Alexandria-182 de ani de existenţă. Cum s-a înfiinţat oraşul şi după ce reguli trăiau alexăndrenii în secolul trecut

Alexandria sărbătoreşte, zilele acestea, 182 de ani de existenţă. Oraşul a fost înfiinţat în 1834 la iniţiativa unui grup de negustori mavrodineni şi zimniceni. De la moşia Băcăianca, cumpărată în urmă cu 181 de ani de fondatorii Alexandriei de la Mitropolie, şi până la reşedinţa judeţului de astăzi au trecut aproape două secole de schimbări.

Puţini ştiu că numele pe care fondatorii au vrut să îl dea iniţial noului oraş a fost ”Mitropolia”, în cinstea Mitropoliei de la care cumpăraseră moşia. Urbea a fost botezată Alexandria după numele domnitorului Alexandru Dimitrie Ghica, cel care a ajutat la întemeierea lui. Oraşul a fost recunoscut prin hrisov domnesc semnat de Alexandru Ghica la data de 4 septembrie 1840, adică la şase ani de la înfiinţare, ani în care moşierii din zonă au pus oprelişti dezvoltării urbei.

De-alungul celor aproape două secole de existenţă, oraşul a trecut prin multe schimbări şi a luat parte la cele mai importante evenimente istorice. La întoarcerea trupelor române din Bulgaria, în 1913, Alexandria a fost oraşul în care s-au înfiinţat două spitale pentru tratarea oştenilor bolnavi de holeră. Tot aici, în 1918, nemţii au înfiinţat un comandament militar economic pentru exploatarea economică a împrejurimilor oraşului. Nemţii au luat cu ei, când au plecat din Alexandria,  clopotele Catedralei ”Sf. Alexandru” cu gândul de a le transforma în Germania în obuze.După instalarea păcii au fost obligaţi prin tratat să le restituie. 

Catedrala şi-a recăpătat clopotele la câţiva ani după război, pentru că în urma unei confuzii, acestea ajunseseră, iniţial, în Italia. Nu mai puţin de 20 de ziare a avut Alexandria în primii 100 de ani de existenţă. În urmă cu o sută de ani, despre locuitorii Alexandriei se spunea că sunt fuduli, iar zicala celebră care circula în zonă era : ” Sa te fereasca D-zeu de noroiul din Zimnicea, de bivolarii din Giurgiu, de bătăuşii de la Rosiori si de fudulia din Alexandria”

Cum s-a înfiinţat oraşul

Bulgarii din Sviştov şi târgoveţii din Mavrodin au pus bazele înfiinţării Alexandriei de astăzi. Prin 1810, bulgarii din Şviştov, în cea mai mare parte comercianţi, speriaţi de arderea oraşului de către ruşi s-au refugiat, trecând Dunărea, la Zimnicea. Unii au rămas la Zimnicea, alţii  s-au îndreptat către Turnu Măgurele, Roşiorii sau Giurgiu, iar alţii au întemeiat târgul Mavrodin.

În anii 1832-1833, liniştea comercianţilor din Mavrodin a fost tulburată de condiţiile impuse de Regulamentul Organic care obliga locuitorii la  ” dăjdii suplimentare şi zile de clacă”. Mavrodinenii se credeau nedreptăţiţi, considerând că ei sunt negustori de la oraş, nu săteni care cădeau sub prevederile Regulamentului. Cum orăşelul lor se afla însă pe moşia unui proprietar, iar Regulamentul viza orice locuitor ce nu locuia pe moşie liberă, n-au scăpat de dări. Au mers cu jalba în proţap la generalul Kiseleff, guvernatorul principatelor la acea vreme. Generalul n-a putut să le facă dreptate, dar le-a dat ideea cumpărării unei moşii, aproape de Mavrodin, o moşie unde ar fi putut să întemeieze un nou oraş. Aceleaşi nemulţumiţi provocate de prevederile Regulamentului  Organic le aveau în 1833 şi zimnicenii. 

Nemulţumirile mavrodinenilor se uniră, astfel, cu ale zimnicenilor în dorinţa de a cumpăra o moşie pe care să întemeieze un nou oraş.  Sprijin le-a promis marele boier Mihăiţă Filipescu.

