Istoria fascinantă a ochelarilor, de la un borcan plin cu apă la ochelarii Google computerizaţi. Primele lentile pentru astigmatism, inventate de un astronom
0
Peste jumătate din populaţia României poartă ochelari de vedere. Unii pentru că au probleme oftalmologice, alţii pentru că spun că e la modă. Însă puţini ştiu cum s-a ajuns la inventarea ochelarilor si la corectarea vederii cu ajutorul lentilelor. Mai interesant este faptul că primele lentile pentru corectarea astigmatismului au fost inventate de un astronom britanic.
Prima atestare a efectului de lupă a avut loc în anul 68 e.n. Efectul de lupă a fost notat de Seneca cel Tânăr, dascăl al Împăratului Nero al Romei. Astfel, în secolul I, filosoful Seneca îi trimitea o scrisoare împăratului Nero, care probabil suferea de miopie, în care îi spunea că “literele, oricât de mici, se văd mult mai clar printr-un bol transparent sau un pahar cu apă”.
Primii ochelari de vedere au fost inventaţi în anul 1286, in Pisa – Italia, însă nu se ştie exact de cine. Deşi au apărut pentru prima dată în Italia, unii cercetători atribuie invenţia ochelarilor calugărului franciscan englez Roger Bacon (1215 – 1249) din Oxford. Acesta redacta pe vremea când era student o lucrare în care arăta că: „Dacă cineva va cerceta literele sau alte obiecte mici prin intermediul unui cristal, unei sticle sau a altei substanţe transparente, care ar fi prelucrată ca o jumătate de sferă, cu partea convexă spre ochi, va vedea literele mult mai bine şi i se vor părea mult mai mari”. După alţii, în anul 1267, acelaşi Roger Bacon, împreună cu doi arabi, a constatat că prin fragmente de globuri de sticlă se poate citi cu multă uşurinţă scrisul, acesta fiind mărit. Unii filozofi au catalogat ideile englezului ca fiind „artificii înselatoare“ pentru că imaginile pe care le dau nu sunt riguros egale cu cele pe care le vede ochiul. De altfel, Roger Bacon a fost arestat şi închis pentru ideile sale revoluţionare.
Abia în anul 1300 este folosit pentru prima dată în istorie termenul de “ochelari”. Un document din 15 iunie 1301, descoperit la Bologna, Italia, menţionează primele indicaţii despre existenţa ochelarilor „vitros ab oculis ad legendum“. Acest document şi un altul din 1316 se referă la preţul de şase soldi bolognezi pentru „oculos de vitro cum capsula“.
Jumătate de veac mai târziu apar şi primele reprezentări artistice ale ochelarilor. Thomas de Modena, un discipol al lui Giotto, a pictat primul portret cu ochelari, al cardinalului Hugh de Provence (1200 – 1263), în biserica Sf. Nicolae din Treviso, la 30 de mile nord de Veneţia. Sunt reprezentaţi ,,ogliarii" sau două lentile montate cu mânerele prinse împreuna, fixate bine pe nasul clericului.
Hugh de Provence (1200 – 1263)
Prima lucrare ştiinţifică a apărut abia în 1604, când astronomul german Johannes Kepler a publicat un tratat de optică în care explica ştiinţific modul în care lentilele puteau corecta vederea, de ce lentilele pozitive corectează presbitismul şi lentilele negative, miopia.
Primele braţe de rame de ochelari au fost realizate de meşteri spanioli în anul 1600. Aceştia au aplicat panglici din mătase sau şnururi ramelor pentru a fi prinse pe după urechile utilizatorilor, sub formă de bucle. Noile tipuri de ochelari au pătruns în China prin intermediul misionarilor spanioli şi italieni. În loc sa facă bucle, chinezii au ataşat greutăţi de metal mici la şnururi. În anul 1730, opticianul Edward Scarlett a proiectat braţele rigide ale ramelor, care se sprijină pe urechile purtătorului.
