Video Caprele negre din Retezat, în toată splendoarea. Curiozități despre reginele stâncilor VIDEO
0Parcul Național Retezat oferă un loc ideal de viață caprelor negre. Aflate în trecut sub amenințarea dispariției din cauza braconajului cinegetic, caprele negre au devenit cele mai populare animale din zona alpină a masivului.
Turiștii care ajung în Parcul Național Retezat au ocazia să vadă o mulțime de capre negre, cutreierând înălțimile munților.
Caprele negre din Retezat populează zona stâncoasă a masivului, dar mai ales ținuturile subalpine de la 1.700 – 2.200 de metri, aflate la limita superioară a molidișurilor. Toamna, unele coboară în zone mai accesibile.
Administrația Parcului Național Retezat a publicat pe pagina de Facebook a rezervației, câteva imagini spectaculoase cu animalele sălbatice, surprinse de biologul Claudia Danău (video).
„Alergatul (perioada de împerechere) caprei negre din Parcul Național Retezat începe odată cu răcirea accentuată a vremii, de regulă în cea de-a doua jumatate a lunii octombrie, și durează, cu aproximație, o lună. Vremea rece grăbește alergatul, iar cea călduroasă îl întârzie”, informează Parcul Național Retezat.
După perioada de gestație de aproximativ 21 de săptămâni, femelele dau naștere unui singur ied și mai rar a câte doi. Iezii rămân lângă mamele lor între doi și trei ani și încep să se înmulțească când au 8-9 ani. Femelele se angajează mai adesea în luptă decât masculii.
Caprele negre, care se regăsesc de peste 15.000 de ani în Munții Carpați, sunt animale sălbatice cu înălţimi de până la 130 de centimetri şi cu greutatea de până la 50 de kilograme.
Ele pot trăi până la 20 de ani în captivitate și 15 – 17 ani în sălbăticie. Caprele negre sunt puse în pericol de lupi și urși bruni, însă cu timpul oamenii au devenit principalii lor prădători.
„Caprele negre trăiesc în ciopoare, grupuri de până la 30 de exemplare, conduse de femele în vârstă și cu experiență. Masculii trăiesc în grupuri separate. Iedul este avertizat de capra neagră la observarea unui pericol printr-un sunet caracteristic”, informează Parcul Național Retezat.
Caprele negre sunt erbivore, ceea ce înseamnă că mănâncă doar plante, nu și carne. Se hrănesc cu vegetație de munte vara și scoarțe, ace și lăstari de pin iarna.
Vara, caprele negre pot urca până pe crestele munților, care rămân parțial acoperite de zăpadă, însă odată cu lăsarea iernii, animalele coboară mai frecvent în regiunile împădurite.
Uneori, iarna, zăpada poate deveni prea adâncă pentru ca animalele să găsească hrană, astfel că ajung să postească.
Parcul Naţional Retezat cuprinde în întinderea sa de circa 40.000 de hectare o faună sălbatică bogată. Alături de urși, lupi, cerbi și animale sălbatice mai mici, caprele negre au devenit prezențe obișnuite în zonele alpine ale masivului.
„Pe raza parcului, specialiştii estimează un număr de peste 200 de capre negre. Capra neagră are habitatul în zonele stâncoase montane din Europa. Având musculatura foarte dezvoltată şi copite despicate, capra neagră se poate deplasa cu uşurinţă în zone stâncoase, inaccesibile altor specii, unde-şi procură hrana şi se refugiază din faţa prădătorilor. România are o populaţie dezvoltată de capre negre, specialiştii în cinegetică estimând-o la peste 7.000 de exemplare”, informa Romsilva.
Caprele negre din Retezat, vânate din secolul al XIX-lea
Caprele negre din Retezat au devenit ținta vânătorilor încă din secolul al XIX-lea, când fauna din munți era mai bogată și atrăgea aici membrii ai unor familii nobiliare și din elita austro-ungară.
Printre ei s-a numărat prinţul Rudolf (1858 - 1889), unicul fiu şi moştenitorul împăratului Franz Joseph I al Austriei, care în vara anului 1882 a pornit într-o expediţie de o săptămână în munții Retezat.
