Ucenicii care păstrează legenda mărţişorului în atelierul de la ţară

Dascălul Tatiana Surugiu le explică micuţilor, pas cu pas, cum să facă mărţişoare tradiţionale pentru ziua de 1 Martie

O ceată de prichindei din satul ieşean Buhalniţa, îndrumaţi de Tatiana Surugiu, răsucesc „vestitorii primăverii“. Învăţătoarea şi micii meşteri şi-au făcut o adevărată făbricuţă în şcoală, unde meşteşugăresc în fiecare primăvară firele alb-roşii din mătase.

Puţină lume ştie că mărţişorul care se dăruieşte an de an la 1 Martie este un obicei preluat de la strămoşii noştri daco-romani şi că cele mai vechi mărţişoare de pe teritoriul României datează de peste 8.000 de ani.

După aproape patru decade de meşteşugit mărţişoare, Tatiana Surugiu, din satul Buhalniţa, comuna ieşeană Cepleniţa, cunoaşte semnificaţia celor două culori omniprezente în aranjament.

„Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare este atribuită vieţii, deci femeii, în timp ce culoarea albă, conferită de limpezimea apelor şi albul norilor este atribuită înţelepciunii bărbatului. De altfel, culorile alb şi roşu au rămas până în zilele noastre ca simbol al sexelor“, explică Tatiana, învăţătoare la şcoala din Buhalniţa.

Face mărţişoare din copilărie

Deşi a deprins meşteşugitul mărţişoarelor de la mama ei, Tatiana a devenit o specialistă în anii de liceu, când a deprins să facă opt modele.

„Eram un grup de fete care ştiam să facem mărţişoare şi am învăţat fiecare una de la alta să realizăm nişte lucruri deosebite. Astfel, am ajuns să fac opt modele diferite de mărţişor. Printre altele, canaful poate fi sub formă de trifoi, floricică, boboc, bănuţ sau păpuşi“, mai spune învăţătoarea Tatiana Surugiu, care recunoaşte că meşteşugitul „vestitorilor primăverii“ este o îndeletnicire pentru oamenii cu multă răbdare.

Astfel, pentru un mărţişor sunt necesare un fir alb şi unul roşu de mătase. În prima fază, acestea sunt puse unul lângă celălalt, iar capetele lor sunt răsucite în sens invers.

„Pentru a da trăinicie firului, eu îl mai dau şi cu puţin aracet“, mărturiseşte Tatiana. După acest prim moment, firul este pus pe din două şi se repetă procedura de răsucire în spirală.

Arta firelor de mătase

Pentru ca materialul textil să nu se facă ghem, firul este frecat cu o bucată de hârtie pentru a-l netezi, iar apoi se scutură de câteva ori. De aici, unul din capetele firului este trecut prin ac, care ajută astfel la crearea fundiţelor. Nu în ultimul rând, modelele ce ţin loc de canaf sunt şi ele ataşate la capetele firelor, fie cu acul, fie cu aracet, în funcţie de complexitatea modelelor.

„Chiar şi după atâţia ani de experienţă, tot îmi ia cam 15-20 de minute să fac un singur mărţişor“, precizează Tatiana, care nu este singura din familie care deţine acest meşteşug.

Aşa cum se întâmplă la sat, vestea femeii care aduce mărţişorul s-a răspândit ca vântul şi ca gândul prin împrejur. În fiecare an, Tatiana are de onorat zeci de comenzi la finalul lui februarie, majoritatea venite de la elevi. Pentru a face faţă cererii, femeia i-a mobilizat pe toţi membrii familiei. Aşa cum Tatiana a învăţat să facă primul mărţişor de la mama ei, a transmis mai departe învăţăturile străvechi fiicei sale Andreea.

„Sunt atât de multe mărţişoare de făcut, încât în preajma lui 1 Martie vin acasă pentru a-i ajuta pe mama, tata şi fratele meu la treabă, mai ales că este nevoie de doi oameni pentru a întinde firele de mătase“, spune tânăra.

Tradiţie păstrată de mii de ani
În România au fost descoperite mărţişoare vechi de 8.000 de ani. Sub forma unor pietre mici, de râu, vopsite în alb şi roşu, acestea se înşirau pe aţă şi se purtau la gât. Se crede că albul reprezintă iarna, care se îngemănează cu roşul primăverii la trecerea dintre anotimpuri. La noi în ţară, purtarea mărţişorului, confecţionat înainte de 1 Martie trebuia să respecte un anume ritual. Se punea la piept înainte de răsăritul soarelui şi se crede că trebuie purtat cel puţin 12 zile sau până înfloresc arbuştii şi apar păsările călătoare.

Micuţii ucenici şi-au înscris în concurs creaţiile-minune

De talentul Tatianei au auzit şi cei de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Iaşi. La sugestia directorului Adrian Ardeleanu, cadrul didactic de la şcoala din Buhalniţa se ocupă de trei ani de un grup de copii, cărora le arată cum să-şi facă singuri mărţişoare.
Prichindeii au participat săptămâna aceasta la un atelier, unde au deprins câteva trucuri din meşteşugul mărţişoarelor, sub îndrumarea fetelor din familia Surugiu.„Copiii din Buhalniţa s-au învăţat ca, de 1 Martie, fetele să dea mărţişoare la băieţi, iar aceştia să le ofere o floare şi un mărţişor de 8 Martie“, explică Tatiana Surugiu, în timp ce arată unui elev cum să potrivească canaful la un şnur de mătase.

Ca în fiecare an, atelierul s-a încheiat cu un concurs în care au fost analizate toate mărţişoarele făcute de copii, cele mai frumoase dintre ele fiind recompensate cu dulciuri. „Şi părinţii noştri ştiau să încropească mărţişoare de lână, dar ca doamna Surugiu nu le face nimeni“, a spus Gabriela Hriţanu.