În 1834, negostorii mavrodineni şi zimniceni au început să caute o moşie. Condiţia unanimă era alegerea unui teren care să fie aşezat între Mavrodin şi Zimnicea. Altă condiţie era ca terenul să aibă în jur şi locuri bune pentru plantarea  viţei de vie, ocupaţie ce plăcea atât mavrodinenilor, cât şi zimnicenilor, deoarece vinul era o sursă bună de negoţ în vremea respectivă.

Schimbul cu Mitropolia

Locul a fost repede găsit ” la miazănoapte de Poroschia”: moşia Bacaianca, donată Mitropoliei din Bucureşti de mai mulţi boieri ai vremii. Mitropolia n-a vrut să vândă terenul contra unei sume de bani, ci a cerut la schimb o altă moşie. Obştea mavrodinenilor şi zimnicenilor a cumpărat , în final, moşia Brezoaia din judeţul Dâmboviţa contra sumei de 250.000 de lei. Schimbul cu Mitropolia s-a făcut cu un act în toată regula semnat la data de 12 mai 1834.

Pentru că în actul de schimb erau amintiţi doar mavrodineni, zimnicenii au ţinut să facă un alt act de legământ unde li se recunoaşteau, deopotrivă, drepturi egale asupra moşiei cumpărate.

Locul pe care urma să se întemeieze oraşul era un ”suhat” (n r. o păşune) pentru îngrăşarea vitelor, la marginea de vest a râului Vedea, cuprins între cele două coline ce merg de-alungul râului, la depărtare de peste 3 kilometri una de cealalată. La marginea acestei câmpii, înspre satul Poroschia se afla un cătun cu 40 de familii numit Bacăeni . Pe dealul dinspre Nanov se găsea un mic sat numit Mitropolia , populat cu vreo 80 de familii de bulgari. Aceste două sate s-au alăturat noii aşezări care avea să devină Alexandria de astăzi.

Primul nume ales : Mitropolia

Mavrodinenii şi zimnicenii, proprietari ai moşiei, au adus de la Bucureşti un inginer austric pe nume Otto, care a făcut planurile oraşului ” după modelul celor mai frumoase  oraşe din Europa”.

Viitorii orăşeni au considerat că cel mai potrivit nume pentru noua aşezare ar fi ” Mitropolia”, în semn de recunoştinţă către  sfânta Mitropolie care le înlesnise cumpărarea terenului. Acela a fost anul în care a venit pe tronul Ţări Româneşti domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. Înţelegând că dacă vor boteza oraşul cu numele domnitorului, vor avea pe viitor mai mult sprijin pentru desăvârşirea operei începute, fondatorii au ales să boteze oraşul : Alexandria. O delegaţie a mavrodinenilor şi zimnicenilor a mers la domnitor să îi expună propunerea de a numi noul oraş după numele său. Ghica a primit măgulit propunerea şi le-a promis sprijin pentru ca ” oraşul că înflorească şi să progreseze aşa cum doreau întemeietorii”.

În scurt timp s-a ales o comisie care  a întocmit un statut ce reglementa noua aşezare şi s-au ales epitropii care urmau să împartă locurile după planul făcut de Otto. În statutul redactat la 1 iulie 1834 se prevedea, în amănunt, modul de posesie, instalare şi gospodărire a locurilor, drepturile şi îndatoririle ce le aveau cetăţenii.

Pecetea obştii

S-a ales şi ”pecetea obştii oraşului” descrisă astfel : ”un cal cu piciorul ridicat, lângă care se afla un steag alb cu o cruce la căpătâiul de sus. Dedesupt erau două mâini împreunate în semn de unire. Acestea erau înconjurate de o mică coroană de de frunze şi flori şi toate ocolite de un cadran în formă de elipsă pe care scria :Obştea oraşului Alexandria”.

Noului oraş i s-a făcut sfeştanie şi botez, a urmat praznicul la care au luat parte toţi obştenii şi alţi invitaţi din împrejurimi. Împărţirea locurilor de casă a început chiar de a doua zi.

Prima construcţie-o cârciumă

Prima construcţie a oraşului a fost bordeiul lui Avram Repanovici pe locul ce i se destinase drept prăvălie. Acest bordei a fost prima prăvălie a oraşului în care se vindea vin şi rachiu.

