Scenariul care le dă frisoane oamenilor de ştiinţă. Cât de posibilă este apariţia unui tulpini înalt letale a SARS-CoV-2

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Oamenii de ştiinţă încearcă să supravegheze mutaţiile virusului şi speră ca acesta să evolueze spre forrme tot mai puţin patogene. FOTO Pixabay
Oamenii de ştiinţă încearcă să supravegheze mutaţiile virusului şi speră ca acesta să evolueze spre forrme tot mai puţin patogene. FOTO Pixabay

Virolog în SUA la Universitatea din Pennsylvania, cercetătoarea Doina Atanasiu atenţionează că varianta Omicron a SARS-CoV-2 nu echivalează cu finalul pandemiei. Deşi nu foarte probabil, scenariul apariţiei unei noi tulpinicare să combine letalitatea MERS, cu o mortalitate de peste 30%, cu transmisibilitatea Omicron poate fi exclus.

Apariţia Omicron, tulpină extrem de transmisibilă, dar care provoacă decese doar în 0,1-0,2% din cazuri faţă de 3-4% în cazul Delta, i-a determinat pe mulţi experţi să vorbească despre iminentul final al pandemiei, încă de la finele anului trecut.

Există, însă, alte voci care atrag atenţia că SARS-CoV-2 nu trebuie subestimat şi că ne poate surprinde în continuare. Virolog la Universitatea din Pennsylvania, Doina Atanasiu recomandă multă prudenţă şi spune că oricând există riscul apariţiei unui super virus letal. De altfel, chiar şi atunci când virusul se va stabiliza şi va deveni endemic nu înseamnă că putem renunţa automat la orice măsuri de siguranţă.

Adevărul: Tot mai mulţi oameni de ştiinţă cred că apariţia Omicron marchează trecerea spre finalul pandemie. E posibil ca Omicron să devină endemic sau vă aşeptaţi să apară alte variante?

Doina Atanasiu: Atâta timp cât majoritatea populaţiei globului este nevaccinată, virusul va continua să aibă mutaţii. Cu cât mai multe cicluri de replicare, adică persoane infectate, cu atât mai mare e probabilitatea de a genera mutaţii. SARS CoV-2 a suferit mii de modificări, dar numai câteva zeci au devenit dominante şi au generat noi variante. În general, mutaţiile menţinute de virus sunt benefice pentru supravieţuire: fie o intrare mai eficientă în celule, fie mutaţii care asigură o „invizibilitate” în faţă sistemului imun. Este Omicron ultima variantă? Categoric, nu! Iar varianta următoare va fi probabil la fel de diferită cum a fost Alfa faţă de Delta sau Delta faţă de Omicron.

Care au fost principalele schimbări prin care a trecut SARS-CoV-2 până la apariţia Omicron şi unde au loc cele mai multe şi cele mai importante mutaţii în interiorul virusului?

Schimbările apar în tot genomul. Multe mutaţii au fost detectate în proteine care nu participă la structura virusului, dar sunt esenţiale pentru ciclul infecţios. Aceste mutaţii ajută la adaptarea virusului la gazdă umană şi în a evita un sistem celular de degradare (degradarea lizozomală) impus de gazdă, dar nu au un efect evident în răspândirea virusului, virulenţa şi cursul bolii.

Mutaţiile cu cel mai puternic impact l-au avut cele din proteina spike, care este asociată cu intrarea virusului în celulă. Comparativ cu tulpina originală, a suferit peste 4.000 de modificări în diferite regiuni. Cel mai probabil că următoarele mutaţii cu impact epidemiologic vor fi tot in proteina spike.

Scenariile posibile

Mulţi experţi spun că odată cu Omicron va fi tot mai evidentă tendinţa ca viitoarele tulpini ale SARS-CoV-2 să devină mai transmisibile, dar mai puţin letale. Ne îndreptăm spre un astfel de scenariu?

Faptul că Omicron e mai puţin letal decât Delta nu înseamnă că următoarea variantă va fi şi mai blândă. Ar fi minunat dacă virusul s-ar supune regulilor matematice! 

Optimista din mine speră că următoarea sau urmatoarele variante să fie infecţioase, dar din ce în ce mai puţin patologice, până când COVID-19 va fi ca o răceală. Însă omul de ştiinţă din mine îmi aduce aminte că virusurile sunt creaturi care au o adaptabilitate extraordinară. Există şi posibilitatea ca virusul să evolueze în direcţia inversă şi să ajungă ca MERS: mai puţin infecţios, dar cu mortalitate ridicată. Iar MERS are o mortalitate de 32%.

