Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Poveştile minunilor făcute de sfinţii ale căror oseminte atrag milioane de credincioşi
0
Biserici de România cu Sfinte Moaşte. Creştini din toate colţurile ţării vin să se închine în speranţa că rugăciunile lor vor fi auzite şi împlinite. Este vorba despre moaştele sfinţilor care de-a lungul vremii au făcut adevărate minuni. Adevărul vă prezintă harta moaştelor din România.
Mănăstirile şi bisericile din România adăpostesc moaşte care atrag anual mii şi mii de pelerini care merg să se roage pentru sănătate, pentru vindecare sau chiar pentru un trai mai bun. Preoţii susţin că aceste moaşte sunt ocrotitoare de boli, de primejdii şi fiecare credincios atunci când merge să le venereze merge cu credinţă în suflet, cu evlavie. Vă prezentăm harta moaştelor din România
1. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Cuviosul Părinte Iosif cel Nou de la Partos – catedrala mitropolitană din Timişoara
În catedrala mitropolitană din Timişoara se găsesc moaştele Cuviosul Părinte Iosif cel Nou de la Partos. “Din viaţa şi faptele sale cunoaştem prea puţin încă, dar suficient pentru ca să ne dăm seama de călugărul neprihănit care şi-a dat toată viaţa lui Hristos şi Bisericii. De aceea s-a bucurat încă din timpul vieţii de aureola sfinţeniei având darul facerii de minuni şi întărind în dreapta credinţă pe strămoşii acestor meleaguri. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 – 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: “Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”, notează site-ul mitropolia-banatului.ro
În anul 1655 a părăsit eparhia de bună voie şi s-a retras la mănăstirea Partoş, unde a trăit câţiva ani şi apoi s-a mutat la viaţa veşnică. În anul 1929 preotul Bizerea scria că “încă de pe când trăia se bucura de faima unui adevărat sfânt, iar după moarte a lăsat în popor şi între călugări amintirea unui Sfânt adevărat”. La 1749 un anume Peici, “hagiu” la Ierusalim donează înainte de plecare mănăstirii de la Partoş o Evanghelie pe care scrie.
“Această sfântă carte, aşa-numită Evanghelie o depun eu, păcătosul robul lui Dumnezeu Hagi Peici, la mănăstirea Partoş unde este aşezat trupul Sfântului vlădică Iosif, cu hramul Sfântul Arhanghel Mihail, pentru binele nostru şi călătoria fericită spre marea cetate Ierusalim”.
Tradiţia mai spune că fiica judelui Timişoarei, Marcu Muţiu s-a vindecat de boală la mormântul sfântului şi drept mulţumire tatăl va construi lângă biserica de lemn una din piatră, în stil baroc, care există şi astăzi.
Din anul 1782 este păstrată icoana Sfântului Iosif cel Nou pictată de preotul Ştefan Bogoslovici la cererea protopopului Jebelului, Ioan Şuboni, care a donat-o mănăstirii spre a fi aşezată deasupra mormântului.
La 28 februarie 1950 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea Sfântului Iosif cel Nou de la Partoş şi strămutarea moaştelor sale din biserica mănăstirii Partoş în catedrala mitropolitană din Timişoara. Canonizarea solemnă a avut loc în zilele de 6 – 7 octombrie 1956 la Timişoara. De atunci şi până astăzi moaştele Sfântului Iosif odihnesc în dreapta pronaosului catedralei, în raclă din lemn de palisandru, tisă şi lămâi frumos sculptată.
2. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Sfânta Muceniţă Filofteia - Curtea de Arges
Pe 7 decembrie, Biserica Ortodoxă o prăznuieşte pe Sfânta Muceniţă Filofteia, o sfântă de numai 12 ani. Aceasta a trăit în sec. al XIII-lea, în sudul Dunării. Moaştele sale se află, de la sfârşitul sec. al XIV-lea, la Curtea de Argeş. Numele său se traduce prin "iubitoare de Dumnezeu".
