Rada Mihalcea, românca premiată de Barack Obama: „Tinerii din România au extraordinar de mult potenţial“
0
O româncă din Cluj-Napoca, inclusă în 2010 în topul 100 al cercetătorilor americani şi premiată la Casa Albă de preşedintele SUA, Barack Obama, organizează, în România, un concurs naţional în care sunt răsplătite proiectele celor mai ingenioase tinere minţi în ştiinţă şi inginerie din ţară.
Rada Mihalcea (42 de ani) este o clujeancă pe cât de modestă, pe atât de frumoasă, care predă la Universitatea din Michigan, SUA, una dintre cele bune din lume. Munca sa din State i-a adus un loc într-un top 100 tineri cercetători ai Americii şi premii. Un premiu i-a fost înmânat de preşedintele american Barack Obama.
Rada Mihalcea nu doar ştie ce înseamnă să faci cercetare de calitate, dar e convinsă că lumea poate fi schimbată în bine prin ştiinţă. Şi îi încurajează pe tinerii cercetători din România să facă la fel. De aceea organizează, anul acesta, a doua ediţie a concursului naţional „Rada Mihalcea pentru Tineri Cercetători în Ştiinţă şi Inginerie“. Competiţia răsplăteşte cu premii în dolari şi diplome ideile şi proiectele celor mai ingenioase minţi în ştiinţă şi inginerie din ţară.
După ce a aflat că nu există în România vreun concurs care să îi motiveze pe tinerii cercetători, Rada Mihalcea s-a gândit, în urmă cu doi ani, să organizeze ea unul în oraşul natal. Un concurs la care să poată participa cercetători din toată ţară. Clujeanca, care a lucrat în proiecte pentru Google, Microsoft şi Samsung, povesteşte, într-un interviu telefonic pentru „Adevărul“, de ce organizează acest concurs la Cluj şi care crede că este rolul ştiinţei.
De ce organizezi acest concurs?
Ca să încurajez cercetarea în România! Mi se pare că tinerii din România au extraordinar de mult potenţial şi se face cercetare de calitate foarte înaltă din ce am văzut anul trecut, la prima ediţie. Am văzut că şi în alte ţări există un premiu care îi încurajează pe cercetători. Concursul îl organizez, pur şi simplu, ca să încurajez cercetătorii pentru cercetarea care o fac, nu pentru produse care rezultă din munca lor.
Dacă tu ai fi un tânăr cercetător în România, de ce ai participa la acest concurs?
O modalitatea de a-mi fi recunoscută cercetarea pe lângă articolele pe care le-aş scrie şi cercetarea pe care aş face-o în sine. O modalitate de a întâlni alţi tineri cercetători din domenii diferite. Premiul acoperă mai multe domenii. Şi anul trecut, mai mulţi mi-au spus că le-a plăcut faptul că au avut ocazia să cunoască lume diferită din ştiinţă, şi chimie, şi astronomie, şi medicină. O modalitate de a-ţi face cunoscute realizările şi de a cunoaşte alţi tineri care lucrează în cercetare.
Cum sunt văzuţi cercetătorii români în SUA? Există ceva referinţe la români?
Nu pot să zic că existe referinţe în mod special la români, dar nu există referinţe în mod special la francezi sau la englezi. Pur şi simplu, indiferent de unde vin, ei sunt recunoscuţi la fel atâta timp cât rezultatele sunt de aşa natură. Am văzut că sunt mulţi tineri din România care publică în jurnale recunoscute la nivel mondial, participă la conferinţe internaţionale. Iar asta îmi spune că sunt recunoscuţi, din moment ce au lucrări acceptate în locuri aşa de competitive.
Cum vezi tu rolul ştiinţei în viaţa omului?
Să facă viaţa mai bună? Şi avem exemple extraordinar de multe numai la faptul dacă ne gândim că acum putem vorbi prin internet, deşi suntem pe continente diferite, la medicină, la calitatea vieţii pe care o avem acum, la maşinile pe care le avem. Absolut toate sunt rezultate ale cercetării. Ele erau toate, mai demult, în stadiul de cercetare, apoi a urmat producţia şi acum sunt aşa cum le vedem noi. S-a pornit de la o idee, un prototip. În concluzie, rolul ştiinţei este să ne facă viaţa mai bună. Şi mai e şi altceva care pe mine mă fascinează în mod special: e ceea ce ne ajută să înţelegem ce se întâmplă, să ne înţelegem pe noi ca oameni - sunt domenii din ştiinţă care studiază oamenii, de exemplu Psihologia, Neuroştiinţa -, să înţelegem fenomenele naturii, să înţelegem universul, să ne înţelegem mediul în care existăm.
Fără să fie un produs concret, ştiinţa ne oferă partea asta de înţelegere. În primul rând, ştiinţele le văd ca un mod de a înţelege. Partea care îmi place mie în mod special e cum ne ajută să răspundem la întrebări. Iar faptul că realizează ceva (n. r. ceva în ideea de produse concrete gen maşini, invenţii etc) e bonus.
Ştiinţa şi tehnologia nu vor sta pe loc. Cum crezi că se va schimba omenirea în următorii 50 de ani?
Într-un mod în care ne e greu să ne imaginăm acum. E o teorie care e susţinută empiric de practică. Apropo de progres, Ray Kurzweil (n. r. un nume mare în inteligenţa artificială din lume) susţine că progresul e exponenţial şi asta am văzut, de fapt, în multe domenii. Asta o să continue tot aşa, cel puţin pentru o perioadă. Progresul ăsta exponenţial îmi spune că e greu să ne imaginăm ce o să fie peste 50 de ani. Dacă ne uităm la estimările făcute în urmă cu 50 de ani legat de cum o să arate azi lumea sunt foarte în urmă.