Se poate spune totuşi că, pentru ca tulpina aflată în circulaţie să fie înlocuită de o altă variantă, aceasta ar trebui să fie mult mai infecţioasă? 

doina atanasiu

Doina Atanasiu atrage atenţia că SARS-CoV-2 poate surprinde în continuare. FOTO Arhivă personală

Da, e adevărat. Dominanţa nu poate fi obţinută dacă numerele nu sunt de partea ta. E nevoie de o răspândire cât mai eficientă, adică infecţiozitate, ca să asiguri supravieţuirea.

Există însă şi riscul să apară o variantă şi mai infecţioasă, dar şi mai patogenă sau, pentru a se impune, noile tulpini trebuie să fie nu doar mai transmisibile ci şi mai puţin letale?

Pentru ca o tulpină să devină dominantă este nevoie de un singur factor, să fie mai infecţioasă. Nu are nicio legătură cu patogenitatea virusului. Există posibilitatea ca un virus să devină mai infecţios, dar şi mai letal în acelaşi timp. Deja a apărut o subvariantă derivată din Omicron, numită Omicron BA.2 care este de 1,5 ori mai infecţioasă decât Omicron, dar se pare că şi mai letală, conform unor studii.

Imunitatea de grup, puţin probabilă

Avem totuşi şi unele studii care spun că Omicron BA.2 nu ar fi mai letal decât Omicron.

E posibil, sunt doar rezultate preliminare. Cert e că trebuie mai multe studii ca să ştim cu exactitate în ce direcţie mergem.

Opinii diferite există şi în privinţa imunităţii de grup, iar iniţial s-a vorbit de un prag de 60%, apoi de 70 sau 85%. Care e, de fapt, pragul pentru acest tip de imunitate?

Este greu de estimat care e pragul. 70% este un procent arbitrar, care încă nu se ştie dacă se aplică la SARS CoV-2. Să va dau nişte exemple care sunt pragurile pentru alte boli: oreion - 75-86%; difterie, variolă, rubeolă, poliomielită - 80-86%; pertussis, pojar - 92-94%. 

Mai putem ajunge la această imunitate de grup sau e puţin probabil?

La nivel mondial avem 55% din populaţie vaccinată, cu extreme de 94% în Emiratele Arabe Unite şi 3% în Tanzania. Plus, poate încă 10% cu imunitatea datorată infecţiilor directe. Rata de vaccinare e mai mică decât rata de replicare şi modificare a virusului, iar imunitatea dată de infecţia naturală este de scurtă durată. Împreună cu reticenţa multora de a se vaccina sau a implementa măsuri de reducere a infecţiilor, nu cred că vom ajunge la cel puţin 80% sau cine ştie, chiar 92% ca în cazul pojarului.

Totuşi, când am putea ajunge la faza endemică şi ce presupune aceasta?

Apreciez că suntem obosiţi de pandemie şi suntem toţi prinşi în scânteia de speranţă că ceea ce va veni după Omicron ar putea fi şi mai puţin patogen. Dar, între dorinţă şi realitate e cale lungă. Trebie să ne păstrăm o doză de raţiune şi să realizăm că pandemia nu se va termina peste noapte, nici până la vară şi nici până la Crăciun.

Poate varianta următoare va deveni endemică. Asta nu înseamnă că va fi mai uşoară, doar că ar fi mai stabilă şi va fi prevalentă în populaţie în viitor. Endemic nu înseamnă că putem ignora! Vă dau şi câteva exemple de astfel de boli endemice: malaria în Africa, Asia şi America de Sud, poliomielita în Afganistan şi Pakistan sau tuberculoza în Africa, Europa de Est, Caraibe). Toate sunt boli deosebit de grave.

Şi cum ar putea să arate viaţa post-pandemie?

Nu ne vom întoarce la viaţa din 2019 în viitorul apropiat. Dar, dacă vom avea nu numai un procent ridicat de vaccinari, dar şi un set de medicamente antivirale şi testări din abundenţă la dispoziţie, atunci ne putem imagina un viitor cu mai puţine restricţii. Un viitor unde cazurile grave pot fi prevenite prin testare frecventă şi administrare de medicamente imediat după primul test pozitiv. Un viitor unde un diagnostic pozitiv nu va mai însemna spitalizare sau deces ci un simplu disconfort.

Vă mai recomandăm şi:

Război sau pace? Teoria jocurilor poate „ghici” ce va face Putin în Ucraina

Anunţul cercetătorilor români renumiţi pentru precizia previziunilor lor. Valul 5 dă semne de oboseală 

Cluj-Napoca



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite