Cele mai frumoase mănăstiri din Dobrogea, bijuterii de arhitectură și reculegere. De văzut în România VIDEO
0Mănăstirile din Dobrogea, atât cele vechi, cât și cele mai noi, impresionează nu doar prin liniștea locurilor unde sunt așezate, cât și prin poveștile lor, pilde de sfințenie, minune și speranță. Sunt lăcașuri de cult neapărat de văzut în România.
Mănăstirea sclipitoare de pe litoral
Pe șoseaua litoralului, o biserică este vizibilă din Drumul Național 39, care leagă Constanța de Vama Veche. În apropiere de Olimp, lăcașul de cult răsare, ca o bijuterie de primăvară, în mijlocul unui câmp înverzit, cu turle sclipitoare aurii în bătaia soarelui.
Recent pictată, biserica de mărimea unei catedrale este imaculată și se aseamănă cu frumusețea și simplitatea bisericilor din Grecia. Picturile noi, în culori deschise și vii, diferite de vechile picturi bisericești, albul sidefiu și sclipitor al coloanelor decorate, sidefiul de marmură al pardoselii, totul impresionează de la prima vedere prin asociere cu lăcașurile tradiționale.
Mănăstirea poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului“ și „Sf. Ier. Nicolae și Bretanion“ și a fost ridicată din dorința de a reaminti de un vechi lăcaș de cult, aflat în aceeaşi zonă. Este vorba de Mănăstirea Tatlageac, ridicată în anul 1926, în apropierea lacului căruia îi poartă numele, în localitatea Domnița Elena, astăzi numită 23 August. La inaugurarea de atunci au participat Alteța Sa Regală Principesa Elena, istoricul Nicolae Iorga, PS Gherontie Nicolau al Constanței și alte autorități locale și centrale. Mănăstirii i s-a atribuit hramul „Sfânta Elena de la Mare“, dar a fost desființată în 1950, iar în anul 1996 a fost reamplasată în localitatea Costinești.
Construirea actualei mănăstiri a început în anul 2004, prin venirea a doi monahi, care au început ridicarea unui paraclis și a corpului de chilii. Actualmente este o oază de liniște și de verdeață, însă din cauză că amenajarea nu este terminată, nu oferă și cazare celor care doresc să poposească aici. Are însă o sală de evenimente, biserica poate fi vizitată și este accesibilă ușor pe un drum secundar ce pornește din DN 39, pe sensul de mers Mangalia către Constanța.
Mănăstirea cu centru medical
Mergând către interiorul județului, următoarea oprire firească în drum este Mănăstirea Sfânta Elena de la Mare, vechiul lăcaș de cult din 23 August, acum aflat în Costinești.
Nu este impunătoare, ci mai degrabă smerită, în haina sa albă cu țigle de un roșu orbitor. Impresionante sunt grădina cu flori și cea de legume: din aceasta din urmă măicuțele își pregătesc mesele sănătoase de fiecare zi. Din anul 2015, mănăstirea a devenit renumită la nivel de țară datorită centrului său medical de recuperare, construit pe fonduri europene, ceea ce atrage anual pelerinii care vin să se cazeze aici. Lăcașul se află la trei kilometri distanță de Costinești, pe strada Mănăstirii, la numărul 141.
Mănăstirea minunilor de la Gura Dobrogei
Mănăstirea Dionisie Exiguul și Sfântul Efrem de la Gura Dobrogei este vizitată anual de mii de credincioși, nu doar datorită zonei pitorești în care e așezată, Pădurea Târgușor, dar și pentru că enoriașii se jură că aici au văzut minuni.
Găzduiește icoana Maicii Domnului Grabnic Ascultătoare, o replică fidelă a celei de pe Muntele Athos, și veșmintele și moaștele Sfântului Efrem cel Nou. Pelerinii spun că și-au găsit aici vindecarea pentru vătămări trupești, inclusiv pentru cancer, dar mai ales pentru cele sufletești.
Mănăstirea nu oferă locuri de cazare, fiind doar un popas pentru smerenie și rugăciune, dar în proximitate sunt mai multe pensiuni, dat fiind faptul că este situată în apropierea Peșterii Liliecilor și a Peșterii lui Adam, obiective turistice pentru amatorii de drumeții din Dobrogea, unde s-au găsit vestigii care sunt datate cu 100.000 de ani în urmă. Mănăstirea este în Pădurea Târgușor, pe drumul comunal 81 C.
Mănăstirea măicuțelor văduve din Strunga
Mănăstirea Strunga este unul dintre locurile unde timpul pare că se oprește în loc. Are o poveste atât de tristă și de înduioșătoare încât, văzând biserica impunătoare, nou construită, este imposibil să nu te uimești smerit de strădania maicilor care au strâns donații din om în om, din mănăstire în mănăstire, îndurând sacrificii uriașe pentru a o ridica, totul în numele Domnului.
Strunga este un sat părăsit de pe harta Dobrogei. Când au venit maicile aici, mai exista un singur locuitor, moș Vasile, care îngrijea de o veche bisericuță dărăpănată din secolul al XVII-lea, una dintre puținele lăcașuri de cult din nuiele existente în România. Mănăstirea este condusă de Maica Filareta, suflet cald, cu o vorbă bună pentru fiecare om ce se abate în acest colț uitat al Dobrogei.
„Bisericuța data din 1860, iar la început a fost construită din lut și nuiele. La acel moment erau 80 de familii în aceste locuri, însă au părăsit satul din cauză că era foarte departe de șoseaua națională. În vechea bisericuță am găsit două icoane vechi, pe care le păstrăm și acum, și obiecte bisericești modeste făcute din tăblițe, din dragoste pentru Hristos“, povestește Maica Stareță Filareta.
