Povestea Corului din Finteuş, cel mai longeviv grup vocal din România. Format pe 1 decembrie 1918, încă se identifică cu patriotismul românesc în formă pură
0Corul bărbătesc din Finteuşul Mare, înfiinţat acum 97 de ani, are un impact uriaş asupra celor care-l ascultă. Ca şi cum timpul ar fi stat în loc, cântecele lor fac inimile românilor să bată cu putere ca şi la prima lor apariţie publică, pe 1 decembrie 1918.
Corul din Finteuş s-a născut odată cu Marea Unire din 1 decembrie 1918. Astăzi, la 97 de ani de atunci, dirijorul Andrei Dragoş spune că istoria corului are o legătură strânsă cu istoria românilor. Neputul celui care l-a înfiinţat, Andrei Dragoş conduce corul de amatori, dar cu realizări e profesionişti, de 13 ani.
„Noi am avut şansa ca aici să se nască un om extraordinar din punct de vedere a talentului lui muzical. Îl chema Nistor Dragoş, a fost fratele bunicului meu şi a făcut şcoala normală la Sibiu, unde a fost dirijorul şcolii. Apoi a venit învăţător în judeţul Sălaj, iar apoi a ajuns aici la şcoală, unde a întâlnit încă doi oameni extraordinari. Preotul de atunci Valer Dragoş, care era şi vărul lui şi învăţătorul, care era dirijorul şcolii. Preotul cânta şi el la vioară şi s-au gândit că Marea Unire trebuia aşteptată cu ceva deosebit, pentru că era un moment important. Şi ce putea fi mai potrivit decât cu un cor, datorită faptului că prin cântecul coral se exprimă cel mai bine sentimentele umane. Cântarea în cor este de masă, iar sentimentele de patriotism sunt cel mai bine transmise”, spune Andrei Dragoş, dirijorul corului.
Cei 50 de membri ai corului se întâlnesc duminică de duminică în fost grădinţa satului, unde au o sală pentru repetiţii. Pregătirile, însă, se intensifică atunci când pregătesc evenimente, şi asta se întâmplă în general în luna decembrie. „În maxim două săptămâni începem să ne întâlnim mai des, pentru că ne pregătim pentru luna decembrie. În general, sfârşitul de an aduce foarte multe activităţi, iar anul acesta vrem să pregătim o siupriză la Muzeul satului”, mai spune dirijorul Andrei Dragoş. Acesta a dezvăluit că îşi doreşte să organizeze un Crăciun la Mzeul satului din Baia Mare, unde să se desfăşoare sărbătoarea naşterii Domnului exact ca pe vremuri.
Cel mai în vârstă membru, la 88 de ani. Cel mai tânăr, 15 ani
Corul nu este cel mai longeviv din ţară, mai sunt coruri care a supravieţuit chiar şi peste 100 de ani. Cel din Finteuş, însă, ese singurul care a avut continuitate. Dirijorul lui, care este şi nepotul celui ce l-a înfiinţat, are mai multe explicaţii pentru această continitate şi spune că una dintre ele este aceea că nimeni nu este refuyat, dacă vrea să cânte. „Unii se plictisesc şi nu mai vin. Alţii îşi dau ei seama că nu au talent şi renunţă. Dar e foarte riscant să refuzi pe cineva, pentru că e o comunitate atât de mică, încât dacă ai refuza pe cineva, cred că l-ai jigni şi pe vecinul lui”, mai psune dirijorul. „Corul e al tuturor, dar în primul rând, sunt numai finteuşeni, şi asta cred că a contribuit la continuitatea noastră”, a mai spus el.
Numărul mare de membri a asigurat, tototdată, şi o paletă foarte largă de vârstă, dar şi de meserii ale participanţilor. „Avem colegi cu studii superioare, ingineri, dar n cu studii muzicale. În schimb, avem de toate vârstele”, mai arată el. Cel mai în vârstă are 88 de ani şi cântă în cor de când era doar un adolescent, iar cel mai tânăr dintre corişti abia are 15 ani. „Avem chiar şi trei generaţii, bunic, tată şi fiu, în aceeaşi formaţie. Taţi şi fii avem mai mulţi. Cel mai în vârstă l-a prins chiar şi pe unchiul meu la conducerea corului”, mai spune dirijorul.
