Diana Dragomir, astrofizician la Massachusetts Institute of Technology şi NASA: „Cred că în 10, cel mult 20 de ani, vom descoperi semne de viaţă în spaţiu”
0
Diana Dragomir (36 de ani) este unul dintre cei mai apreciaţi tineri astrofizicieni din SUA, specializaţi în studiul exoplanetelor. Românca este şefa unei echipe de cercetători la celebra Massachusetts Institute of Technology şi este colaborator NASA.
Diana s-a mutat împreună cu familia sa în Canada încă de când avea 11 ani, iar apoi a urmat studiile Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii McGill din Montreal. A continuat apoi cu un doctorat în astronomie la Universitatea British Columbia din Vancouver, după care a ales SUA, unde a efectuat studii postdoctorale la Universitatea California Santa Barbara şi la Universitatea Chicago.
În prezent, este cercetător la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi are o bursă din partea NASA. Anul viitor, ea va preda astronomia şi îşi va continua cercetările la Universitatea New Mexico din Albuquerque.
Adevărul: Ce v-a atras în domeniul astrofizicii şi cum aţi ales să vă specializaţi în exoplanetologie?
Diana Dragomir: Totul a pornit de la un proiect la care am lucrat pe când urmam masteratul şi mi-a plăcut foarte mult, aşa că am decis să urmez un doctorat în astrofizică. Îmi place şi pentru că această meserie cuprinde mai multe domenii, pentru că aici se intersectează fizica, astronomia, matematica, chimia şi biologia. Toate se întrepătrund, e un domeniu vast şi foarte, foarte interesant. În plus, mi-am dorit să aflu răspunsul la o întrebare care frământă omenirea: există viaţă în spaţiu sau suntem, totuşi, singuri în acest univers imens?
Şi care credeţi că este răspunsul la această întrebare?
Dacă mă întrebaţi asta peste 10 ani, e posibil să-mi schimb părerea. Sau nu. Personal cred că există viaţă şi pe alte planete, iar asta e o provocare pentru cercetătorii şi pentru oamenii de ştiinţă din domeniu. Şi mai cred că într-un orizont de 10, cel mult 20 de ani, vom afla răspunsul. Şi va fi, zic eu, un răspuns pozitiv!
Argumente în favoarea existenţa vieţii în spaţiu
Care ar fi principalele argumente pentru existenţa vieţii şi în alte locuri din univers?
Ca exoplanetologi, descoperim şi cercetăm numeroase planete aflate în afara sistemului solar. Multe dintre aceste planete au dimensiuni asemănătoare cu Terra, sunt situate la distanţe aproximativ egale de stelele lor cu cea la care este situat Pământul nostriu faţă de soare, iar unele au atmosferă, ba şi chiar şi apă. În plus, în ultimii doi ani s-au făcut descoperiri care au demonstrat că planetele mici, comparabile ca dimensiuni cu Terra, se formează mult mai uşor decât planetele uriaşe gazoase. Şi mai e ecuaţia Drake, mai e şi faptul că numai în Calea Lactee există circa 100 de miliarde de stele, fără să mai vorbim de celelalte galaxii!
Fiecare stea are cel puţin o planetă. Şi hai să spunem că doar una dintr-o sută ar putea oferi condiţii asemănătoare cu cele de pe pământ şi tot am avea un număr impresionant de candidate. Noi încercăm să identificăm planete de dimensiunile Terrei, care să aibă atmosferă, apă – dacă se poate în stare lichidă – iar temperaturile să nu depăşească 100 de grade. Bineînţeles că mai trebuie să întrunească şi alte condiţii pentru a putea găzdui viaţa, dar m-am referit la principalele. Să nu uităm că în ultimii ani au fost descoperite circa 4.000 de exoplanete.
Cele mai importante descoperiri
Care a fost cea mai importantă descoperire pe care aţi făcut-o în ultimul timp?
Eu şi echipa pe care o conduc am descoperit că o exoplanetă asemănătoare Terrei, HD 97658b, îşi tranzitează steaua, adică trece prin faţa ei. Se ştia că există această planetă, dar nu erau cunoscute niciun fel de detalii. Steaua devine de fiecare dată un pic mai puţin strălucitoare atunci când planeta trece prin faţa ei, iar noi am măsurat scăderea luminii.
Practic, cu cât scade strălucirea stelei, cu atât mai mare e exoplaneta respectivă. Pe baza acestor observaţii se fac calcule şi se determină dimensiunea planetelor. În cazul de faţă, este vorba despre o planetă gazoasă cam de două ori mai mare decât Terra şi având o atmosferă mult mai mare.
Am mai descoperit că o altă planetă, GJ 3470b, cam de mărimea lui Neptun, are un cer albastru şi apă în atmosferă. A fost pentru prima dată când am observat şi studiat o exoplanetă cu un telescop relativ mic, de un metru, iar rezultatul nostru marchează o etapă importantă spre astfel de studii pentru exoplanete din ce în ce mai mici.
Ce telescop folosiţi în prezent pentru studiul acestor planete?
În ultimul timp lucrăm cu telescopul TESS, de la Massachusetts Institute of Technology. A fost construit în colaborare cu NASA şi a costat cam 300 de milioane de dolari. TESS tocmai a fost lansat în aprilie 2018, şi urmeaza sa descopere câteva mii de exoplanete necunoscute pâna acum. Multe descoperiri au fost făcute şi cu telescopul Keppler, care a fost inaugurat încă din 2009. Acest telescop a funcţionat timp de patru ani fixat doar pe un mic petec de cer, dar chiar şi aşa a descoperit circa 2.000-3.000 de exoplanete.
Din păcate, aceste planete se află în jurul unor stele prea îndepărtate şi putin stralucitoare, aşa că nu pot fi studiate în detaliu.
TESS va descoperi la fel de multe exoplanete, dar în jurul unor stele aflate mult mai aproape de noi, la mai puţin de 300 de ani lumina. Abia aştept să pot măsura tot felul de detalii despre aceste planete, inclusiv ce molecule se afla în atmosferele lor!
Ce aşteptări aveţi pe viitor?
În primul rând, cred, mă aştept să descoperim viaţă. Mă gândesc că poate se va reuşi acest lucru cu James Webb Space Telescop, un telescop uriaş care costă 10 miliarde de dolari şi care ar urma să fie lansat în 2021. Este visul oricărui astronom să lucreze cu el. Plus că, în următorii 10-20 de ani vor apărea şi alte noi telescoape. Inclusiv în Europa se va construi unul foarte mare de circa 40 de metri, iar în SUA vreo două având dimensiuni de aproximativ 25 de metri.
Se încarcă comentariile...