Cea mai veche pereche de ochelari din lume
Monoclul a apărut în Germania în secolul al XVIII-lea, dar creşterea popularităţii lui s-a datorat unui austriac, J.F. Vortlander, care a început să-l producă pe la 1814. S-a răspândit mai ales în Germania şi Rusia, unde aristocraţia considera monoclul ca un simbol al superiorităţii sale. Englezul George Adams a inventat lornionul (rama era ţinută cu o baghetă, dintr-o singură parte), care s-a bucurat de popularitate, mai ales în rândul doamnelor, în secolul al XIX-lea.
Pâna la sfârşitul secolului al XIX-lea, lentilele erau biconvexe (suprafaţa rotunjită şi bombată) – cu două feţe convexe opuse, aşa cum este confecţionata lupa. Abia în secolul XX s-a constatat că lentilele menisci, cu o faţă convexă şi una concavă, deformează mai puţin, permiţând formarea imaginilor stigmatice. Primele lentile menite să corecteze astigmatismul au fost create de britanicul George Airy în 1825. Airy a făcut prima încercare de succes pentru a corecta astigmatismul în ochiul uman (propriu) prin utilizarea unei lentile cilindrice ochelari.
Lentile pentru astigmatism create de George Airy
În 1959, francezul Bernard Maitenaz a inventat lentilele progresive, denumite Varilux, utilizabile pentru vederea de aproape, intermediară şi la distanţă, fără ruperea imaginii. Procedeul tehnologic este foarte complex şi presupune o automatizare de nivel înalt. A fost nevoie de 8 ani pentru a dezvolta primul Varilux. Francezul a continuat munca şi în 1972 a introdus Varilux 2, un obiectiv pe deplin asferic care a oferit un confort vizual semnificativ mai mare şi care a fost adoptat de către prezbiopii la nivel mondial. Feedback-urile de la purtători au dezvoltat noi calcule şi s-au lansat produse noi, iar progresul a fost unul continuu.
Tehnologia a avansat atât de mult iar cercetătorii au muncit într-atât încât, în ziua de astăzi de lucrează la redarea vederii orbilor. Savanţii au găsit o soluţie care ar putea reda vederea celor afectaţi de orbire: ochiul bionic. Acest dispozitiv presupune plasarea în spatele ochiului uman a unei componente electronice care prelucrează imaginile venite de la o cameră video încorporată în ochelarii purtaţi de persoana cu deficienţe de vedere. Dispozitivul transformă imaginile în impulsuri care sunt transmise mai departe la creier care le interpretează. Cu toate că imaginile furnizate de ochiul bionic nu sunt perfecte, specialiştii susţin că sunt suficient de clare pentru a permite unui orb să se orienteze şi să se deplaseze evitând obstacolele.
Larry Hester, un bărbat care de 33 de ani nu a văzut nimic. Argus II nu este un ochi în adevăratul sens al cuvântului, acesta fiind mai degrabă un complex de dispozitive
Tot tehnologia avansată i-a determinat pe cei de la Google să scoată pe piaţă un produs controversat. Ochelarii computerizaţi – Google Glass. Lansaţi în anul 2014, ochelarii Google sunt cei mai cunoscuţi ochelari smart, pot fi automat ghidaţi prin diverse oraşe prin Google Maps, pot caută cele mai apropiate restaurante prin Search sau pot face rapid fotografii şi filmuleţe. Google Glass sunt activaţi şi folosiţi exclusiv cu ajutorul comenzilor vocale ale utilizatorului. Astfel, pentru funcţia de fotografiere, utilizatorul trebuie să rostească comanda - OK Glass - take a picture-, iar pentru a filma trebuie utilizată comanda -OK Glass - start recording-.
Ochelarii Google Glass au fost criticaţi intens, iar multă lume susţine că există numeroase provocări legate de protejarea intimităţii. Computerul portabil ar putea fi folosit pentru fotografierea unor persoane în public, fără anunţarea lor în prealabil.
Mai puteţi citi şi:
Se încarcă comentariile...
