Fondatorul unei companii care lucrează cu Hugo-Boss, Swarovski, Allianz: „Un IT-ist din Cluj are o calitate a vieţii mai bună decât unul din Berlin sau Munchen“
0
Iulian Iuga (43 de ani), un maramureşean de pe Valea Izei, care a terminat Informatica în vremea când cu o astfel de specializare trebuia să-ţi cauţi de muncă în străinătate, a pus, în urmă cu 15 ani, bazele unei firme de IT cu trei angajaţi. Astăzi, în birourile din România, Germania şi Elveţia ale companiei lucrează peste 750 de persoane pentru clienţi precum Hugo-Boss, Swarovski, Allianz, Media-Saturn, OSRAM.
Dacă analizăm cele mai mari companii de IT din România, modelul de business cel mai des întâlnit este următorul: o companie mare din străinătate deschide o subsidiară în ţară sau cumpără o firmă autohtonă pentru a beneficia de mâna de lucru bine pregătită şi ieftină comparativ cu cea din Vest. Există şi situaţii când investitori români în IT deschid filiale în Occident, angajând programatori străini.
Un astfel de caz este firma clujeană Accesa, care în urmă cu 15 ani pornea la drum cu trei angajaţi, iar acum are peste 750 de angajaţi în birourile din România, Germania şi Elveţia. Printre clienţii clujenilor, care furnizează servicii IT complete în industrii precum retail, producţie sau servicii financiare, se numără companii precum Hugo-Boss, Swarovski, Allianz, Media-Saturn, OSRAM, Edeka, Viessmann şi Zeppelin. Compania a închis anul trecut cu o cifra de afaceri de 28,5 de milioane de euro.
„Weekend Adevărul“ a vorbit cu fondatorul companiei Accesa, Iulian Iuga (43 de ani) despre provocările pe care a trebuit să le depăşească în cei 15 ani de activitate şi despre prezentul şi viitorul IT-ului românesc.
Iulian Iuga este maramureşean de pe Valea Izei, cu facultatea de Informatică terminată la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, într-o perioadă în care „din 100 de absolvenţi 95 trebuiau să plece în străinătate pentru că nu găseau o slujbă în ţară“. Asta a făcut şi el, a muncit în Germania din 2001 până în 2008, când s-a întors definitiv în România, după ce în 2004 a pus firma pe roate.
„Weekend Adevărul“: Cum a evoluat piaţa de IT din România în ultimii 15 ani?
Iulian Iuga: Dacă ar fi să sumarizez, în toţi aceştia 15 ani a fost un proces de evoluţie şi de maturizare continuă a industriei IT, cu implicaţii atât în piaţa de muncă, cât şi în ceea ce priveşte clienţii şi proiectele pe care se colaborează. Doar că nu am ajuns încă la o maturitate în care putem spune că avem capabilitatea să gestionăm mediul, să ne ridicăm deasupra mediului. În continuare e un proces de maturizare care va mai trebui să dureze undeva la 10-15 ani.
În 2004, când am înfiinţat firma, începând cu trei angajaţi, România nu era pe radarul destinaţiilor IT la nivel global, probabil că în Bucureşti apăreau primele iniţiative, însă Clujul era relativ tânăr. Pe de altă parte, poate că asta a fost şi şansa Accesa, am început în momentul în care piaţa era la început. Astăzi, să începi o companie de servicii IT - probabil în zona de produs e mai uşor - este extrem de dificil. Maturitatea pieţei din ziua de azi nu mai facilitează înfiinţarea de noi companii . În cei 15 ani am reuşit, din resurse propriii pentru că nu am avut finanţare externă, aşa că tot ceea ce s-a produs s-a reinvestit, să devenim un furnizor de servicii IT complete, ceea ce înseamnă că avem capacitatea de a acoperi servicii „end to end“ pentru întreg ciclul de viaţă al unei aplicaţii IT.
Cum este să lucrezi pentru companii atât de cunoscute precum Hugo Boss , Swarovski, Viessman, OSRAM?
Sunt campioni în industriile în care activează, ceea ce îi face foarte demanding. Asta se traduce pentru Accesa în provocări permanente, care însă ne menţin activi şi atenţi.