Maicile au restaurat vechea bisericuță, au clădit cu banii strânși din donații o biserică de mărimea unei catedrale, cu hramul Buna Vestire, o sală de mese, chilii, dar și locuri de cazare pentru cei care vor să se reculeagă în acest loc atât de departe de orice este lumesc, situat într-un pustiu atât de pitoresc, încât te simți mai aproape de Dumnezeu.
Cele 14 măicuțe retrase aici gătesc la plită cu lemne, își coc singure pâinea în cuptor, ca să facă economie, și din puținele venituri pe care le au fac și acte de milostenie pentru copiii defavorizați. Multe dintre ele au ales calea bisericii retrăgându-se din tumultul orașului, după ce au rămas văduve, așa că și-au închinat restul vieții lui Dumnezeu. Lăcașul de cult este situat pe malul Lacului Oltina, între satul Răzoare și localitatea Oltina.
Mănăstirea maicilor brodeze de la Lipnița
Mănăstirea Lipnița, cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul“, este situată în comuna Lipnița, pe Drumul Național Constanța-Ostrov (DN3), între Mănăstirile Sfântul Apostol Andrei și Dervent.
În ziua de 29 august 2009 a fost sfințit Paraclisul de la demisolul bisericii închinat Sfântului Mucenic Dasie. Paraclisul este placat cu piatră și împodobit cu pictură bizantină, reprezentând sfinți din Dobrogea și scene din viața Sfântului Mucenic Dasie.
În biserica mănăstirii se află spre închinare părticele din sfintele moaște ale Sfântului Ioan Botezătorul, ale Sfântului Mucenic Dasie și ale Sfântului Onufrie cel Mare, precum și părticele din moaștele Sfinților Ierarhi Nicolae, Nectarie, Ciprian, Luca de Crimeea, Vasile cel Mare, Grigorie și Ioan Gură de Aur, ale Sfintelor Mari Mucenițe Ecaterina și Vărvara, ale Sfintelor Mucenițe Tatiana, Marina, Anastasia și Haritina, ale Sfinților Efrem cel Nou, Ioan Damaschin și Andrei Criteanul, ale Sfintelor Cuvioase Măcrina și Singlitichia, ale Sfintei Maria Magdalena și ale Sfântului Mucenic Gheorghe.
De asemenea, în biserica mănăstirii se mai află spre închinare și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, icoana Maicii Domnului Trihirusa (cu trei mâini) pictată în Sfântul Munte Athos și icoana Maica Domnului Grabnic Ascultătoarea.
Sunt 17 măicuțe care trăiesc aici și care au înființat un atelier de croitorie și broderie bisericească în care confecționează cu multă migală veșminte preoțești, acoperăminte pentru biserică, epitafe și multe alte obiecte menite să împodobească mănăstirea. Măiestria lor a ajuns atât de cunoscută, încât au ajuns să trimită roadele muncii lor și peste graniță. Mănăstirea nu are spații de cazare pentru pelerini, însă se află în proximitatea a două alte mănăstiri importante din Dobrogea, prezente în orice itinerar turistic.
Mănăstirea Sfântului Andrei
Este unul dintre cele mai renumite lăcașuri de cult din România și cel mai important din Dobrogea pentru că adăpostește Peștera Sfântului Andrei, Întâiul Apostol al lui Iisus Hristos despre care se spune că ar fi creștinat Dobrogea. Peștera este astfel considerată a fi prima biserică creștin-ortodoxă din România.
În apropiere se află și Izvorul Sfântului Andrei, despre care se spune că acesta l-a creat lovind cu toiagul în pământ ca să potolească setea ucenicilor săi. Este un loc de legendă, care atrage zeci de mii de pelerini anual. De o frumusețe impresionantă, mănăstirea oferă locuri de cazare pentru pelerinii care vin aici să se roage, în special pentru sănătate, pentru că de-a lungul timpului au existat mai multe mărturii despre tămăduirile miraculoase ale unor bolnavi care au băut din izvoarele mănăstirii. Mănăstirea se află în localitatea Ion Corvin, pe drumul comunal 35 A.
Mănăstirea „de leac“ Dervent
Porțile uriașe, din lemn frumos lăcuit, ale Mănăstirii Dervent, se deschid larg oricărui credincios sau curios și este, de asemenea, unul dintre locurile preferate de pelerinaj ale românilor. Este mai mult decât o oază de verdeață și de frumusețe, este un adevărat domeniu întins pe o suprafață generoasă, cu grădini de flori multicolore și construcții bisericești impresionate. Are două biserici și o generoasă sală de mese pentru pelerinii care poposesc aici pentru rugăciune și reculegere.
Legenda care o învăluiește vorbește despre patru martiri, un preot și trei mucenițe, martirizați în acest loc. Patru cruci de piatră le-au crescut la căpătâi, spune legenda, însă numai două mai pot fi văzute astăzi: crucea din paraclis, unde se fac rugăciuni pentru suferinzi, și crucea animalelor, situată în afara paraclisului.
Nenumăratele mărturii despre miraculoasele vindecări de la Dervent i-au adus acesteia numele de „Biserica Crucii de Leac“, iar lângă mănăstire se află și Izvorul Tămădurii, unde mii de pelerini vin cu prilejul acestei sărbători, cu deplină credință că aici își vor găsi alinarea.
Mănăstirea oferă locuri de cazare pentru pelerini, iar cel care prepară mâncarea este cel mai cunoscut călugăr bucătar din România, părintele Efrem Băndărică, autorul a două cărți de bucate mănăstirești. Lăcașul de cult se află pe DN 3, în apropiere de localitatea constănțeană Galița.
Se încarcă comentariile...
