Portret / Gabriel Grama: „Sunt condamnat să trăiesc din artă“
0Gabriel Grama spune că a moştenit simţul artistic de la mama lui, şi chiar dacă a început să deseneze de mic copil, abia în clasa a IX-a a simţit că îşi doreşte să devină artist. A urmat cursurile Liceului de Artă „Victor Brauner“ din Piatra Neamţ, iar după absolvire consideră că viaţa lui s-a schimbat mult.
„Pictez ca un sculptor“
„Profesorii mei au fost oameni extraordinari şi pedagogi desăvârşiţi. Silviu Bejan mi-a arătat secretele sculpturii, dar nu pot uita şi pe ceilalti profesori care au jucat un rol la fel de important“, îşi aminteşte artistul.
Grigore Aghache, Ştefan Potop, Lucian Tudorache au fost profesorii care i-au fost alături în primii ani de studii, iar mai târziu, la facultate, profesorii Ilie Bostan şi Ioan Antonica. În prezent Gabriel lucrează sculpturi, icoane bizantine, pictează şi realizează şi artă murală. „Sculptura este pentru mine mama artelor plastice. M-am format ca sculptor, pictez ca un sculptor, iar icoanele şi tihografiile tot ca un sculptor le fac“, detaliază tânărul.
S-a remarcat încă din liceu, participând la olimpiadele naţionale de pictură, în 1994 reuşind chiar să se claseze pe locul patru pe ţară. La 33 de ani, Gabriel Grama a avut nenumărate expoziţii personale, atât în ţară, cât şi în Grecia, acolo unde s-a stabilit din 2000. „Am plecat la Atena, experimental, în nebunia mea tinerească de a face ceva cu ceea ce am învăţat“, povesteşte artistul.
El a fost primit cu suspiciune iniţial, dar din 2007 a devenit membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Grecia, iar un an mai târziu a absolvit cursurile de Istorie a Artei Contemporane Elene în cadrul Universităţii de Arte de la Atena. „Cea mai importantă expoziţie pentru mine este întotdeauna ultima pentru că este un pas înainte“, completează Gabi.
Cel mai recent vernisaj în care au fost prezentate lucrările sale a avut loc la Atena, la Centrul Cultural Franco-Elen, sub egida Ambasadei Române, în primăvara acestui an. Artistul român a fost recompensat în 2009 cu un loc cinci la Simpozionul Internaţional de Sculptură din Creta, unde a realizat o lucrare monumentală în piatră, cu titlul „Dionisos“.
I-ar fi plăcut să fie preot
După 10 ani de când s-a stabilit în Grecia, Gabriel consideră că aceasta este ţara unde este acum apreciat ca artist. Chiar şi aşa nu exclude varianta să se întoarcă în România şi să expună. Lucrările lui sunt în colecţii particulare din Grecia, Turcia, Franţa şi Canada. Gabi spune că dacă nu ar fi fost artist, i-ar fi plăcut să fie preot.
___________
profil
născut. 14 octombrie 1976, Piatra Neamţ.
studii. Universitatea de Arte „George Enescu“ Iaşi.
familie. Căsătorit, are un băiat.
întrebări şi răspunsuri
Cum ai descoperit că ai talent la pictură?
Copilăria şi adolescenţa mi-am petrecut-o în oraşul natal, dar amintirile cele mai frumoase le am din vacanţele la bunici. Când era vremea mai rece sau ploua afară stăteam în casă şi umpleam cu desene caiete întregi. Lucram atunci cu creioane chimice, pe care mi le cumpăra bunica de la magazinul satului. Mai apoi, mama mea a jucat un rol important în descoperirea talentului, ea fiind cea care m-a învăţat să desenez şi mi-a îndreptat primii paşi spre Liceul de Artă. Pe lângă mama care mi-a insuflat talentul, tata a fost cel care m-a susţinut economic pe tot parcursul facultăţii, lucru fără de care nu aş fi putut finaliza nimic.
ce-i place
Lui Gabi îi place să citească şi să urmărească documentare pe orice temă la televizor. Se declară un iubitor al sportului şi, în mod special, al fotbalului. „Culorile preferate sunt ori foarte vii, orange, turcoaz sau griurile, pe care le prefer în îmbrăcăminte. La oameni apreciez sinceritatea şi corectitudinea“, precizează artistul.
ce nu-i place
Deşi nu este un om pretenţios, Gabi spune că este deranjat de oamenii care iubesc banul mai mult decât orice altceva. „Nu-mi plac cei care-şi doresc averi şi cei care vor să trăiască mai bine decât ceilalţi din jur prin orice mijloace“, adaugă tânărul.