Marile construcţii ale Braşovului din vremea comunismului. Drumul care a schimbat soarta staţiunii Poiana Braşov şi uzina care a ajuns celebră peste hotare

Drumul Poienii rezistă de peste o jumătate de secol. FOTO Gruia Hilohi.

Braşovul a beneficiat în perioada comunismului de investiţii grandioase la acea vreme. Unele rezistă şi în ziua de azi şi şi-au dovedit din plin utilitatea.

Drumul spre Poiana Braşov a fost unul dintre primele drumuri montane construit în condiţii extrem de grele. S-a muncit şi iarna fără întrerupere, iar pe lângă muncitori au fost aduşi şi voluntari. Tunelul de Teliu, cel mai mare din ţară s-a făcut cu jertfă şi se spune că este bântuit. Uzina Steagu Roşu, emblem Braşovului a fost una dintre mândriile lui Ceauşescu.

Drumul Poienii, o construcţie grandioasă la vremea ei care a transformat un cătun într-o staţiune

Construirea Drumului Poienii a fost una dintre marile ambiţii ale regimului counist în urmă cu jumătate de secol. Transportul spre Poiana Braşov era unul rudimentar. Se ajungea fie pe jos prin pădure, fie cu autovehicule cu şenile, deoarece drumul era unul de pământ. La sfârşit de săptămână se făceau curse cu o autocamionetă cu şenile care putea duce maxim 12 persoane şi mergea cu 15 km pe oră.

Construcţia drumului spre Poiana Braşov a început la sfârşitul anului 1962, iar lucrările au fost executate de Întreprinderea de Construcţii Transporturi Braşov. Unul dintre cei care au contribuit decisiv la construcţia drumui a fost inginerul Alexandru Filipescu şeful de proiect de la acea vreme. „Din punct de vedere tehnic, s-a urmărit proiectarea unui traseu în plan orizontal şi vertical corespunzător unei viteze minime de circulaţie de 40 km/h în condiţii de maximă siguranţă. Astfel drumul putea fi parcurs în 15 minute.

Din perspectivă economică, s-a urmarit realizarea unei investiţii reduse prin evitarea zonelor care ar fi necesitat lucrări costisitoare. Pentru turişti, s-a avut în vedere ca traseul să atingă punctele care pot oferi staţionari cu vederi panoramice spectaculoase asupra Braşovului şi împrejurimilor sale“, a spus inginerul. Lucrările majore la drum au durat doi ani, iar 19 decembrie 1964 şoseaua a fost inaugurată. S-a lucrat din două direcţii: de jos din zona Warthe şi de sus din Poiana Mică. Nici iarna nu s-au oprit lucrările. Pe lângă muncitorii cu experienţă, la drum au făcut voluntariat chiar şi elevii din Braşov. Drumul a fost considerat o premieră la acea vreme datorită complexităţii lucrărilor şi faptul că era o şosea cu preponderenţă montană.

Steagu Roşu, cea mai mare uzină a Braşovului, mândria lui Ceauşescu

Uzina a fost iniţial primavată şi producea armament. După naţionalizare, în 1953, uzina a fost botezată „Steagul Roşu", iar guvernul de atunci i-a dat o nouă destinaţie: producerea primelor autocamioane româneşti. Primul model, SR 101, a ieşit pe poarta uzinei un an mai târziu. Atunci s-au produs 700 de camioane, iar în 1977 s-a ajuns la o producţie record de 33.000 de maşini pe an. Şi numărul de angajaţi a crescut vertiginos de la un an la altul. Dacă în 1954 fabrica avea 4.400 de salariaţi, în 1978 s-a ajuns la 26.000. „Steagul Roşu" devenise cea mai mare uzină din Braşov şi un succes peste hotare. Celebrele modele Carpaţi, Bucegi, ROMAN sau DAC aveau mare căutare la export în Ungaria, RDG, Polonia, Statele Unite sau Grecia. Ceauşescu era mândru de rezultatele uzinei şi venea în vizită aici cam odată pe an. Una dintre vizite care a fost imortalizată în fotografii a fost cea din 5 noiembrie 1969. Cu ocazia vizitelor, toată lumea se pregătea atent. Totul era cutăţat, camioanele erau lustruite mai ceva ca la armată şi expuse în curte să fie văzute. Muncitorii trebuiau să aibă salopetele călcate în ziua vizitei, să zâmbească şi să spună ce bine e la uzină şi că planul a fost depăşit în fiecare an. În plus cu toţii erau trimişi la frizerie ca să arate cât mai bine. Chiar şi elevi erau aduşi la uzină. Ei erau generaţiile viitoare de muncitori.

Cel mai mare tunel din ţară, bântuit de o fantomă

Tunelul Teliu este cel mai mare din ţară şi are o lungime de 4.369,5 metri. Se spune că este şi acum bântuit de fantoma înginerului care a murit la inaugurare. Construcţia celui mai mare tunel din ţară, la Teliu, a început prin 1920. A durat vreo şapte ani şi a început din ambele capete. Proiectul a fost urmărit foarte atent de inginerul Iulius Berger. La acea vreme era un proiect foarte îndrăzneţ. S-a pornit cu o investiţie de 100 de milioane de lei şi o companie germană. Conducerea firmei nemţeşti a hotărât ca lucrările să fie conduse de doi ingineri. Unul, iniţiatorul proiectului, român, al doilea, german. Accidentele n-au lipsit. S-au surpat pereţi şi au avut loc emanaţii de gaz metan, care au provocat arsuri minerilor. Când lucrările la tunelul mare ajunseseră la jumătate, galeria s-a surpat. A fost nenorocire mare. Au fost prinşi sub pământ 30 de muncitori. Au reuşit să-i salveze pe toţi. A urmat apoi inaugurarea în 1929. Inginerul Colţână s-a urcat deasupra gurii tunelului. Acolo fusese improvizată o scenă. A tăiat panglica inaugurală. Apoi, în faţa adunării, a unit două fire. Gestul său trebuia să simbolizeze conectarea tunelului la energie electrică. Firele au făcut o flamă, iar inginerul a căzut secerat. În urma unei anchete nimeni nu a fost găsit vinovat. Legenda spune că şi acum fantoma inginerului mai bântuie zona şi poate fi văzută la tunel.