Ce reguli simple impune „Bună ziua“ şi cum se strânge corect mâna. Cui este interzis să-i spui „Hello“ sau „Adio“
0
O serie de reguli, uneori simple, sunt legate de banalul „Bună ziua“ spus pe stradă atunci când întâlnim o persoană ori de gesturile la care trebuie să fim atenţi în aceste moment.
Ludovic al XIV-lea o saluta şi pe ultima bucătăreasă cu aceeaşi curtoazie pe care o manifesta faţă de strălucitoarea domnişoară Louise de la Vallière. Numai snobii pot crede că demnitatea lor e micşorată de un salut. Iată câteva dintre regulile de bază ale salutului care se regăsesc în cartea “Codul bunelor maniere astăzi”, scrisă de Aurelia Marinescu.
“Dacă întâlnim rude, prieteni, sau cunoştinţe apropiate, vom schimba un "Buna ziua!" chiar dacă nu ne oprim pentru a conversa. În schimb, dacă întâlnim alte persoane, formula obişnuită va fi " Bună ziua!" sau " Bună seara!" la care adăugăm obligatoriu "doamnă" sau "domnule". Nu e însă necesar să spunem numele persoanei pe care o întâlnim. Astfel, nu trebuie spus în nici un caz: "Buna ziua domnule Popescu!". Interlocutorul dumneavoastră îşi ştie foarte bine numele şi nu ţine să-l ştie toată strada.
Situaţia se schimbă dacă este vorba despre un director al unei mari uzine sau despre un ofiţer. Aceştia se pot adresa subalternilor pronunţându-le numele. Aceasta va echivala cu un compliment. Dacă cei întâlniţi sunt un domn şi o doamnă, este bine să spunem mai întâi "Buna ziua, doamnă!" şi apoi "Buna ziua, domnule!", chiar dacă e vorba despre o necunoscută. Veţi evita formulele de tipul:"Hello!", "Ciao!", "Adio!" permise doar adolescenţilor. Când ne despărţim de cineva, formulele de salut sunt: "La revedere!", "Bună seara!", "Noapte bună!".
Cum să evităm greşelile
Întâlnirea a doi cunoscuţi pe stradă nu presupune doar simplul salut, ci şi o mică discuţie, de obicei. Aurelia Marinescu trece în revistă toate situaţiile în care am putea fi puşi. De asemenea, ne învaţă ce trebuie să facem, dar mai ales cum să evităm greşelile:
“Strângerea mâinii se practică mai ales când cele două persoane care se întâlnesc urmează să se oprească şi să stea puţin de vorba. Este o formă de salut ce datează din antichitate şi este încărcată de unsimbolism profund. Să saluţi pe cineva strângându-i mâna este un semn de mare stimă. În acest caz,regulile sunt inverse: cel care întinde mâna primul este doamna, persoana mai în vârsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior îi revine iniţiativa formulei de salut. Se întâmplă ca, din grabă sau din necunoaşterea regulii, tânărul să fie primul care întinde mâna. Să o refuzi este, în aceasta situaţie, un afront pe care n-ai dreptul să i-l faci decât în ultima instanţă. Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie să refuze să strângă mâna celui mai pisălog dintre solicitanţi.”
Iată câteva reguli de la care nu trebuie să ne abatem:
Să fie stabilit deci, să refuzi o mână întinsă este o greşeală de o gravitate excepţională.
Pentru a strânge mâna cuiva, scoţi pălăria sau te înclini puţin şi-ţi priveşti interlocutorul în faţă.
Un bărbat se va ridica pentru a strânge mâna cuiva.
Doamnele nu trebuie să se ridice decât pentru a da mâna unei persoane mai în vârstă sau pe care vor s-o onoreze în mod special.
Se spune, pe drept cuvânt, că modul în care strângi mâna celuilalt îţi dezvăluie firea. Să evităm deci să avem o mâna moale sau una care o zdrobeşte pe a celuilalt. De asemenea, nu vom apuca doar vârful degetelor. Cum există destule persoane superstiţioase, se va evita strângerea mâinii pe deasupra alteia, în cruce. De altfel, gestul e total lipsit de eleganţă.
Este mai simplu să urmăm ordinea firească a priorităţilor: doamnele între ele, doamnele şi domnii, domnii între ei. Mâna pe care o strângem e de obicei dreapta.
Se strânge mâna şi pentru a marca încheierea unei afaceri, pentru a sublinia condoleanţele, felicitările, o rugăminte, o mulţumire sau o scuză. Este un semn de camaraderie, de prietenie sau de dragoste.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
