Povestea arcaşei sarmate din Garda Apulum, trupa ce reconstituie atmosfera anticului Apulum
0
Arcaşii erau soldaţi cheie în războaiele antichităţii. Imperiile s-au clădit şi au apus şi prin folosirea arcului cu săgeţi ca armă. Spectacolele de reenactment susţinute de Garda Apulum din Alba Iulia ne ajută să descrifrăm şi rolul femeii arcaş.
Tânăra care întruchipează în Garda Apulum o arcaşă sarmată este Andrada Salaoru. „Alter ego-ul meu este Andraste, războinică sarmata din tribul iazigylor, documentat în nord-vestul provinciei Dacia“, spune Andrada.
Povestea începe în 2015, când a hotărât să intre în trupa de reenactment Garda Apulum, formată din: Legiunea XIII Gemina, Lupii Apoulonului, Ludus Apulensis şi Magna Nemesis.
Aliata dacilor
O primă provocare pentru tânără a fost ţinuta. Asta, întrucât ţinutele arcaşilor sarmaţi sunt foarte rar sau deloc documentate. Aşa că, a urmat o amplă documentare a tipurilor de armuri antice: platoşele din piele şi cămăşile din zale.
Platoşa pe care o poartă Andrada la spectacolele de reenactment îmbină fâşii de piele embosate cu simboluri solare sarmate, iar pentru asigurarea mobilităţii sunt contectate între ele cu elemente din zale. Centura şi paftaua sunt replici după piese descoperite de arheologi în situri dacice. Columna lui Traian a fost sursă de inspiraţie în croirea cămăşii, pantalonilor şi opincilor. Pentru perioadele mai reci costumul este completat de o pelerină din lână şi o blăniţă de miel sau căprioară. Merită amintite şi podoabele ce pun în valoare ţinuta: un colier din colţi de mistreţ, colier din mărgele de sticlă şi brăţări din piele şi alamă.
Se înţelege din codul vestimentar că în trupa de reenactment tânăra este aliata dacilor.
„Vestimentaţia este realizată de mine, cu ajutorul colegilor de trupă cu mai multă experienţă“, spune tânăra.
Andrada îşi lasă amprenta şi asupra armamentului cu care este dotată la spectacolele de reconstituire istorică. Îşi confecţioneză săgeţile cât mai tradiţional şi autentic posibil. Penele folosite sunt naturale, shaftul este din lemn, iar vârfurile sunt realizate din fier, uneori la forjă chiar de colegii săi de trupă, în cadrul atelierelor antice organizate vara la Alba Iulia. Tolba pentru săgeţi este creaţie proprie, din piele naturală, accesorizată cu blană de iepure şi elemente de alamă.
Interacţiunea cu publicul
Întrebată cum a deprins tehnica mânuirii arcului, tânăra mărturiseşte că principalul obstacol pe care l-a avut de trecut a fost tracul de mulţime.
„După ce am realizat că trasul cu arcul este o activitate relaxantă, pe care o făceam cu plăcere, am început să-mi aloc timp pentru scurte antrenamente. Tehnica mi-am format-o urmând sfaturile colegilor arcaşi din trupa de la Alba Iulia, din alte trupe de reconstituire istorică şi prin participarea la câteva concursuri şi întâlniri ale pasionaţilor de tir cu arcul“, mărturiseşte Andrada.
Momentele pe care le reconstituie arcaşa în cadrul specatcolelor aduc un plus de culoare reprezentaţiilor, mai ales că implică interacţiune cu publicul.
„În ceea ce priveşte interacţiunea mea cu publicul, acest lucru se întamplă la atelierele antice pe care le organizăm la Alba Iulia şi la festivaluri de profil, unde eu mă ocup de atelierul de tras cu arcul. Am ocazia să împărtăşesc din cunostinţele mele celor interesaţi. Aceştia, atât adulţi cât si copii, pot încerca să tragă şi ei cu arcul“, povesteşte tânăra.
Ceea ce vede publicul la spectacolele de reenactment antic şi la festivalurile de profil din ţară şi străinătate este o demonstraţie sincronizată, gândită ca o scurtă lecţie de istorie vie. De la Andrada aflăm că, pentru a face faţă exigenţelor spectacolelor de reenacment, se antrenează temeinic luni bune. Asta, pentru ca lecţia de istorie vie pe care o aduce în faţa publicului să fie cât mai aproape de adevăr, dar şi pentru a se evita accidentele. În plus, este important ca publicul să nu-i perceapă pe reenactori doar ca pe nişte adulţi cu minte de copil. Fiecare reenactor trebuie să-şi cunoască, în primul rând, personajul istoric pe care-l întruchipează pe câmpul de luptă, indiferent că este o căpetenie sau un simplu soldat. La fel de bine, trebuie să-şi cunoască echipamentul, să ştie cum să folosească armele din dotare, dar şi să înţeleagă comenzile pe care le aude pe câmpul de luptă.
Combatanţii trebuie să ştie să răspundă la întrebări simple venite de la un puşti de 5 ani, dar şi de la cei care au cunoştinţe temeinice despre bătălii celebre în care dacii au înfruntat legiunile romane. „O solicitare inedită a venit la un festival de la cineva din public care a dorit un set de săgeţi hand made“, exemplifică arcaşa.
În viaţa reală, arcaşa se dedică designului grafic, iar în timpul liber marochinăriei, împreună cu Ciprian Dobra, colegul său din Garda Apulum. Mai exact, confecţionează manual genţi. O parte din modelele sunt de inspiraţie antică.
Festivalul roman Apulum
O ocazie excelentă de a afla la faţa locului povestea arcaşei sarmate din Garda Apulum este Festivalul roman Apulum, ce are loc la Alba Iulia în perioda 27 aprilie-1 mai. Participanţii au ocazia să trăiască realităţile unei lumi demult apuse, una cu demonstraţii militare romane, cu războaie între daci şi romani, cu lupte de gladiatori organizate în cinstea lor, cu ateliere de lucru, cu jocuri şi târguri de sclavi.(Articol de Nicu Neag).
Se încarcă comentariile...