Din informaţiile cu privire la viaţa sa, se ştie că una din îndatoririle Filofteiei era aceea de a-i duce mâncare tatălui ei, care muncea la câmp. Însă, Filofteia întâlnea în drum mulţime de săraci şi, fiind milostivă împărţea din ea săracilor, atrăgând nemulţumirea şi reproşul părintelui. Într-una din zile, tatăl descoperă fapta ei şi orbit de furie scoate barda pe care o avea la el şi o loveşte pe fată. Tânăra Filofteia a fost grav rănită la un picior. În urma acestei rani şi-a încredinţat sufletul Domnului, la vârsta de doar 12 ani.
După terminarea primului război moaştele au fost readuse la Curtea de Argeş, iar din 1949 se află în paraclisul acestei mănăstiri. Sunt întregi, ţinute într-o raclă de argint aurit. Exista un blestem prin care sunt blestemaţi cei care ar îndrăzni să înstrăineze fragmente din Sfintele Moaşte.
Sfânta Filofteia este considerată ocrotitoarea copiilor şi a tinerilor, şi în special a fetelor, pe care le ajută să se căsătorească şi să aibă o viaţă liniştită.
3.Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Cuviosul Nicodim cel Sfinţit - Mănăstirea Tismana
Anul naşterii sfântului este 1310, iar călugării Tismanei spuneau că sfântul a trăit 96 de ani, şi a trecut la cele veşnice după sărbătoarea Naşterii Domnului din 1406 la 26 decembrie. “Când a ajuns să înveţe Sfintele Scripturi s-a pătruns de ele cu tot sufletul şi s-a hotărât să-i slujească lui Dumnezeu. Mergând împreună cu părinţii deseori la Biserică şi ascultând Sfintele Scripturi, a început a odrăsli într-însul gândul de a se face monah şi se ruga lui Dumnezeu să-l învrednicească spre aceasta. Venind câţiva monahi sârbi de la mânăstirea sârbească Hilandaru din Sfântul Munte al Athonului în Serbia pentru oarecare trebuinţă mănăstirească, a mers Sfântul pe ascuns la dânşii unde erau găzduiţi şi mărturisindu-le dorinţa ce avea, i-a întrebat despre mânăstirile Sfântului Munte, rugându-i să-l ia cu dânşii. Atunci Sfântul s-a îmbrăcat în haine sărace şi pe ascuns a fugit din casa părinţilor săi şi s-a dus la Mănăstirea Hilandaru din Sfântul Munte”, notează site-ul manastirea-tismana.ro.
Numele Sfântului Nicodim de la Tismana se făcuse cunoscut până dincolo de hotarele Ţării Româneşti, pentru sfinţenia vieţii sale şi darul vindecării a tot felul de boli. În tradiţia mănăstirii se spune că unii bolnavi se vindecau numai cât ajungeau la Tismana. Alţii se tămăduiau cu rugăciunea şi binecuvântarea Cuviosului, sau numai cât se atingeau de rasa lui. Printre cei vindecaţi de Sfântul Nicodim se numără şi fiica regelui Sigismund, care era bolnavă de epilepsie. La sfârşitul secolului al XIV-lea, Sfântul Nicodim, împreună cu câţiva ucenici, întemeiază pe valea Jiului Mănăstirea Vişina, cu hramul Sfânta Treime, în locul unei sihăstrii mai vechi, iar în anul 1400 întemeiază Mănăstirea Prislop, numită şi Silvaşul de Sus, în ţinutul Hunedoarei, cu acelaşi hram, fiind ajutat de domnitorul Mircea cel Bătrân.
Sfintele sale moaşte s-au îngropat în biserica Mănăstirii Tismana, în mormântul dinainte pregătit.
4. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava
Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava este, după Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iaşi, unul dintre sfinţii cei mai venerati in Moldova. Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava s-a născut la începutul secoluui al XIV-lea în orasşul Trapezunt, din Asia Mică, şi a murit în 2 iulie 1330. Moaştele Sfântului Ioan cel Nou au fost aduse la Suceava în anul 1402, în timpul lui Alexandru cel Bun, la un an după ce Patriarhia Ecumenică a recunoscut primul mitropolit în Moldova, Iosif I Muşat. În anul 1950, la propunerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe, între sfinţii cu moaşte din România al căror cult a fost generalizat în toată Biserica, s-a aflat şi Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. Viaţa Sfântului apare pictată la Mănăstirea Suceviţa, considerată pe drept cuvânt testamentul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea.
5. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Cuviosul Grigorie Decapolitul - biserica Mănăstirii Bistriţa
S-a născut în oraşul Irinopolis din Decapolea Isauriei, în sud-estul Asiei Mici, în jurul anilor 780-790. Se va retrage într-o peşteră, unde va auzi o chemare de la Dumnezeu - care l-a îndemnat să părăsească peştera ca să poată fi de folos şi altora. Petrece o iarnă într-o mănăstire din Efes, ajunge în oraşul Proconez, apoi la Enos, în Macedonia. De aici va fi prezent în Tesalonic, unde este găzduit într-o mănăstire de către egumenul Marcu. Avea o putere deosebită asupra demonilor. Multe persoane stăpânite de duhuri necurate au fost vindecate în urma rugăciunilor cuviosului Grigorie.
Trece la cele vesnice la 20 noiembrie 842. Moaştele sale au ajuns în ţara noastră datorită banului Barbu Craiovescu, care le-a cumpărat în 1498 şi le-a aşezat în Mănăstirea Bistriţa, din judetul Vâlcea.
6. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Cuvioasa Maica Paraschiva - catedrala metropolitană din Iaşi
Conform calendarului Creştin Ortodox, Sfânta Parascheva s-a născut la începutul secolului al XI-lea, în satul Epivat, nu departe de Constantinopol, din părinţi bogaţi ş binecredincioşi. La vârsta de zece ani, auzind în biserică "Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie" (Marcu 8, 34), răspunde imediat strigătului dumnezeiesc: îşi schimbă hainele cu îmbrăcămintea unui cerşetor.
Decide să-şi părăsească părinţii pentru Hristos, înainte de a împlini douazeci de ani. Ajunge la Constantinopol, unde se bucură de învăţătura unor călugări. La sfatul acestora, merge la mănăstirea Maicii Domnului din Heracleea, unde va sta cinci ani. De aici a plecat spre Ţara Sfântă, în dorinţa de a-şi petrece restul vieţii în locurile sfinte. După ce a văzut Ierusalimul, s-a aşezat într-o mănăstire de călugăriţe în pustiul Iordanului.
Într-o noapte un înger îi spune că trebuie să se întoarcă în locurile părinteşti. Potrivit tradiţiei, revine în Epivat fără să spună cine este şi de unde vine. După doi ani, la vârsta de douazeci şi sapte de ani, trece la cele veşnice. A fost îngropată ca o străina, aproape de mare.
După câţiva ani, valurile au adus la ţărm trupul neînsufleţit al unui marinar. Un sihastru care vieţuia în acele locuri i-a rugat pe câţiva creştini să-l îngroape. Aceştia, în timp ce săpau, au descoperit un trup neputrezit. Nu au dat importanţă acestui lucru şi au pus alături de el şi trupul marinarului.
Dar în noaptea următoare, unuia din creştinii care săpaseră groapa, cu numele Gheorghe, i s-a arătat în vis Cuvioasa Parascheva şi i-a poruncit să ia trupul ei şi să-l aşeze la loc de cinste. Astfel, trupul Sfintei Parascheva a fost dus în biserica "Sfinţilor Apostoli" din Kallicrateia.
Moaştele Sfintei Parascheva au ajuns în ţara noastră în anul 1641, după ce au fost prezente în mai multe locuri. Au fost aşezate pe 13 iunie 1641, în biserica "Sfinţii Trei Ierarhi" din Iaşi. În anul 1884, când biserica mănăstirii a intrat într-un proces de consolidare, sfintele moaşte ajung în paraclisul mănăstirii, iar peste câţiva ani în Catedrala mitropolitană din Iaşi.
