Instrumentul prin care creditorii se protejează faţă de o eventuală fraudă după constituirea unei ipoteci

Un contractul de credit cu ipotecă este acela în care se constituie o garanţie reală imobiliară în favoarea creditorului asupra unui bun imobil al debitorului, astfel încât, în caz de neplată a creditului, primul să poată avea dreptul de a executa silit imobilul ipotecat şi de a-l scoate la vânzare prin licitaţie, pentru a-şi recupera suma împrumutată. Fără anumite instrumente de protecţie însă, creditorul ar putea rămâne cu ochii în soare.

„Ipoteca este un drept real accesoriu, este o garanţie imobiliară ce nu se poate constitui decât în cazurile şi cu formele prevăzute de lege, ea trebuie să fie determinată atât asupra imobilului afectat de garanţie, cât şi asupra valorii creanţei garantate, şi este indivizibilă.
 

Constituirea unei ipoteci nu conduce la crearea sau la mărirea stării de insolvabilitate a debitorului, întrucât ea nu are ca efect majorarea elementelor de pasiv patrimonial, ci este menită doar să garanteze o datorie preexistentă”, explică avocatul Raluca Cârstea, citând Decizia 1331/ 2017 a ICCJ.

Unul dintre instrumentele juridic pe care legea le prevede pentru protecţia intereselor creditorilor este acţiunea revocatorie sau acţiunea pauliană.

Practic, potrivit art. 1562 din Noul Cod Civil, prin acest instrument, creditorul solicită să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de către debitor în frauda intereselor sale.

”Acţiunea revocatorie este acţiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale. Prejudicierea creditorului se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul îşi măreşte sau creează o stare de insolvabilitate.
 

Condiţiile pentru admisibilitatea unei astfel de acţiuni sunt: debitorul şi-a cauzat o stare de insolvabilitate, având cunoştinţă şi urmărind rezultatul prejudiciabil al actului faţă de creditor; creditorul are o creanţă certă, lichidă, exigibilă şi, în principiu, anterioară actului atacat; există complicitatea la fraudă a terţului cu care debitorul a încheiat actul atacat”, mai spune avocatul Raluca Cârstea – Legal Land.

Potrivit decizia 1331/ 2017 a ICCJ, această din urmă condiţie trebuie îndeplinită numai atunci când se atacă un act cu titlu oneros şi constă în faptul că terţul cunoaşte că prin încheierea actului atacat debitorul a devenit insolvabil.