Cum a reuşit un român să strângă 2.442 de linguri de lemn diferite. Colecţionarul a scăpat de porecla „doctorul lingurar“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În colecţia Muzeului de Etnografie din Piatra Neamţ se află o colecţie impresionantă de linguri din lemn achiziţionată în urmă cu aproape patru decenii. Piesele au fost adunate de un medic în decurs de numai 20 de luni, dintr-o zonă a judeţului Neamţ recunoscută pentru meşterii lingurari.

Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ este deţinătorul unei colecţii de circa 2.000 de linguri şi linguroaie din lemn achiziţionate în anul 1976 de la medicul Iuliu Floareş (72 de ani), pasionat colecţionar de diverse obiecte şi iubitor de natură. 

El însuşi relatează împrejurările în care a reuşit să strângă, într-un răstimp destul de scurt, lingurile decorative de diverse forme şi mărimi. 

„În comuna Petricani (judeţul Neamţ) unde am locuit şi funcţionat ca medic stagiar de medicina generală (1968 - 1971) - stagiul în mediul rural fiind obligatoriu - era şi un sat de ţigani lingurari, Ţolici. După câteva luni, mi-a venit ideea de a-mi decora pereţii cu linguri de lemn (15 ianuarie 1970) şi cum perimetrul celor doua camere ale locuintei era de 40 de metri, am extins căutările în localităţile din jur şi apoi în toată ţara”, începe doctorul Iuliu Floareş relatarea poveştii din spatele colecţiei. 

image

O parte din colecţia de 2000 de linguri din lemn adunate de Iuliu Floareş
 

Medicul spune că a dorit să nu strângă în colecţia sa două linguri la fel, iar cele care se asemănau erau numite „variante de model”. 

„Am descoperit şi un colectionar, la Câmpulung Moldovenesc, profesorul (părintele) Ion Ţugui, care adunase 3500 de linguri în 25 de ani şi care a fost un admirabil colaborator şi prieten. (Fără să fi avut vreo înţelegere, amândoi beneficiam de scutul protector pe care ni-l ofereau, paradoxal, lingurile de lemn!). Cert este că în 20 de luni am adunat 1.879 linguri de lemn, modele diferite, întrecând colecţiile muzeale”, spune dr. Iuliu Floareş.

„Ajunsesem să recunosc autorul unei linguri oriunde o vedeam”

După ce a încheiat stagiatura la Petricani, medicul a obţinut un trasfer în municipul Piatra Neamţ. 

„Dragele mele linguri au ajuns să stea în lăzi şi cutii, căci nu mai aveam atâţia pereţi. Am renunţat să mai scriu şi cartea despre linguri, pe care eram în stare s-o intitulez «LINGUROLOGIA». Da, căci în afară de «anatomia» lingurilor, esenţe de lemn, date etnografice şi alte «lucruri de specialitate», ajunsesem să recunosc autorul unei linguri oriunde o vedeam şi uneori eram în stare să spun şi câţi copii are lingurarul, eventual prin vecini!”, notează cu umor colecţionarul pe site-ul floares.ro. 

Medicul spune că neavânt suficient spaţiu pentru etalare şi conservare a cedat colecţia Secţiei de Etnografie a Complexului Muzeal Judeţean Neamt în anul 1976, „contra unei sume modice (27,5% din pretul unei Dacia 1300)”.

„...Şi aşa am scăpat şi de porecla: doctorul-lingurar de la Petricani!”, încheie doctorul Iuliu Floareş.

Una din cele 32 de hobby-uri „recunoscute” nu i-a dat pace medicului care în anul 1993 a achiziţionat ultima lingură de lemn, cea cu numărul 2.442. De menţionat că e vorba de o cifră de piese de modele diferite, şi nu de linguri care seamănă între ele.   

image

Iuliu Floareş, în emisiunea Telemedicina de la Tele M Plus (2008 )

Linguri de peste 100 de ani 

Periodic, Muzeul de Etnografie le prezintă vizitatorilor parte din colecţia achiziţionată de la medicul Iuliu Floareş. Cum spaţiul expoziţional nu permite etalarea întregii colecţii, piesele sunt păstrate în condiţii sigure, în depozitul Complexului Muzeal Judeţean Neamţ.

„Colecţia de la domnul doctor Floareş numără 2.100 de linguri şi linguroaie din lemn. Sunt linguri cioplite din lemn de plop, cireş în principal, tei, jugastru, şi câteva din fag. Cea mai veche este de la sfârşitul veacului XIX, şi cele mai noi sunt din anii 1970, deci e o paletă care acoperă cam un secol”, a precizat muzeograful Florentina Buzenschi, directorul Muzeului de Etnografie din Piatra Neamţ.

Lingurile din colecţie sunt cioplite, cozile sunt decorate cu motive avimorfe (păsări), ihtiomorfe (peşti) sau vegetale.   

„Cele mai multe au motive geometrice, au motive solare, la unele apare şi capul de om sau crucea ca simbol creştin. Cozile diferă de asemenea, unele sunt pirogravate, altele sunt în forma cifrei 8, zimţate – au <dinţii lupului>, unele au mărgele încrustate. În mare parte e vorba de obiecte decorative, dar sunt şi linguri folosite pe la stâni. Zona din care provin sunt Ţolici - unde erau meşteri lingurari, dar şi de la Grumăzeşti, Poiana Teiului, sau chiar din Suceava”, a mai precizat Florentina Buzenschi.

image

Mărturii despre traiul ţăranilor munteni înainte de ridicarea barajului

Piesele achiziţionate de la doctorul Iuliu Floareş completează o altă colecţie de obiecte de uz casnic tradiţionale pe care muzeul o avea de la mijlocul secolului trecut. Odată cu ridicarea barajului de la Bicaz, un grup complex de cercetători a studiat zona ce urma să fie acoperită de apele lacului de acumulare. 

„Colectivul de etnografi a fost condus de Romulus Vuia, iar rezultatele cercetărilor de teren s-au materializat în două lucrări fundamentele: Arta populară de pe Valea Bistriţei (1969) şi Etnografia Văii Bistriţei (1973). O parte din piesele studiate cu această ocazie au făcut apoi parte din colecţia de la Durău, devenită parte integrantă a Muzeului de Etnografie Piatra-Neamţ. Începând cu 1974, datorită achiziţiilor importante realizate de dr. Elena Florescu, numărul pieselor a crescut continuu, contribuind la realizarea unei imagini complete a ceea ce reprezintă, din punct de vedere etnografic, judeţul Neamţ”, se arată în prezentarea muzeului situat în zona istorică a municipiului Piatra Neamţ, lângă Turnul lui Ştefan cel Mare.

image


Muzeul de Etnografie din Piatra Neamţ FOTO: Florin Jbanca

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite