Cine sunt cei mai importanţi sfinţi ai lunii februarie, pavăză contra ciumei şi protectori ai copiilor nenăscuţi
0
Nu sunt sărbători semnificative în calendarul lunii februarie, însă o mulţime de superstiţii sunt legate de această lună. Dacă acestea au legătură cu găsirea perechii şi cu dragostea, două zile din lună sunt dedicate celor doi sfinţi, Haralambie şi Vlasie.
Doi sfinţi sunt sărbătoriţi în luna februarie: Haralambie, în 10 februarie şi Vlasie, în 11. Primul dintre ei era considerat protectorul împotriva ciumei şi icoana lui era nelipsită din casele ţărăneşti.
”El era protectorul împotriva bolilor, mai ales a ciumei, de aceea aproape în fiecare casă îl găseai în panoplia cu icoane. În primul rând era nelipsită icoana Sfintei Marii, icoana lui Iisus Cristos, dar cu siguranţă apărea şi Sfântul Haralambie, care apăra gospodăria şi pe membrii ei de tot felul de boli, cea mai importantă fiind ciuma. El apare ţinând moartea în lanţ, la picioarele lui. În unele icoane, moartea e reprezentată ca un balaur înlănţuit. Dar de cele mai multe ori apare a în personaj feminin cu coasa în mână”, explică muzeografu Janeta Ciocan din cadrul Muzeului de Etnografie şi Artă Populară din Baia Mare.
Imediat, a doua zi, în 11 februarie era sărăbătorit Sfântul Vlasie, protector al copiilor nenăscuţi. Tocmai de aceea, femeile însărcinate acordau o mai mare atenţie acestui sfânt. ”Sfântul Vlasie este şi el important, mai mult pentru femeile însărcinate, care ţineau această sărbătoare”, mai spune muzeograful. Ea explică, apoi, ce înseamnă ”a ţine” o sărbătoare care nu era de importanţă majoră perecum Paştele sau Crăciunul. ”Unii posteau, dar cei mai mulţi se abţineau de la anumite lucuri, adică de la a lucra cu obiecte ascuţite. Femeile nu torceau, nu ţeseau”, mai spune ea. De altfel, ea explică şi de ce era recomanat ca în aceste două zile de sărbătoare, femeile să nu muncească la fel ca în celelalte zile. ”Aceste zile de netors, neţesut, de fapt au fost inventate şi pentru un pic de odihnă pentru mâinile femeilor, pentru că torsul şi ţesutul erau munci foarte grele. Pare uşor, dar nu este, e o muncă foarte grea, care solicită mâinile, iar o zi, două de odihnă, nu stricau în acest sens”, mai explică Janeta Ciocan. De altfel, în această lună ele trebuiau să se grăbească cu torsul, pentru că timpul rămas până la Paşte trebuia dedicat realizării ţinutei noi pentru întreaga familie. În ziua de Paşte, toţi membrii familiei trebuiau să poarte o cămaşă nouă cu care să meargă la biserică, iar acestea erau făcute de fiecare femeie.
Despre fântul Vlasie, ea mai spune că cel mai adesea era o sărbătoare căreia femeile însărcinate îi acordau o atenţie mai mare, pentru a naşte copii sănătoşi.
Mai puteţi citi:
Se încarcă comentariile...