Cum trebuie să fie serviciile unei firme pentru a ajunge să colaboreze cu astfel de companii de top?
Dincolo de servicii, primează abordarea: înţelegerea mai întâi a obiectivului care se doreşte a fi atins, urmat de personalizarea serviciului în contextul clientului şi atingerii acelui obiectiv. O astfel de abordare creează premisele dezvoltării unei relaţii de parteneriat unde flexibilitatea şi comunicarea deschisă joacă un rol deosebit de important.
Patriotismul din IT
Una dintre cele mai mari provocări ale companiilor IT de astăzi este resursa umană. Cum a evoluat piaţa de IT în ultimii 15 ani din punctul de vedere al angajaţilor?
Provocări în ceea ce priveşte atragerea şi menţinerea personalului calificat au existat tot timpul, doar că natura acestor provocări a fost diferită. În piaţa IT locală clujeană există două tipuri de companii: subsidiare ale unor companii din străinătate, care vin pentru a utiliza forţa de muncă calificată din România şi există companii locale autohtone, cum e Accesa, care au pornit de aici şi oferă servicii şi soluţii în pieţele din exterior. Şi provocarea când vine vorba de forţa de muncă calificată este diferită în funcţie de tipologia companiei.
Noi ne-am prezentat întotdeauna ca o firmă românească şi avem, în comparaţie cu subsidiarele altor companii din exterior, câteva avantaje. Unul dintre ele este faptul că înţelegem cultura, nevoile şi interesele locale, astfel că putem să ne pliem foarte bine pe ceea ce aşteaptă piaţa de forţă de muncă. Al doilea aspect este faptul că managementul şi deciziile se iau aici, deci calea pe care se ia o decizie este foarte scurtă, nu trebuie să plece de la subsidiara locală – la nivelul european de management şi apoi decizia să fie luată undeva în lume. De asemenea, angajaţii noştri contribuie la promovarea IT-ului românesc la nivel european şi mondial prin intermediul unei companii româneşti.
Ce vrea piaţa locală de forţă de muncă în IT?
Piaţa de muncă IT clujeană îşi doreşte să aibă parte de provocări reale. Aşteptarea oamenilor de aici este să fie văzuţi/recunoscuţi ca jucători reali în IT-ul mondial. Recunoaşterea asta să vine prin intermediul provocărilor pe care le primesc zi de zi la job. Cu cât îţi poţi permite să iei un proiect mai mare, mai complex, cu un impact mai mare, cu atât angajaţii vor fi mai motivaţi. În plus, provocările mai complexe vin mână în mână şi cu câştiguri mai mari din punct de vedere financiar. Nu cred că există un dezechilibru între ceea ce poate să ofere piaţa de muncă clujeană şi veniturile oamenilor din domeniu. Eu nu cred că banul nu e motivaţie, ci o consecinţă a faptului că maturitatea a crescut şi a faptului că există o ambiţie de a fi recunoscuţi ca jucători la nivel global în IT.
Spuneaţi că unul dintre avantajele Accesa pe piaţa de muncă este faptul că sunteţi o companie românească. Chiar contează acest lucru în momentul în care un IT-ist decide să aleagă dintre mai multe oferte?
Da, contează. Pe lângă faptul că înţelegem cultura, nevoile, interesele locale şi faptul că deciziile importante se iau aici şi nu altundeva, există un fel de patriotism, care nu este ipocrit, ci real, pentru că oamenii aceştia chiar livrează soluţii şi servicii care pot să facă diferenţa la nivel global, iar faptul că o fac într-o firmă românească şi există recunoaşterea din partea cealaltă e un factor motivator. N-aş putea să generalizez pentru toţi IT-iştii care lucrează în Cluj/România, dar pot să spun asta despre colegii mei.
„Banul este o consecinţă a dezvoltării profesionale“
Cum credeţi că va evolua în viitorul apropiat piaţa forţei de muncă?
