Portret: La 78 de ani Nicolae Brănescu mai mult pedalează decât merge

Fost  profesor de matematică bărbatul parcurge zilnic 10 kilometri pe bicicletă pentru a-şi putea ţine sub control  o afecţiune locomotorie. În cei peste şapte decenii de viaţă pensionarul are o experienţă profesională cât pentru două vieţi.

Născut în familia unui pantofar cu şase copii din Olăneşti, Nicolae Brănescu a trăit într-o viaţă cât alţii în mai multe. A prins vremurile în care copiii din familiile numeroase munceau cot la cot cu părinţii şi le preluau îndeletnicirile. A ajuns să facă şcoală doar pentru că era mai dotat decât ceialţi copiii şi părinţii l-au încurajat, dar au găsit şi mijloacele financiare: „tata avea un atelier de pantofi în Băile Olăneşti. Lucra mai mult pantofi de lux şi avea clienţi, tot unul şi unul. Îmi amintesc că unul dintre clienţi, un moşier bogat care avea terenuri în zona noastră i-a plătit odată pe o comandă urgent o bucată de pământ de 25 de ari. : . După ce a fost admis la cel mai bun liceu din Râmnicu-Vâlcea în urma un examen în care a excelat la matematică, în mintea copilului de atunci a încolţit ideea că ar trebui să se dedice acestui domeniu.  Viaţa de licean, care făcea cu greu  naveta din satul natal i-a schimbat gândurile de carieră şi a decis să devină ofiţer. „Era foarte greu pentru mine, stăteam la internat, iar vinerea făceam pe jos zeci de kilometri să ajung acasă. Lunea o luam de la capăt" povesteşte  pensionarul de acum. A urmat şcoala de ofiţeri de la Ineu (Arad), însă absolvirea l-a prins în Sfântu-Gheorghe, unde a fost trimis după reorganizarea şcolilor militare. După absolvire a fost repartizat locotenent de infanterie în Mehedinţi: „Viaţa nu era uşoară deloc în armată. În 6 luni am stricat de la marşuri şi instrucţie 5 perechi de cizme. Iar cizmele erau solide în vremea aceea", îşi aminteşte Nicolae Brănescu. A urmat o nouă şcoală de un an la Piteşti, unde s-a specializat pe tehnică militară avansată , după care în 1957 a aajuns la o unitate de tancuri din Târgovişte. N-a rezistat însă mult sistemului cazon şi după o ceartă cu un superior a ajuns să-şi ceară singur intrarea în rezervă: „Erau vremuri tulburi, iar ofiţerii politici nu ştiau de glumă. I-am cerut comandantului trecerea în rezervă, iar el mi-a replicat: lasă că o să-ţi vină ţie rândul", a sunat replica superiorului. Şi rândul i-a venit peste câteva luni la o primă reorganizare a sistemului.

Facultatea de matematică la 35 de ani

După ce a redevenit civil, a trecut la munca în fabrică şi după doi ani prin Uzina de Sodă din Govora natală a simţit că este vremea să revină la primul său vis, acela e a urma matematică. A dat examen la Cluj, la Facultatea de Matematică a UBB şi la 30 de ani era din nou student. A absolvit cinci ani mai târziu şi a ales să stabilească în Ardeal: „Soţia mea era din Bistriţa-Năsăud, aşa că ne-am stabilit aici“