Video Cetățile medievale legendare ale Hunedoarei. Povestea stranie a tunelului secret care le-ar lega VIDEO
0Două dintre cele mai faimoase cetăți medievale din România se află la 15 kilometri una de alta, în județul Hunedoara. Cetatea medievală Deva și Castelul Corvinilor sunt cele mai căutate locuri istorice de turiștii care ajung în Hunedoara – peste jumătate de milion de oameni le vizitează anual.
Valea Mureșului, râul care străbate Transilvania de la est la vest, pe o distanță de aproape 800 de kilometri, a fost din cele mai vechi timpuri una dintre marile căi de comunicații din regiunea Carpaților.
Pe malul stâng al râului Mureș, la poalele Munților Poiana Ruscă și în vecinătatea Munților Metaliferi, se înfățișează Cetatea Devei (video), ridicată pe un con vulcanic, izolat de șirul de creste mai înalte care îl înconjoară și vizibilă de la zeci de kilometri.
Acoperit de o pădure luxuriantă, dealul Cetății Devei este privit adesea ca un reper pentru călătorii care se apropie de ținutul Hunedoarei, circulând pe autostradă, cu trenul sau pe șosele de pe culoarul Mureșului.
Cetatea Devei, fortul care apăra Valea Mureșului
Odată sosiți în Deva, un municipiu cu 60.000 de locuitori, privirile celor mai mulți dintre turiști se îndreaptă, aproape inevitabil, spre cetatea clădită pe stânci în urmă cu șapte secole, la poalele căreia se întind cartierele Devei.
Înainte de a ajunge la fortăreață, călătorii trec prin centrul istoric (Piața Unirii - video), care cuprinde un parc dendrologic, o piață recent modernizată și mai multe clădiri publice vechi de cel puțin un secol.
Cea mai atractivă dintre clădirile istorice este Palatul Bethlen din Deva, sediu al Muzeului Civilizației Dacice și Romane din județul Hunedoara.
Castelul a fost construit la începutul secolului al XVII-lea și a fost folosit de-a lungul timpului ca reşedinţă a unor principi ai Transilvaniei: Sigismund Báthory, Ştefan Bocskay, György Rákóczi I, Gabriel Báthory şi Gabriel Bethlen.
De la sfârșitul secolului al XIX-lea a fost folosit ca muzeu, iar de-a lungul timpului a adunat în colecțiile sale vestigii valoroase: de la monumente dacice și romane aduse din siturile arheologice din Hunedoara, la artefacte de aur și argint și o matriță prețioasă de bronz, descoperită în 2013 la Sarmizegetusa Regia.
Din spatele muzeului, câteva poteci și alei urcă abrupt spre Cetatea Devei, pe coastele dealului Cetății, devenit rezervație a naturii. O telecabină nouă se află în șantier, pentru a ușura ascensiunea vizitatorilor.
Cetatea Devei a fost ridicată pe ruinele unei așezări antice cu rol strategic în regiunea bogată în resurse naturale, unde zăcămintele de aur și fier au fost intens exploatate.
„În timpul stăpânirii romane, pe culmea acestui deal se înălţa o mică fortificaţie – castellum. Era un post de semnalizare şi control, reclamat atât de asigurarea drumului pe uscat şi pe apă de pe Valea Mureşului, cât şi de cerinţele de observaţie şi de semnalizare, solicitate de castrul învecinat de la Micia. Un rol excepţional, poate principal, a avut fără îndoială şi în paza şi observarea teritoriului aurifer de pe versantul sudic al Munţilor Apuseni“, informa istoricul Octavian Floca.
În primele secole ale existenței sale a fost folosită în scop militar. Înconjurată de ziduri uriașe de piatră, inaccesibilă din vest din cauza stâncilor abrupte și a râului Mureș, cetatea medievală putea pune la adăpost de asedii, pentru perioade îndelungate, mii de oameni.