Cârciumile s-au dezvoltat cel mai repede în Alexandria, deoarece băuturile erau monopolizate prin Regulamentul Organic de proprietarii moşiilor, iar  aici se găsise  loc de vânzare.

În primul an de la înfiinţare, activitatea de ridicare a gospodăriilor şi mai ales a prăvăliilor a fost una intensă. S-a format o piaţă provizorie în care, în zilele de târg, veneau comercianţii din alte zone.

Cum au sabotat moşierii dezvoltarea Alexandriei

Dezvoltarea rapidă a oraşului n-a fost pe placul proprietarilor de moşii din Mavrodin şi Zimnicea. Folosindu-se de anumite dispoziţii ale Regulamentului Organic, cei care priveau cu ochi răi înfiinţarea noului oraş, au încercat să pună tot felul de piedici cu scopul de a zădărnici noua aşezare.

De două ori au fost nevoiţi primii locuitori ai oraşului să meargă cu jalba la domnitorul Ghica pentru a li se face dreptate. La prima jalbă, alexăndrenii s-au plâns că nu sunt lăsaţi de ”ocârmuirea judeţului” să-şi ridice case. Ghica a emis următorul hrisov : ” Noi, Alexandru Dimitrie Ghica Voevod, cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Ţara Românescă. Marea vornicie din Lăuntru să dea poruncă a li se slobozi îndată lucrarea caselor şi aşezarea lor pe moşia lor”-24 august 1834.

În a doua jalbă, alexăndrenii s-au plâns că ocârmuirea judeţului le-a închis prăvăliile şi îi obligă să se întoarcă pe moşiile de la care au plecat. Ghica a dat ordin să li se dea voie să-şi dezvolte oraşul. În urma judecăţilor domnitorului Ghica, noii orăşeni şi-au putut vedea mai departe de dezvoltarea urbei.

Ultima şicană şi ajutorul de la Mihăiţă Filipescu

Oraşul a fost recunoscut prin hrisov domnesc la data de 4 septembrie 1840. Documentul a fost semnat de ”naşul” oraşului, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. După ce Ghica a fost nevoit să părăsească tronul, fiind înlocuit cu Bibescu Vodă, şicanele la adresa noului oraş au continuat. În toamna anului 1842, Mitropolia a fost la un pas să anuleze ”actul de schimb” referitor la moşia Bacaiancă, pe care se întemeiase Alexandria. Mitropolia a invocat faptul că ” i s-a dat lipsă din moşia Brezoaia 124 de stânjeni de pământ, în comparaţie cu numărul arătat în contract”.  Alexăndrenii au avut parte de susţinere din partea boierului Mihai Filipescu. Acesta avea  moşia vecină cu Brezoaia şi a defalcat din terenul moşiei sale  cei 124 de stânjeni pe care îi cerea Mitropolia, lucrurile fiind împăcate pentru totdeauna. Drept recunoştinţă, în memoria boierului, alexăndrenii au dat numele unei străzi din oraş-Mihăiţă Filipescu, la vremea respectivă aceasta fiind strada care trecea pe lângă piaţă, dincolo de Şcoala nr. 1.

Ekstructia  a  fost emisă si semnată in vara anului 1834 de domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, ca o adevarata "constitutie" a orasului Alexandria.

Primul articol al Ekstrucţiei

 ”Tot obrazul creştin ce va voi să vie, să se aşeze în această hălăduire cu cumpărătoarea de pământ, or pentru prăvălie sau pentru casă, în cuprinsul planului celui formaluit de inginer sau afară de plan, peste împrejmuirea islazului, ce s-au lăsat să fie primit, după ce-şi va răspunde datoria ce întocmită de obşte, care în jos se arată şi după ce va da înscris că va fi următori întru toate obsteştile lucrări de trebuinţa oraşului: apoi să se facă moştean, cu stăpânire ohavnică pe pământul ce-l va lua, după înscrisul orânduiţilor epitropi, din partea  obştei ce se va da”.

Reguli şi preţuri pentru pământ

Ekstrucţia stabilea reguli clare şi preţuri pentru toţi cei care aveau să vină să locuiască aici : ”De pământul ce se va da la întrebuinţarea de prăvălii, în orânduiala târgului, are să se plătească de stânjen pătrat lei 5”, formulează articolul 4 din Ekstrucţie.