Piaţa forţei de muncă este o piaţă liberă, fiecare specialist trebuie să aibă dreptul de a alege unde poate să se dezvolte profesional cel mai bine. Faptul că există mai multe opţiuni şi oamenii pot să alegă eu îl văd ca pe un lucru foarte bun. Uneori există practici care sunt neetice sau cu o etică mai redusă. Acele firme care sunt neetice în practicile pe care le aplică vor avea de pierdut pe termen lung.
La ce vă referiţi când puneţi „practici neetice“?
Spuneaţi că s-a ajuns ca firmele să-şi „fure“ angajaţii una alteia, prin acordarea unui salariu mai bun cu 1.000 de euro. După părerea mea, dacă complexitatea provocării pe care respectiva persoană o are este mai mare decât la firma curentă probabil că diferenţa de bani e justificată. Când mă refer la comportament neetice mă refer şi la a crea fake news despre competiţia din piaţa de forţă de muncă. De asemenea, se creează false impresii doar pentru a motiva un angajat să vină la tine.
Eu m-aş pune în papucii celui ce face alegerea, dacă alegerea e dictată doar de diferenţa salarială îmi pun întrebarea dacă persoana respectivă are o motivaţie asociată şi de dezvoltare profesională. Eu cred că posibilitatea de dezvoltare personală ar trebui să fie cel mai important elementul care să ne motiveze, deoarece banul este o consecinţă a dezvoltării profesionale.
Colegii din Germania şi din Elveţia sunt atraşi foarte mult de mediu şi de structura şi cultura organizaţională din Accesa, li se pare că e ceva fresh, nou, inovativ. La rândul lor, văd potenţialul care e dat de organizaţia în sine şi de modul în care e structurată la nivel european, fiind o oportunitate de afirmare profesională pentru ei.
De ce aţi decis să deschideţi filiale în Germania şi Elveţia?
A fost o parte din strategia noastră de a ne apropia de clienţii noştri, context în care în 2011 am înfiinţat Accesa în Germania, iar în 2014 - în Elveţia. Noi avem colegi germani în Germania şi colegi elveţieni în Elveţia, circa 35 în ambele ţări. Doar aşa putem să înţelegem mai bine nevoile clienţilor, care sunt în majoritate companii din zona vorbitoare de limbă germană.
A fost greu pentru o firmă românească să găsească IT-işti germani şi elveţieni?
Aţi folosit un cuvânt magic „firmă românească“, într-adevăr noi am pornit din România, însă la momentul de faţă suntem o firmă europeană şi nu mai suntem văzuţi nici de către clienţii noştri, şi nici de către colegii noştri ca fiind o firmă românească. Avem 7-8 ani de istorie în Germania, 4-5 ani de istorie în Elveţia, încet, încet, ne-am stabilit în pieţele şi în ţările respective. Suntem priviţi ca o firmă europeană cu rădăcini româneşti.
Colegii din Germania şi din Elveţia sunt atraşi foarte mult de mediu şi de structura şi cultura organizaţională din Accesa, li se pare că e ceva fresh, nou, inovativ. La rândul lor, văd potenţialul care e dat de organizaţia în sine şi de modul în care e structurată la nivel european, fiind o oportunitate de afirmare profesională pentru ei.
Decizia de digitalizare e strategică pentru respectivele companii. Succesul în viitor este al firmelor care au tehnologia în centrul strategiei de dezvoltare, iar cele ce nu acordă suficientă atenţie digitalizării vor avea o mare problemă.
„Piaţa de IT românească se aşteaptă la provocări mai mari, care presupun şi un cost mai ridicat“
Care sunt trendurile pieţei IT din Cluj şi din România? Se vorbeşte despre faptul că România nu mai este rentabilă pentru un anumit tip de IT şi anumite companii vor muta „producţia“ mai la est.
Nu pot să neg lucrul ăsta. Piaţa de IT s-a maturizat, se aşteaptă la provocări mai mari, care presupun şi un cost mai ridicat. Clar, proiectele cu complexitate redusă nu se mai potrivesc pieţei IT româneşti.
Proiectele au anumite caracteristici date de originea lor geografică şi de industria din care vin. Dacă e să ne uităm la piaţa vorbitoare de germană, unde noi ne concentrăm, există un interes tot mai ridicat din partea firmelor germane de a-şi accelera procesul de digitalizare. Având în vedere că cererea de servicii IT din partea acestor firme este mai mare decât poate să acopere piaţa germană de profil, e clar că din zona acea vor veni proiecte IT spre România.