Corul bărbătesc din Finteuşu Mare depăşeşte astfel bariera unui simplu cor de amatori, intrând în sfera unui stil de viaţă, a mândriei de a fi finteuşan, maramureşean şi român.
Din istoria corului nu poate fi lăsar de-o parte momentul în care, prin 1978, Adrian Păunescu a poposit la Finteuşu Mare, pentru a-i asculta, pe vremea când dirijor era Valentin Băinţan. „Noi am interpretat, într-o sală de clasă, nişte cântece frumoase. Dar la un moment dat se ridică şi îi spune prim-secretarului Pop Gheorghe: cântă frumos oamenii ăştia, dar din ăştia am mai auzit şi la alte coruri. Aş vrea ceva deosebit. D-apăi, i-a răspuns, prim secretarul, dacă vreţi ceva deosebit, o să cântăm deosebit. Şi i-a cerut dirijorului: Valentine, ia cântă tu ce cântam când ne întâlneam numai noi! Şi zice dirijorul „Sigur?”. „Păi, dacă io spun!” Şi am cântat Treceţi batalioane române Carpaţii. Când am început, a lăcrimat şi i-a trimis să aducă un magnetofon şi a înregistrat cântecul şi l-a introdus în emisiunea Antena vă aparţine. Dar foarte important este că după acest cântec, noi în toate spectacolele am adus noi şi noi cântece patriotice, pe care alţii le preluau, le înregistrau şi le cântă singuri”, mai spune el, nemulţumit nu de faptul că sunt interpretate şi de alţii, ci că nu sunt cântate în cor. „Cântecul patriotic, ca şi colinda, nu se cântă singur. Niciodată nu am auzit într-un colind „eu mă duc a colinda”, ci „Noi umblăm a colinda”.
Colindul, ca şi cântecele patriotice, nu se cântă singuri, ci în cor, în grup, pentru că nu se potrivesc pentru solişti individuali”, opiniază el. „Avem patru categorii. Cântece patriotice, prelucrări din folclor, cântece religioase şi colinde. Mai avem şi din repertoriul universal, dar nu se prea potrivesc. Sună foarte frumos, de exemplu Corul vânătorilor, sau Imnul Europei, dar nu ne caracterizează. Cel mai bine ne caracterizează muzica patriotică. Şi când interpretăm alte piese, la noi se observă acest caracter, revoluţionar, categoric, al cântecului patriotic”, mai arată el.
Corul din Finteuş a susţinut primul concert pe 1 decembrie 1918, la Şomcuta Mare, unde au aşteptat să primească vestea Unirii de la Alba Iulia. Primul lor cântec interpretat a fost „Pe-al nostru steag e scris Unire”. Cântecele patriotice au rămas la sufetul finteuşenilor şi, chiar dacă în repertoriul lor există numeroase alte categorii, cele patriotice au lăsat amprenta cea mai proeminentă.
Printre dirijorii care au condus destinele acestei formaţii, după ce Dragoş Nistor a murit subit, în 1944, a venit învăţătorul Gheorghe Pop, Roman Sadoveanu, apoi Valeriu Coteţi, iar din 1976, corul a fost condus de Valentin Băinţan. Din 2003 şi până astăzi, Andrei Dragoş, profesor de biologie la bază, nepotul celui care l-a înfiinţat, dirijează şi organizează concertele lor.
Activitate continuă şi pe timpul războiului
Continuitatea Corului din Finteuş a fost asigurată chiar şi în perioada războiului, asta în ciuda faptului că majoritatea coriştilor au fost pe front. Explicaţia e foarte simplă, ei au continuat să cânte în biserică, unde cântă până în ziua de azi, la liturghie, dar şi la evenimentele importate, cununii sau înmormântări.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
