Luptă pentru glorie pe tabla cu 64 de pătrate

Tinerele şahiste de la Clubul Sportiv Municipal Craiova fac performanţă animate nu de recompense materiale, ci de pasiune şi dorinţa de a-şi câştiga un renume peste hotare. Elevele antrenorului Adrian Georgescu petrec chiar şi 10 ore pe zi pregătindu-se. Efortul merită, spun ele, atunci când se întorc cu trofee şi medalii de la competiţii.

La 16 ani, Andreea Kevorchian este una dintre cele mai talentate şahiste din Craiova. Alături de colegele sale de la Clubul Sportiv Municipal, a reuşit să se claseze, anul acesta, pe locul al doilea la Campionatul Naţional pe Echipe, desfăşurat la Iaşi. Tânăra mărturiseşte că „sportul minţii“ şi-a pus amprenta asupra ei: este mai serioasă, mai disciplinată, devine cu totul alt om atunci când se află în faţa tablei cu 64 de pătrate. Pasiunea sa pentru şah este puternic înrudită cu cea pentru matematică, disciplină la care excelează, fiind premiată la olimpiada naţională.„Şahul, aşa cum se ştie, este sportul minţii. Trebuie să-ţi gândeşti profund fiecare mutare. De şase ani îl practic şi am obţinut numeroase premii, de care sunt foarte mândră. În plus, am devenit mai disciplinată, mai atentă în ceea ce fac. Tot ce am reuşit a fost cu ajutorul antrenorului nostru, care a avut răbdare cu noi şi ne-a învăţat atât de multe“, spune Andreea.

Cel care se ocupă de pregătirea şahistelor de la CSM Craiova, profesorul Adrian Georgescu, vorbeşte cu nedisimulată mândrie despre performanţele elevelor sale. „Sunt antrenor de 17 ani, timp în care am reuşit să câştigăm sute de premii pentru oraşul nostru. În anul 1999 am adus în Bănie şi un titlu de campioană europeană la şah, graţie Ralucăi Sgîrcea, care nu s-a întors fără medalie de la vreo competiţie“, menţionează Adrian Georgescu. Acesta instruieşte, în prezent, o grupă formată numai din fete. Tinerele şahiste petrec chiar şi 10 ore pe zi studiind deschideri, combinaţii, finaluri, perfecţionându-şi strategiile. Ceea ce le animă, după cum recunoaşte şi antrenorul lor, este pasiunea şi dorinţa de a se impune, nu recompensele materiale, prea palide. „Pentru a reuşi în acest sport, trebuie să fii dotat din punct de vedere intelectual, dar este nevoie şi de multă muncă şi răbdare. Totul se învaţă în timp. Noi facem eforturi mari pentru a putea ajunge la campionatele din ţară, dar şi la cele din străinătate. Multe sporturi nu sunt bine plătite, însă noi suntem aici din pasiune. Aceste fetiţe sunt ca şi copiii mei şi merită totul. E o mândrie să le văd cu medaliile la gât, să le simt fericite“, mai spune Adrian Georgescu.
Şahistele au învăţat şi ele că recompensele sunt mai mult simbolice. Au însă un alt imbold: reuşitele înregistrate până acum la competiţii. „Toate cupele şi diplomele pe care le vedeţi aici sunt ale noastre. Noi, prin munca noastră, le-am obţinut. Financiar vorbind, ce câştigăm este simbolic. În alte ţări, şahiştii sunt plătiţi mult mai bine. Avem însă sprijinul părinţilor şi reuşim să mergem la turnee. Am făcut multe sacrificii, dar, ca în orice sport, altfel nu poţi face performanţă“, conchide Clara Ciocan, care practică şahul de trei ani. 

Septembrie de foc

Luna viitoare, pe tinerele de la CSM Craiova le aşteaptă o dublă provocare: Campionatul European din Bulgaria şi Campionatul Mondial din Brazilia. Este şansa lor să-şi îndeplinească visul de a-şi clădi un renume. „Nu-mi doresc decât un singur lucru: acolo unde mergem, lumea să ştie de unde venim. La fiecare competiţie, noi am făcut tot posibilul să ne clasăm pe unul dintre primele trei locuri“, încheie Andreea Cârlig, o şahistă de 14 ani.