Decizia de digitalizare e strategică pentru respectivele companii. Succesul în viitor este al firmelor care au tehnologia în centrul strategiei de dezvoltare, iar cele ce nu acordă suficientă atenţie digitalizării vor avea o mare problemă.
Anumiţi specialişti în IT susţin că s-a ajuns la situaţia în care salariul unui IT-ist clujean/român a ajuns la nivelul venitului unui specialist din Germania, Anglia sau Franţa. E fezabilă o astfel de ipoteză?
Cu siguranţă că sunt şi astfel de cazuri şi după părerea mea n-ar trebui să fie o excepţie. Atâta timp cât complexitatea proiectelor pe care le realizează un IT-ist român este de acelaşi nivel cu complexitatea proiectelor unui IT-ist german, de ce să nu fie şi câştigurile de acelaşi nivel. La urma urmei, piaţa se autoreglează din cerere şi ofertă.
Salariile sunt adaptate şi la piaţa din fiecare ţară, dar şi la rolurile angajaţilor sunt adaptate la nevoile activităţii care se desfăşoară în fiecare ţară.
În cât timp credeţi că se va ajunge la situaţia în care pe proiecte de complexitate similară, salariile IT-iştilor români se vor ridica la cele ale specialiştilor din Vest? Acum, de exemplu, care ar fi diferenţa de salarii?
Oricine poate să studieze portalurile de joburi din România şi să facă o comparaţie în ceea ce priveşte salariile cu cele din Germania. Îmi e greu să dau o cifră procentuală, dar să nu uităm că salariile vin în corelaţie şi cu costul de viaţă, iar eu nu aş pune atât de mult accentul pe care e venitul unui programator din România versus cel al unui IT-ist german. Cred că important este să vedem la final de lună cât poate să economisească un IT-ist din România şi la final de lună cât poate să economisească un IT-ist din Germania, aia aş pune în balanţă, pentru că asta este mai relevant. Acolo pot să vă spun că de ani buni de când activez în industria IT, puterea de cumpărare dată de cât poţi să economiseşti ca IT-ist în România este mult mai mare decât puterea de cumpărare dată de cât poţi să economiseşti în Germania. În România poţi să economiseşti la final de lună mai mult decât în Germania.
Vorbim însă despre o calitatea vieţii diferită?
Dacă vorbim de calitatea vieţii, nu vorbim doar de coşul de cumpărături, pentru că nu avem doar nevoi primare, având în vedere că trăim o viaţă complexă. De ce este Clujul atrăgător? Pentru că oferă un confort cotidian ridicat. Acesta constă într-un ansamblu de factori, pentru că ce cumpăr la Auchan în Cluj, cumpăr şi la Auchan în Berlin sau în Zalău, dar ceea ce-mi oferă Clujul ca şi complexitate, ca şi confort cotidian, adică măsura în care interesele mele cât mai complexe şi mai diversificate sunt satisfăcute, este superior altor oraşe. Asta îmi dictează calitatea vieţii.
Dacă reducem costul vieţii la nevoile primare, un IT-ist din România poate economisi mai mult decât un IT-ist în Germania. Din acele economii, un IT-ist îşi poate permite mult mai multe din ceea ce oferă Clujul decât ar putea să-şi permită un IT-ist german din ceea ce oferă Berlinul sau Munchen-ul. Asta înseamnă o calitate a vieţii bună, faptul că am o ofertă diversă de servicii şi mi le permit.
Care crezi că este provocarea cea mai importantă pentru firmele de IT româneşti (aici exclud subsidiarele venite din exterior)?
Cea mai mare provocare pentru firmele autohtone este de a-şi contura identitatea atât când se adresează pieţei de forţă de muncă, cât şi când se adresează pieţelor unde-şi livrează serviciile. Conturarea unei identităţi cât mai clare şi cât mai diferenţiate de alţi jucători din piaţă şi asta vine mână în mână cu maturitatea.
Se încarcă comentariile...
