Foto Bacăul la fine de secol 19. Majoritari erau evreii, care dețineau prăvăliile din târg FOTO
0La sfârșitul secolului al 19-lea, orașul Bacău, un târg puțin mai mare decât o comună, avea o populație de aproape 11.000 de oameni, din care mai puțin de jumătate știau carte.
Majoritatea atelierelor și magazinelor din Bacău erau deținute de comercianții evrei, care în 1886 erau majoritari în oraș.
Potrivit amplei monografii „Județul Bacău-Studiu agricol și economic”, a inspectorului de domenii S.P. Radianu, din 1889, scrisă la ordinul Ministerului de Agricultură, doar 38% dintre băcăuani știau carte.
Pe atunci, orașul Bacău - numit uneori și comună - avea cinci biserici ortodoxe române, una armeană, una catolică, o sinagogă, un spital român și unul evreiesc, un gimnaziu, două școli de fete, trei școli de băieți și o tipografie.
Orașul Bacău era un târg cu 4 tăbăcării, două săpunării și o țesătorie.
„Orașul Bacău are trei despărțiri, cu 57 de strade sau trecători, și 1676 de case. Populația comunei, după cel din urmă recensământ, se compune din 2030 capi de familie și numără 10.867 de suflete, împărțită după sex în: 5.254 de bărbați și 5.613 femei și după stare civilă, 5.852 necăsătoriți, 3.946 căsătoriți, 986 văduvi și 83 divorțați.
După religie, populația se împarte în 4.219 creștini ortodocși, 1.058 catolici, 27 protestanți, 4 calvini și 5.559 mozaici.
După naționalitate, 4.226 erau români, 490 unguri, 210 armeni, 193 germani, 70 poloni, 29 greci, 22 bulgari, 13 francezi, 10 ruși și 5.555 erau evrei”, se arată în monografia lui Radianu, documentată după ultimele date statistice.
Dealtfel, cartea, un adevărat document al acelor timpuri, prezintă detaliat starea gospodăriilor, din toate localitățile județului Bacău.
Strada Mare era strada principală a orașului Bacău, unde se aflau magazinele (ceasornicării, pielării, croitorii, magazine de pălării) și localurile.
La marginea orașului (în prezent în centrul municipiului Bacău, lângă Sala Sporturilor) era vechiul cimitir evreiesc, iar ulterior a fost construit al doilea, în drumul spre comuna Sărata.
De altfel, o parte din cartierele actuale ale municipiului Bacău erau comune de sine stătătoare (Letea, Domnița Maria ș.a.).
Străzile erau pline de glod iarna, dar casele erau bine așezate și înconjurate de curți și grădini
„Dacă în acest oraș, capitala ținutului, pe străzile sale, iarna se află multă glodărie, iar vara multă colbărie, apoi, în schimb, casele proprietarilor sunt bine așezate și înconjurate de curți și grădini, plantate cu arbori de ornament, și pomi roditori, care dau acestui oraș o înfățișare frumoasă și interesantă. Stradele cele largi și croite și construirea Palatului Administrativ adaogă mușlt la frumusețea orașului. La toți proprietarii găsești grădini plantate cu cele mai alese varietăți de fructe: meri, peri, caiși, și viță de vie pentru struguri de masă.”- notează S.P. Radianu la 1889 în cartea „Județul Bacău-Studiu agricol și economic”.
Palatul Administrativ din Bacău a fost construit între anii 1886 și 1890, după un proiect al arhitectulului Paul Petricu. Este cea mai impozantă clădire de patrimoniu al județului Bacău, martor la toate evenimentele seminificative din viața municipiului și județului Bacău. De aici au plecat trupele de luptă, în cele două războaie mondiale. În prezent, în Palatul Administrativ își au sediul Consiliul Județean Bacău și Instituția Prefectului Județului Bacău.
Se încarcă comentariile...
