pentru a cumpăra flori de la oameni. Le transportam apoi în coşuri pe care le purtam pe cap până înapoi, în oraş. Atunci se purtau zambilele, narcisele şi trandafirii de grădină, nu erau flori sofisticate ca acum", povesteşte florăreasa.

Şi, de atunci, întreaga ei viaţă a gravitat în jurul florilor. Şi-a făcut lecţiile pentru şcoală în spatele buchetelor de flori, iar aritmetica a învăţat-o pe viu, dând rest clienţilor. A cumpărat şi a vândut flori, şi s-a dedicat lor, într-un regim de viaţă aproape cazon, pentru că frumoasele plante au nevoie de atenţie 24 de ore din 24.

O viaţă dedicată florilor

Ţiganii florari fac parte din neamul boldenilor şi li se spune aşa după localitatea Bold de lângă Bucureşti. Ştefana nu e boldeancă, face parte din neamul lăieşilor, dar asta nu înseamnă că tradiţia îndelungată din familia ei e mai prejos de boldenii autentici. Bunica, mama şi acum copiii ei, toţi au fost sau sunt florari. Toată familia participă la muncă.

De când se ştiu, se scoală zilnic cu noaptea în cap, merg la depozitele de flori, le aduc în piaţă, le taie codiţele, aranjează buchetele, aduc apă şi apoi stau toată ziua la vânzare. Treaba se termină uneori după miezul nopţii, iar ciclul se reia zilnic.

"E chinuită viaţa de florăreasă, este nevoie de multă muncă. Mi s-a întâmplat să dorm deseori pe tarabele de ciment din piaţă până când începeam vânzarea. Noaptea mă duceam acasă, făceam de mâncare şi aveam grijă de copii", povesteşte Ştefana.

Comparativ, florăreasa spune că afacerea mergea mult mai bine înainte de Revoluţie: "nu erau atât de multe sortimente de flori, însă oamenii treceau mai des pe la piaţă pentru un buchet".

Mai ales din toamnă, când criza a intrat adânc în buzunarele ploieştenilor, afacerea a intrat serios în declin. De multe ori, a fost nevoită să arunce florile, unele dintre ele valorând o mică avere pentru că erau aduse din ţări exotice. Dar, cu zâmbetul pe buze şi optimism în priviri, Ştefana îşi duce crucea mai departe. Îşi aranjează cochet basmaua şi şorţul şi te îmbie de cum ai intrat în raza ei vizuală: "Hai, poftiţi la flori! Avem flori frumoase şi pentru toate portofelele!"

Care sunt secretele pentru ca o floare să reziste cât mai mult

"După ce ai primit un buchet, trebuie să tai codiţele fiecărui fir şi să le pui în apă la o temperatură cât mai apropiată de cea din casă. Ca să reziste cât mai mult, apa trebuie schimbată în fiecare zi. Şi, să ştiţi, florile trăiesc mai mult la cei care le iubesc. Eu nu-mi dau seama cum se poate ca unora să nu placă florile, dar sunt şi astfel de persoane"

Care este cea mai mare realizare a dumneavostră?

"Familia, de departe. Deşi se ocupă cu florile, fata mea a făcut Liceul de Artă şi este o mare cântăreaţă. Talentul ei a fost moştenit şi de nepoţica mea, care este acum studentă. Sunt foarte mândră de familia mea, este foarte frumoasă şi fericită. Gândul la ei mă ajută să merg întotdeauna mai departe" 

Ce-i place

Urmăreşte foarte mult filme la televizor. Inclusiv la hala de flori din centru, florarii au cumpărat un televizor şi trăiesc cu patimă dramele sau episoadele fericite din telenovelele spaniole, columbiene sau cele autohtone, cu ţigani.

Ce nu-i place

"Ei, nu-mi place că, acum, şi românii sunt florari. Asta e meserie de ţigani, a noastră ar trebui să rămână. Înainte le era ruşine să vândă flori pe stradă sau prin restaurante, acum de ce nu le se mai jenează?", îşi apără Ştefana neamul şi meseria.

Profil

Născută. 9 iunie 1939

Familie. 4 copii, 6 nepoţi şi 6 stră-nepoţi

Studii. 8 clase