Însă, în termeni foarte vagi, cred că o să fie o îmbinare şi mai strânsă între om şi ştiinţă în sensul că oamenii vor beneficia de realizările sau înţelegerile care le avem acum prin ştiinţă şi invers. Deci, o conexiune şi cumva mai strânsă decât a fost până acum între oameni şi ştiinţă. Faptul că folosim smartphone-ul - care un fel de extensie a noastră -, bicicleta şi maşina – şi ele sunt un fel de extensii ale noastre - începem să avem cumva supraputeri datorită acestor capabilităţi care ni le oferă ştiinţa şi tehnologia. Şi cred că o să continue trendul ăsta, din ce văd.
Rada Mihalcea şi familia sa. alături fostul rector al UTCN (în dreapta) FOTO Florina Pop
Carte de vizită
Rada Flavia Mihalcea absolvea la Cluj, în 1997, Facultatea de Automatizări şi Calculatoare din cadrul Universităţii Tehnice. A plecat apoi în State unde şi-a făcut masteratul şi doctoratul la Universitatea Southern Methodist din Dallas. După primul doctorat, obţinut în 2001, în specializarea Calculatoare, a urmat al doilea în 2010, la prestigioasa Universitate Oxford, în Lingvistică. A predat 11 ani la Universitatea North Texas (2002-2013), iar acum este profesor asociat la Universitatea Michigan, unde predă despre ce înseamnă „Regăsirea Informaţiilor“, „Introducere în Programare“ şi „Procesarea Limbajului Natural“.
Cercetările sale în domeniul procesării limbajului natural, al inteligenţei artificiale, al interacţiunii dintre om şi maşină, al regăsirii de informaţii, al învăţării automate aplicate au atras atenţia în lumea ştiinţifică a Americii. Rada primea în 2005 un „Google Awards Grant“ - un grant pentru îmbunătăţirea procesării de către calculatoare a limbajului natural, un „Career Award“ (un premiu pentru carieră) în 2008 din partea Fundaţiei Naţionale de Ştiinţă din SUA. Iar doi ani mai târziu era distinsă cu un loc în Top 100 al Tinerilor Cercetători din SUA - distincţie primită din partea preşedintelui american, Barack Obama. Tot în 2010 a luat Premiul Academiei Române, acordat pentru merite în Ştiinţă şi Tehnologie.
Clujeanca a apărut în ediţia 2008-2009 a anuarului „Who's Who of American Women“, publicaţie care reuneşte cele mai importante femei din SUA, din toate domeniile. A participat la dezvoltarea unor proiecte pentru giganţi precum Google, Microsoft şi Samsung.
Despre concurs
La concursul organizat de clujeancă se pot înscrie până pe 20 mai tineri cercetători din ştiinţă şi inginerie până în 35 de ani, care lucrează în universităţi, institute de cercetare sau la companii din toată ţara. Câştigătorii vor fi anunţaţi pe 15 iunie în cadrul unei festivităţi organizate de Primărie Cluj-Napoca, organizator al competiţiei, la care va fi prezentă şi Rada Mihalcea. Cei mai buni vor fi obţine diplome şi premii în bani.
La ediţia de anul trecut, premiul I a constat în 1.500 de dolari, premiu al II-lea în 1.000 de dolari, iar premiul al III-lea - 500 de dolari. O menţiune specială la concursul organizat de Rada Mihalcea a primit şi cercetătorul Dan Cristian Vodnar de la Universitatea de Ştiinte Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, cel care a inventat ambalajul alimentar care ne scapă de E-uri.
Mai puteţi citi:
Un ţăran din judeţul Alba are o poveste asemănătoare cu cea din romanul lui Liviu Rebreanu, „Pădurea spânzuraţilor“: a luptat pentru Imperiul Habsburgic în Primul Război Mondial şi a dezertat, dar nu a fost prins, ca în carte. A fost decorat de Carol al II-lea şi a plecat peste Ocean în speranţa unui trai mai bun. După 100 de ani, istoria sa a fost descoperită de un strănepot, cu prilejul organizării unei expoziţii.
FOTO Transilvania de peste Atlantic. Povestea celei de-a 14 colonii americane
În secolul al XVIII-lea a existat, timp de 18 luni, o colonie în Statele Unite ale Americii care a purtat numele de Transylvania. Deşi nu a fost recunoscută de Congres şi nu a existat ca stat, totuşi ea nu a dispărut. În 2013 există în SUA un comitat Transylvania (parte a statului Carolina de Nord), o universitate cu acest nume şi, an de an, povestea coloniei este rememorată sub forma unei scenete.
EXCLUSIV Soartă ca-n filme. Ţăranul din Ardeal călit în războaie, ucis de taurul comunal
Lukács Ferenc, un ţăran din Secuime, a avut o poveste de viaţă scrisă, parcă, după un scenariu de film. Născut în 1892, bărbatul a luptat în Primul Război Mondial de partea austro-ungarilor, a căzut prizonier la ruşi, a susţinut cauza bolşevicilor, a supravieţuit celui de-Al Doilea Război Mondial care a nimicit lumea şi, paradoxal, la 72 de ani, a fost ucis de taurul comunal.
Se încarcă comentariile...