Moaştele Cuvioasei Parascheva au ajuns în martie 1944 la Mănăstirea Ciorogârla de lângă Bucureşti, din cauza ofensivei sovietice în Moldova. Pe 27 octombrie 1944, moaştele sale au fost aşezate lângă cele ale Sfântului Dimitrie Basarabov în catedrala din Bucureşti şi readuse în Catedrala mitropolitana din Iaşi pe 26 noiembrie 1944.
7. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Preacuviosul Părinte Dimitrie cel Nou din Basarabi - catedrala patriarchală din Bucureşti
A trăit pe vremea împăraţilor romano-bulgari ai veacului al XIII-lea. Era din satul Basarabi, şi a fost pastor de vite în satul lui. Pentru ca moaştele sale să nu fie profanate, generalul rus Petru Saltacov a poruncit să fie duse în Rusia. Când cortegiul a ajuns cu racla în Bucureşti, Hagi Dimitrie, un negustor bogat, l-a rugat pe generalul rus să lase oaştele ca o “mângăiere pentru multele pagube materiale şi suferiţe îndurate de români în cursul acelui război”, mai ales că era de neam valah. I-a ascultat dorinţa şi astfel moaştele au fost aşezate în catedrala mitropolitană din Bucureşti în iulie 1744, astfel Sfântul Dimitrie cel Nou a devenit ocrotitorul Bucureştiului.
8. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica – Mănăstirea Cernica
S-a născut în Bucureşti, pe 7 octombrie 1787. La 20 de ani a ajuns la mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştilor. La cererea duhovnicului său, pe data de 12 noiembrie 1808, devine monahul Calinic. La mănăstirea Cernica a fost ieromonah, preot şi stareş timp de 31 de ani.
Printre înfăptuirile sale de seamă se numără şi Mănăstirea Frasinei. Este locul în care nu au acces femeile. Potrivit Tradiţiei, Sfântul Calinic a pus pe drumul spre Frasinei o bornă: "Până aici au voie femeile, de aici este partea monahilor". Această bornă a fost scoasă în perioada comunistă, păstrându-se acum în mănăstire.A fost îngropat, după dorinţa sa, la Mănăstirea Cernica, în tinda Bisericii "Sfântul Gheorghe“.
9. Biserici din România cu Sfinte Moaşte. Sfintele Moaşte ale Sfinţilor Mucenici Zoticos, Attalos, Kamasis şi Filippos- Mănăstirea Cocos, din Tulcea
Zotikos, Attalos, Kamasis şi Philippos au fost înmormântaţi în cripta unei bazilici descoperite pe teritoriul comunei Niculiţel, judeţul Tulcea, în toamna anului 1971. Localitatea aceasta era în antichitate o aşezare romană rurală pe teritoriul oraşului Noviodunum, Isaccea de astăzi. Înmormântarea celor patru martiri este explicabilă prin aceea că ambele localităţi formau o singură unitate administrativă şi erau foarte apropiate
Moaştele mucenicilor au fost depuse într-o raclă specială de lemn, aşezată apoi pe pavimentul de piatră al criptei. Ei au fost puşi în raclă în poziţia creştină, cu mâinile pe piept şi cu capul spre apus. Intrarea a fost blocată cu o lespede mare de piatră. În interior, pe peretele din stânga intrării, a fost zgâriată în mortarul crud inscripţia: Martirii lui Hristos, iar pe cel din dreapta întâlnim repetarea cuvântului „martiri” şi apoi înscrierea numelui lor în următoarea ordine: Zotikos, Attalos, Kamasis, Philippos. Aceste inscripţii sunt precedate de crucea monogramată.
Moaştele lor au fost aşezate spre cinstire la Mănăstirea Cocoş (judeţul Tulcea). Mici părticele din sfintele lor moaşte se găsesc şi la Catedrala Episcopală din Slobozia (judeţul Ialomiţa)
Va mai recomandam:
Se încarcă comentariile...