„Să ardem Deva până o facem cenuşă“
La poalele ei, de-a lungul timpului au avut loc lupte crâncene, atât în vremea invaziilor turcilor și tătarilor, dar și, mai târziu, în timpul răscoalei din toamna anului 1784, condusă de Horea, Cloşca şi Crişan.
„Să ardem Deva până o facem cenuşă, căci dacă punem stăpânire pe ea, apoi supunerea Ardealului nu mai înseamnă mare lucru“, a fost îndemnul la luptă, consemnat în documentele epocii, pentru miile de iobagi care au asediat cetatea în 6-7 noiembrie 1784.
Fortăreața folosită ca refugiu al nobilimii maghiare nu a putut fi cucerită, iar cetele de răsculați au fost împrăștiate în cele din urmă din împrejurimile sale.
În timpul Revoluției din Transilvania anului 1849, Cetatea Devei a fost din nou asediată, de această dată de trupele maghiare conduse de generalul Bem, care voiau să alunge garnizoana austriacă de vreo 200 de oameni lăsată să apere așezarea. În 27 mai 1849, ultimii soldaţi care o mai păzeau s-au predat, din lipsa apei şi a alimentelor.
Revoluţionarii maghiari au ocupat cetatea, însă aceasta avea să fie transformată într-o ruină trei luni mai târziu.
În dimineața de 13 august 1849, o explozie a magazinului de praf de puşcă şi muniţie a pecetluit definitiv soarta fortăreţei medievale.
Nu se cunoaşte nici până în prezent cauza exploziei ce a dus la moartea celor 38 de soldaţi din garnizoana cetăţii și la distrugerea cetății și chiar a stâncilor dăltuite în jurul palatelor sale. Și în prezent, turiștii pot observa urme lăsate de explozia de la mijlocul secolului al XIX-lea.
Timp de un secol și jumătate, cetatea ruinată a continuat să rămână un simbol al orașului, chiar dacă ani în șir, localnicii au continuat să o devasteze, cărând dintre rămășițele sale pietrele care aveau să fie folosite la construcțiile a numeroase clădiri din Deva. Cetatea Devei se află de un deceniu în restaurare, iar autoritățile speră ca la finalul proiectelor finanțate din fonduri europene să îi poată reda vitalitatea pe care a avut-o în secolele trecute.
Tunelul legendar până la Castelul Corvinilor
La 15 kilometri de Cetatea Devei, vizibil de pe meterezele sale, se înfățișează Castelul Corvinilor din Hunedoara (video), o altă cetate medievală cu o istorie la fel de zbuciumată ca a fortăreței de pe malul Mureșului, unde legendele și-au găsit loc la fiecare pas.
Cele două monumente învecinate au legături strânse, atât istorice – ambele au fost stăpânite de familia Huniazilor în secolul al XV-lea –, cât și în tradiția locală. Se spune că, în trecut, un tunel ar fi legat Cetatea Devei de Castelul Corvinilor.
Potrivit legendei, galeria, săpată în urmă cu mai multe secole, ar fi pornit de sub una dintre încăperile castelului din Hunedoara sau din apropierea acestuia şi ar fi străbătut dealurile, ieșind sub Cetatea Devei.
Tunelul ar fi fost săpat de prizonierii turci şi era folosit pentru deplasarea armatelor care apărau castelul şi cetatea. Până în prezent nu s-au descoperit urmele vreunui tunel, arătau arheologii.
Dar câteva locuri din vecinătatea celor două monumente fac mai credibilă legenda tunelului secret. Un adăpost anti-atomic a fost săpat la mijlocul secolului trecut, în Dealul Sânpetru, în imediata apropiere a Castelului Corvinilor.
Galeriile sale se întind pe câteva sute de metri în munte, prea puțin pentru a ajunge la cetatea din orașul învecinat. Sub Cetatea Devei, o poartă ferecată în stâncă duce spre un alt adăpost anti-bombardament, vechi din anii celui de-Al Doilea Război Mondial și abandonat în prezent, dar care îi pune pe gânduri pe cei care nu cunosc aceste locuri.
