PORTERT ADEVĂRUL DE SEARĂ DEVA: Ion Roşia a fost lup de mare în comunism

În timpul dictaturii, în anii 60’, bărbatul acosta în cele mai mari oraşe-port ale Europei capitaliste. Nu a „dezertat” niciodată cu gândul la familia sa, iar pe parcursul celor 12 ani de marină, hunedoreanul a vizitat toate porturile Europei.

Profil:

Născut. 06.01.1936
Studii. Şcoala de marină
Experienţă profesională. Turbinist
Familie. Văduv, un copil

Avea 22 de ani, în 1958, când s-a prezentat la o unitate militară din Constanţa, unde a fost înrolat ca soldat la escadrila de hidravioane. „Am făcut armată trei ani şi două luni. Aşa era pe vremea aceea. Acolo am cunoscut-o pe viitoarea mea soţie. După ce am terminat armata, am făcut şcoala de marină, unde m-am calificat ca maşinist. Aşa a început aventura mea pe mare”, şi-a amintit Roşia.

La terminarea şcolii de marină, în 1961, Ion Roşia a fost repartizat pe vasul comercial „Mamaia”. Un vas fabricat în America care a ajuns la nemţi după care a fost preluat de români. „În acea perioadă, România avea şapte nave comerciale. Nava «Mamaia» pe care m-am îmbarcat avea o capacitate de 8.000 de tone şi atingea o viteză maximă de 20 de noduri. Adică aproximativ 20 de kilometri la oră. Echipajul era de 42 de persoane. Printre ei se aflau, obligatoriu, oameni ai Securităţii care urmăreau orice mişcare”, a povestit Roşia.

Contactul cu Securitatea

Ion Roşia îşi aminteşte în detaliu prima lui cursă. „Plecam din portul Constanţa spre Bremen. Imediat ce am trecut de strâmtoarea Gibraltar am avut probleme cu elicea. Am ajuns cu greu în portul german. Aici, oamenii Securităţii nu au fost de accord ca nemţii să ne facă altă elice. Era un produs capitalist. Aşa că am stat o lună şi jumătate până când s-a reparat elicea noastră. Am ajuns acasă după cinci luni şi jumătate, iar în momentul în care am intrat în portul Galaţi eram aşteptaţi de maşinile Volga ale Securităţii”, şi-a amintit marinarul.Hunedoreanul povesteşte că Securitatea i-a anchetat timp de cinci zile. „Vroiau să ştie cine a sabotat nava. A fost un război psihologic. Îmi spuneau că ceilalţi colegi au mărturisit totul şi că e rândul meu să recunosc. Într-un final ne-au dat drumul”, a spus Roşia.

Pe parcursul celor 12 ani de marină, hunedoreanul a vizitat toate porturile Europei. „Eram fascinat de ceea ce vedeam. Olandezii trăiau ca în Rai, nemţii la fel. Cât despre Casablanca nu am cuvinte să mă exprim. Uneori mă gândeam să fug. Dar îmi aduceam aminte că am o soţie şi o fetiţă care mă aşteaptă acasă”, a spus marinarul.

Întrebări şi răspunsuri

S-a întâmplat ca un om din echipaj să fugă?
Da. Eram în 1966 şi transportam cherestea la Londra. Am stat blocaţi cinci zile în rada portului din cauza ceţii de pe fluviul Tamisa. Am coborât în Londra iar un ofiţer de pe vapor a dispărut în timp ce ne aflam în aproierea Palatului Regal. Ne-am întâlnit seara cu el şi ne-a spus că se află într-o ţară liberă şi că vrea să fier liber. Apoi a plecat.
Cum privea un marinar în vârstă de 25 de ani, lumea capitalistă ?
Eram de-a dreptul uluit. În Rotterdam pe străzi, în faţa caselor, se aflau sticle goale de lapte cu bani în ele. În Casablanca toate casele erau albe. În Sudan, casele nu aveau acoperişuri. Asta pentru că de 25 de ani acolo nu căzuse un strop de ploaie. Era atâta opulenţă în Occident că rămâneai interzis.

Ce-i place
Fostului „lup de mare” îi place sportul. „Mă uit la fotbal. Mă bucur enorm de rezultatele nepoatei mele, studentă în anul II la Medicină”, se confensează Roşia.

Ce nu-i place
„Nu-mi place să mă cert cu oamenii. Nu-mi place să mă împrumut şi nu-mi place dezordinea”, a mai mărturisit fostul marinar.