Tiberiu Oprea, dirijorul violonist

Tiberiu IOprea, dirijor al Filarmonicii din Piteşti

Tibi Oprea, aşa cum îi spun prietenii, este un dirijor tânăr care a luptat, alături de alţi câţiva oameni pentru înfiinţarea unei instituţii de cultură la Piteşti: Filarmonica. A făcut de la repertiţii, concerte, strângere de infornaţii, până la transcrierea efectivă a partiturilor, deci cam tot ce s-a impus pentru ca lucrurile să meargă bine.

Cu câţiva ani înainte de înfiinţarea acestei instituţii de cultură care lipsea piteştenilor, Tiberiu Oprea a căutat să promoveze muzica clasică în Piteşti, prin intermediul mai multor concerte. Deşi careira în muzică a fost, mult timp axată pe viară, la vârsta de 19 ani, Tibi a decis că vrea să devină dirijor.
De la vioară, salt brusc la dirijorat

Tiberiu era în clasa a XII-a, cu puţin înainte de a da la facultate, atunci când a decis că vrea să devinăă dirijor. Până atunci, o viaţă întreagă, atudiase vioara. Se descurca deja foarte bine la acest instrument, dar simţea că lipseşte ceva, că vrea să cuprindă mai multe instrumente. Deşi toţi cunoscuţii credeau că va merge mai departe tot pe studiol viorii, Tibi a decis în ultimul moment să meargă pe un alt drum, drum care avea să îl aducă la a deveni un tânăr dirijor cunoscut şi talentat.

„Nu ştiam exact ce vreau, ştiam doar că vreau mai mult dect vioară. Aşa am ajuns să dau la pedagodie dirijorală.”, spune muzicianul. Debutul ca dirijor l-a avut în anul 1996 alături de Orchestra Filarmonică a Tineretului Bucureştean, în cadrul unei emisiuni radio, difuzate în direct. „Am avut mari emoţii atunci, dar am avut încredere în mine şi totul a ieşit excelent”, spune Tibi. Nu şi-a uitat însă prima dragoste, vioara, nici acum şi îşi aminteşte de profesorii care i-au canalizat talentul aşa cum trebuia.

„Am studiat vioara cu Georgeta Atanasiu şi cu Mircea Constantinescu. În facultate, am avut şansa de a lucra sub îndrumarea lui Ludovich Bacs şi Valentin Gruescu”, spune Tiberiu Oprea.

Muzica este stilul său de a trăi
Deoarece a crescut cu muzica, aceasta i-a devenit acum nu doar un serviciu, ci un stil de viaţă. 

  „Muzica îmi este în sânge, este o mare parte a sufletului meu şi mă consider unul dintre puţinii fericiţi care fac exact ceea ce le place. Din acest motiv, mă consider pe de-a-ntregul împlinit.”, spune Tiberiu Oprea. Nu i-a fost însă deloc uşor, pentru că în spatele fiecărei reuşite, în umbra fiecărui concert pe care îi ţine, se acund sute de ore de muncă. În umbra a ceea ce a devenit el azi ca muzician sunt ani de studiu.

„ Îmi place ceea ce fac, dar asta nu înseamnă că este sau a fost uşor.”, recunoaşte Tibi.

Aplauzele îl reîncarcă energetic
În timpul fiecărui concert, consumul fizic şi psihic este extraodinar. Tiberiu compară acest efort cu efortul unei munci dintre cele mai dificile. Tot acest consum energetic este, însă, compensat de aplauzele şi de entuziasmul publicului. În cââteva minute de aplauze din partea spectatorilor, Tiberiu simte că se reface , la finalul fiecărui concert.

”Aplauzele de la finalul unui concert, mă umplu de fiecare dată de energie. Entuziasmul oamenilor îmi redă energia pe care o pierd atunci când dirijez şi atunci când fac repetiţii.”, spune dirijorul.

