Vânător pe continentul European şi African

Pentru Tiberiu Lupu, vânătoarea este moştenire de familie, iar codul nescris al vânătorilor este respectat cu sfinţenie. În 44 de ani de vânătoare, Tiberiu Lupu şi-a adjudecat toate trofeele de care avea nevoie. Acum preferă declick-ul aparatului foto.

A obţinut permisul de vânătoare în urmă cu 44 de ani, imediat ce a împlinit vârsta de 18 ani. Este unul dintre cei mai renumiţi vânători din judeţul Hunedoara, iar în anii ‘83 şi ‘84 a fost campionul României la tir cu arma de vânătoare. Tiberiu Lupu se trage dintr-o familie de vânători. „Am crescut cu arma de vânătoare în casă. Am un respect deosebit faţă de vânat şi consider că în orice situaţie te-ai afla atunci când vânezi, trebuie să-i acorzi vânatului o şansă de supravieţuire”, a spus vânătorul.

Lecţie învăţată
De-a lungul carierei sale vânătoreşti, hunedoreanul a fost pus în situaţii delicate. „Eram foarte tânăr şi am plecat la vânătoare de mistreţi. Mă postasem pe o cărare pe care ştiam că treceau mistreţii. Problema era că respectiva potecă era împrejmuită de stânci. În momentul în care am împuşcat mistreţul, acesta a încercat să scape, dar singura variantă era să treacă peste mine. Ceea ce a şi făcut. Am învăţat atunci o lecţie importantă: trebuie să laşi vânatului o cale de scăpare”, a povestit Lupu.

Hunedoreanul spune că, în perioada comunistă, a avut ocazia să vâneze alături de marii potentaţi ai zilei. „Am fost la vânătoare cu Radu Bălan, primul secretar al judeţului Hunedoara. Am vânat urşi şi pot să spun că prim-secretarul era un vânător foarte bun”, şi-a amintit Lupu.
Vânătorul mai spune că de multă vreme preferă să imortalizeze în imagini vânatul, în detrimentul împuşcărtii animalului. „Prefer să urmăresc vânatul şi să-l fotografiez. Pentru mine faptul că am apăsat pe declanşatorul aparatului este echivalent cu apăsarea trăgaciului”, a explicat Lupu.

La vânătoare în Libia
Din perspectiva vânătorului hunedorean, acesta a vânat tot ceea ce şi-a dorit. „Am fost la vânătoare în Libia, unde am împuşcat iepuri de vizuină sau lapini. Nu mi-a plăcut deloc. În primul rînd s-a vânat noaptea, iar eu nu fac aşa ceva. Nu vânez noaptea pentru că animalul nu are nicio şansă. Apoi, se trăgea aiurea, adică nu era o vânătoare organizată”, a explicat hunedoreanul.