Primii locuitori ai Alexandriei aveau voie să aibă până la 10 vite şi 20 de oi, fără ” taxă de ierbărit”. Regula e prevăzută clar de articolul 12 din aceeaşi Ekstrucţie : ” Locuitorii oraşului au slobozenie să ţie până la 10 vite mari şi 20 de oi pe seama casei, fără nicio plată de ierbărit sau pentru havaieţ al pământului, iar având vite mai multe şi fiind islaz de ajuns pentru păşunarea lor, să plătească ierbărit după cum va fi cuviinţa obşească”.

După Ekstrucţie, primii alexăndreni nu aveau voie să-şi vândă casele oamenilor de altă religie. ”Nimenea nu va si sloboz să-şi vândă pământul ce a cumpărat, la un om de altă religie”, spune un alt articol din Ekstrucţie.

Ani buni de la înfiinţarea oraşului, doar negustorii mavrodinieni sau zimniceni care s-au împrumutat pentru a cumpăra moşia Băcăianca aveau drept de a decide în oraş. Articolul 20 din Ekstrucţie stabileşte poziţia ” privilegiată” a negustorilor mavrodineni şi zimniceni : ” Fiindcă un număr de oameni, care au purtat mari întristări şi grele supărări cu derapanarea în moşia Mavrodin şi Zimnicea, cu calcarea privilegiilor lor, de arendaş, ca au avut cu stăpânii moşiilor şi ca să nu se împrăştie în ţări străine au chibzuit şi făcând sfat de obşte au cumpărat aceste moşii cu mijlocul ce s-a zis şi s-au alcătuit oraş obştesc, numai aceia vor fi chemaţi în adunare de obşte, în viitorime, ca să chibzuiască cele de cuviinţă şi spre întemeiere a oraşului....”

Reguli referitoare la consumul de alcool

Ekstrucţia prevedea până şi reguli referitoare la consumul de alcool.  ”Vinul şi rachiul fiind un izvor pricinuitor de mari rele celor nărăviţi şi haimanalelor cu totul se opreşte a lor vânzare pe la case prin mahalale la oricare va fi, pentru ca din această pricină să nu se ivească într-o scurtă vreme neplăcere şi fapte rele în oraş,  din care se poate pricinui vătămare orăşenilor, din împotrivitoarele urmări ale bunilor rânduieli, neputându-se şti totdeauna ce se face prin mahalale, iar pe locul însemnat de târg, slobodă este orice speculaţie, pentru că acolo este în vedere şi poate a se cunoaşte în tot minutul ori şi ce mişcare”.

Cum erau pedepsiţi alexăndrenii ”gâlcevitori”

Documentul după care Alexandria s-a condus timp de 30 de ani stabilea şi pedepse. Întemeietorii oraşului, cei care au pus bazele Ekstrucţiei s-au gândit că în urbe îşi vor face loc şi oameni”gâlcevitori” care vor strica buna rânduială pe care ei s-au străduit să o asigure.

”Dacă vreun orăşean din oricare, fără osebire, se va întâmpla să fie gâlcevitor, răzvrătitor, sau rău nărăvit şi va pricinui vătămare de pagubă sau de cinste cuiva, pentru un asemena om, când se vor ridica şapte oameni într-o glăsuire şi vor jelui epitropiei, în două rânduri, şi când epitropia, după povăţuirea ce-i va face nu se va părăsi şi un al treilea se va jelui, să aibă toată voia epitropia ca luând un arhitector şi vreo câţiva oameni cinstiţi, cu ştiinţă, de asemenea, , fără însă să fie vreunul din jeluitori şi cu dreapta cumpătare, orice acaret nemişcător va fi având să i se plătească şi să se izgonească din oraş, iar drept osândă, ca unul ce s-a făcut călcător înscrisului sau să fie supus bunelor orânduieli, să i se poprească din preţ a treia parte”, spune articolul 35 din Ekstrucţie.

Surse de documentare : ” Alexandria-160 de ani”, Ekstrucţia, ” Oraşul Alexandria-monografie (1834-1934)-Ilie Cătălina