La începutul secolului al XX-lea, tradiția vânătorilor de capre negre din munții Retezat a fost continuată de membrii ai familiei regale a României și de asociațiile de vânătoare din România. Numărul caprelor negre s-a redus, treptat, afectat și de braconaj, iar în anii ’40, când statul român a decis limitarea vânătorii de capre negre, la 75 de exemplare anual, în Munții Carpați mai trăiau circa 3.000 de exemplare.
„Dacă vânătoarea este apanajul silvicultorilor români, capra neagră (Rupicapra rupicapra) este dintre speciile de vânat, ceea ce ziceau strămoşii noştri ”primus inter pares“ (primul între cei de același rang) Adevăraţii vânători au reuşit ca, printr-o serie de măsuri energice, să redreseze oarecum stocul de capre negre, care era ameninţat să dispară din cauza braconajului din anii 1931-1937”, informa Revista Pădurilor, în 1955.
Unde trăiesc caprele negre din Retezat
În anii ’60, peste 500 de capre negre populau Munții Retezat.
„Cele mai multe capre negre au fost observate în bazinul Nucşorul (Valea Rea, Pietrele, Stînişoara), apoi în bazinul superior al Râului Bărbat (Stâna de Râu), precum şi în partea centrală a parcului (Bucura, Peleaga, Judele). Majoritatea populaţiei de capre (peste două treimi) din această rezervaţie este legată de covorul de pini pitici (jepi) întins pe 300—500 metri lăţime, deasupra limitei superioare a molidişurilor. Acest peisaj mozaic, creat de întrepătrunderea peisajului alpin (deschis) cu cel de pădure (închis), a asigurat caprei negre un cumul de variaţi factori, a căror interacţiune a promovat dezvoltarea acestei specii de vânat”, informa Revista Pădurilor, în 1963.
La începutul primăverii, caprele negre din Retezat coboară în zonele mai joase, unde plantele intră mai repede în vegetație.
În lunile aprilie mai, populaţia de capre negre urcă spre vârful muntelui, pentru a ajunge în pădurile pitice de jepi, unde are loc naşterea iezilor. Vara, caprele negre trăiesc în jurul covorului de jepi. Femelele, iezii şi subadulţii, în cârduri mai mari pe golul alpin şi mult mai mici în pădure. Țapii trăiesc mai mult singuratici, arăta Revista Pădurilor.
„Toamna, aproape toată populaţia de capre negre păşunează liniştită pe locurile preferate din zona alpină până la perioada alergatului (sfârşitul lunii octombrie — începutul lunii noiembrie) când acestea se adună pe goluri, prin poieni şi văi, în vecinătatea zonelor de iernat”, informa Revista Pădurilor.
Tărâmul animalelor sălbatice
Înființat în 1935, Parcul Naţional Retezat ocupă o suprafață de aproape 40.000 de hectare și are o faună diversă, care cuprinde peste 50 de specii de mamifere. Cele mai multe trăiesc în zone mai puţin explorate de oameni.
Munții Retezat sunt stăpâniți de urși, care în timpul verii își fac simțită prezența în apropierea stânelor, iar toamna ajung uneori în preajma livezilor mărginașe de la poalele munților. Cel mai adesea, urșii preferă pădurile liniștite, puțin umblate de oameni.
Lupii se deplasează pe distanțe mari, iar iarna se adună în haite, preferând zonele joase de la poalele munților. Vulpile pot fi văzute uneori în preajma cabanelor și locurilor de popas, în căutarea hranei, sau în zonele de stâncărie. Mistreții pot fi întâlniți în pădurile de fag sau în poienile molidișurilor.
Caprele negre ocupă în număr mare golurile alpine, piscurile și custurile munților, iar în timpul iernii coboară la etajul inferior al acestora în căutarea hranei. Cerbii, căpriorii, râșii și pisicile sălbatice pot fi întâlniți și ei în pădurile din Retezat, iar în zonele alpine sunt populații de marmote.
Se încarcă comentariile...