Indestructibilul castel al Corvinilor
Turiștii nu au nevoie însă de tuneluri secrete pentru a ajunge de la Cetatea Devei la Castelul Corvinilor. Îl pot descoperi după o călătorie de circa 20 de minute cu mașina, pe șoseaua care leagă municipiile Deva și Hunedoara.
Castelul Corvinilor din Hunedoara a fost construit la mijlocul secolului al XV-lea, de puternica familie a Huniazilor, iar în istoria sa de aproape şase secole a trecut printr-un lung şir de transformări, care i-au adus înfăţişarea din zilele noastre.
Fortăreaţa a fost clădită de Ioan de Hunedoara pe Dealul Sânpetru, la confluenţa dintre râurile Zlaşti şi Cerna, pe ruinele unei așezări medievale mai vechi, ridicată la rândul ei în locul unei foste cetăți dacice.
După moartea lui Ioan de Hunedoara, soția sa Elisabeta Szilagyi și fiul său Matia Corvin – rege al Ungariei –, şi apoi principii transilvani care au avut în stăpânire castelul l-au transformat cu timpul dintr-o fortăreață masivă de apărare într-o cetate de lux a secolelor trecute. Înfățișarea castelului a fost „modelată“ apoi în urma asediilor, a incendiilor și a lucrărilor de extindere şi de refuncționalizare la care a fost supus de-a lungul timpului.
Castelul-fortăreață, cucerit de industria comunistă
Numeroasele asedii din epoca medievală nu au putut duce la distrugerea fortăreței lui Ioan de Hunedoara, în schimb, un incediu izbucnit în 13 aprilie 1854 l-a transformat în mare parte în cenușă.
Flăcările provocate de un trăsnet au mistuit şi au făcut scrum acoperişul din şindrilă al cetăţii, grinzile, scările de lemn, plafoanele şi au devastat aproape întreg castelul, singura uşă din lemn care nu a fost atinsă fiind tocmai poarta închisorii, veche de cinci secole.
După marele incendiu din secolul al XIX-lea, castelul, părăsit pentru un deceniu, a intrat apoi într-o amplă etepă de restaurare, care i-a dat înfățișarea de astăzi. La mijlocul secolului XX, Hunedoara a devenit un mare centru industrial, iar castelul a fost înconjurat de uzine și de construcții uriașe de fier și beton, și acoperit de praful cenușiu și ruginiu al combinatului siderurgic.
Din 2019, Castelul Corvinilor se află din nou în restaurare, printr-o investiţie susţinută din fonduri europene. Fațadele sale au fost curățate și și-au recăpătat strălucirea, turnurile medievale au fost reabilitate și pot fi vizitate în siguranță, iar etajele distruse de incendiul din 1854 au fost refăcute.
„Odată cu lucrările de restaurare, circuitul de vizitare a Castelului Corvinilor s-a modificat. El se desfășoară prin interior, în majoritatea timpului. Acest lucru este benefic atât pentru vizitatori, cât și pentru castel. În felul acesta putem păstra un microclimat adecvat în încăperi, astfel încât exponatul să nu aibă de suferit, dar și vizitatorul va evita ieșirile constante în curtea castelului pentru a reintra într-o altă aripă. Refacerea acestor etaje distruse după incendiul din 1854 ne-a permis recrearea acestui circuit coerent, iar la finalizarea proiectelor, sperăm ca el să fie cu adevărat spectaculos și ambientat astfel încât vizitarea castelului să fie memorabilă“, spune arheologul Sorin Tincu, directorul Muzeului Castelului Corvinilor.
Castelul Corvinilor, deși în șantier, a rămas deschis turiștilor, iar lucrările de reabilitare derulate de patru ani se apropie de final.
Ele vor fi urmate de o altă etapă de restaurare, care va viza toate locurile care nu au putut fi incluse în actualul proiect: curtea exterioară, șanțurile de apărare, turnul Buzdugan, podurile și numeroasele picturi medievale, unice în România, de pe zidurile și fațadele sale.
Se încarcă comentariile...