Este unul dintre „ziditorii” Filarmonicii din Piteşti
Tiberiu Oprea era asistent universitar la catedra de Muzică a Universităţii din Piteşti atunci când  a început să se implice pentru realizarea proiectul înfiinţării unei filarmoni. A strâns informaţii vis-a-vis de organizarea artistică a unei asemena instituţii, pentru că el era dirijor, nu ştia cum se face o Filarmonică. Acest proiect a fost pus în mişcare, în prima fază, de  actualul director al instituţiei, Jean Dumitraşcu, cel care s-a ocupat de partea administrativă, de concert maestrul Mădălin Sandu, şi de dirijorul Tiberiu Oprea.
 
Dirijorul este cel mai bun muzician al orchestrei
„Dirijorul reprezintă mai bine de 39% din reuşita unui concert.”, spune Tibi.

„Pe vremuri, dirijorul făcea parte din orchestră, dar apoi s-a ajuns la desprinderea oarecum de ea, pentru că nu poţi conduce bine o orchestră, dacă faci parte din ea. Dirijorul se ocupă de planurile sonore, de amplificarea sau dimnuarea unor efecte sonore şi multe altele.”, continuă Tibi. Dirijorul sudează prin gesturi muzica instrumenitştilor şi interpreţilor dintr-o orchestră.

„El trebuie să fie cel mai bun muzician din orchestră, nu la modul că ştie să cânte cel mai bine  la un instrument, ci ştie cum se cântă cel mai bine la un instrument.”, explică Tiberiu Oprea. Tocmai de aceea, mari dirijori, şel spre care tinde şi Tibi Oprea, se impun printr-o extraordinară cunoaştere muzicală şi printr-o extraordinară prestanţă.

Profil:
Născut: 05 iulie 1975, Constanţa
Studii: 2000-2001- Studii aprofundate la Facultatea de Compoziţie-Muzicologie- Dirijat orchestră, Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti
1995-2000 Universitatea Naţională de Muzică Bucureşti, Facultatea de Compoziţie-Muzicologie- Dirijat orchestră
1982-1994 Liceul de Muzică „Dinu Lipatti, Bucureşti, specialitatea vioară
Experienţă: Din 2007 este dirijor al Filarmonicii din Piteşti, 12 concerte la această filarmonică numai în 2009, colaborări cu Filarmonici din Râmnicu Vâlcea, Giurgiu, Filarmonica Tineretului Bucureştean, Filarmonica Ploieşti şi multe alte concerte la care se adaugă activitatea didactică.
Stare civilă: căsătorit cu Mediana Vlad, prim-soprană la Teatrul Naţional de Operetă „Ion Dacian” din Bucureşti.

Ce-i place:
Să facă şi să asculte muzică clasică şi orice alt gen de muzică de bună calitate, spre exemplu jazz calsic. Îi place sinceritatea, iniţiativa, perseverenţa.
Ce nu-i place:
Suficientismul, manierismul, referindu-se la artă. Nu-i plac replicile de genul „eu asta o ştiu deja”. Nu poţi niciodată să ştii ceva perfect, indiferent de domeniu.
Ce nu-i place
De la înfiinţarea filarmonicii din Piteşti, Tiberiu Oprea a fost o prezenţă constantă. Este, de atunci, dirijorul orcestrei Filarmonicii, dar el a fost şi unul dintre oamenii care au pus umărul la înfiinţarea acestei instituţii la Piteşti.

Două întrebări:
De ce aţi ales o carieră legată de muzica clasică?
În familia din care provin, muzica este o tradiţie. Părinţii mei au trăit cu muzica alături şi eu am început să studiez acest domeniu de foarte mic, de la şapte ani, primul instrument fiind vioara.
Poate un copil de şapte ani să iubească vioara?
Un copil nu poate iubi de la început un instrument cu coarde. Viioara, în mâna unui neiniţiat sună ca o pisică trasă de coadă. Abia după câţiva ani, am învăţat să îndrăgesc acest intrument.