Multinaţională versus angajaţi români. Cum au fost concediaţi 20 de oameni pentru că au înfiinţat un sindicat: „Cea mai tristă poveste de succes“
0O multinaţională şi 20 de angajaţi care au înfiinţat un sindicat sunt actorii principali ai unei poveşti de succes în domeniul dreptului muncii, care are, însă, un final trist. Angajaţii au înfiinţat un sindicat, dar şefii multinaţionalei, nemulţumiţi de acest demers, i-au concediat. Oamenii au câştigat procesele pentru reîncadrare pe post, iar compania a fost amendată pentru discriminare.
Povestea războiului dintre multinaţională şi angajaţii români este relatată de avocatul acestora din urmă, Costel Gîlcă, care este specializat în dreptul muncii. Avocatul numeşte întreaga situaţie ”cea mai tristă poveste de succes în dreptul muncii”. Prezentăm în continuare cele mai importante precizări din relatarea avocatului Gîlcă, cu precizarea că intertitlurile ne aparţin:
”(...) În anul 2015 un grup de tineri din acea Multinaţională (eroii noştri) se gândesc să înfiinţeze un sindicat, ceea ce se şi întâmplă. Mircea este motorul tuturor, înconjurat de Claudiu, Denisa, Alexandra - o adevarata eroină care a salavat oameni de moarte şi care a primit felicitări din partea conducerii, Carmen, Roxana, Robert, Florientina, Cristina, Lucian, Robert, Albert, Ionuţ, Laurenţiu şi alţii.
În 6 octombrie 2015 înştiinţează Multinaţionala cu privire la faptul că au înfiinţat un sinidcat. În data de 10 octombrie, Mircea şi Claudiu - liderii sindicatului - sunt chemaţi de urgenţă la “stăpânire” în capitala unui stat european, unle li se spune direct, pe faţă că Multinaţionala nu agreează existenaţa sindicatului şi le cer în mod direct să desfiinţeze sindicatul. Mircea şi Claudiu (Preşedintele şi Vicepreşedintele Sindicatului) îi comunică faptul că nu sunt de acord cu cererea de desfiinţare şi că sindicatul este legal înfiinţat şi că nu va fi desfiinţat. Suparat, marele şef al Multinaţionalei, vine personal în România, îi strânge pe toţi salariaţii Multinaţionalei şi le comunică faptul că nu se agrează înfiinţarea unui sindicat şi le cere desfiinţarea acestui organism.
Membri de sindicat, concediaţi pe motiv de reorganizare
Pentru ca sindicatul are îndrăzneala să îl contrazică pe Marele Şef al Multinaţionalei, în data de 16 octombrie 2016 este concediat Mircea - liderul de sindicat pentru inventate motive disciplinare inventate (ar fi postat pe o pagina a sindicatului de pe Facebook informaţii sindicale care ar fi confidenţiale). În data de 19 octombrie sunt concediaţi 20 de salariaţi toţi membrii de sindicat (eroii nostri), pe motiv de reorganizare, însă sunt aduşi 40 de ucrainieni ca să muncească în locul lor.
Mircea – preşedintele sindicatului contestă decizia de concediere. Membrii de sindicat contestă şi ei deciziile de concediere. Eroii noştri sesizează CNCD – că sunt discriminaţi pe motiv de activitate şi apartenenţă sindicală. Între timp cu două excepţii, toti cei concediaţi îşi caută un loc de muncă în afara ţării (dat fiind faptul că domeniul este restrâns în România) şi îşi găsesc în Irlanda, Suedia, Emiratele Arabe Unite, Dubai, în domeniul lor de activitate.
Prima victorie: prima instanţă anulează decizia de concediere a lui Mircea şi dispune reintegrarea acestuia în postul avut anterior.
A 2-a victorie: prima instanţă anulează deciziile celor 19 membri de sindicat şi se dispune reintegrarea cu obligarea Multinaţionalei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate şi indexate de al momentul concedierii până la momentul reintegrării efective.
A 3-a victorie: CNCD constată discriminarea pe bază de activitatea şi apartenenţă sindicală a celor 19 membri de sindicat.
A 4-a victorie: Curtea de Apel Bucureşti menţine soluţia CNCD în cazul membrilor de sindicat.
A 5-a victorie: CNCD constată că Presedintele Sindicatului a fost discriminat pe baza de apartenanţă şi activitate sindicală.
După victorii, urmează calvarul
Aşadar victorii pe toate planurile, numai că de aici începe adevăratul calvar! Multinaţionala contestă soluţia primei instante la Curtea de Apel, contestă deciziile CNCD. În acelaşi timp, Multinaţionala îi invită pe eroii nostri să se prezinte la locul de muncă pentru a fi reintegraţi, fără însă să le plătească şi despăgubirile dispuse de instanţa de fond. Dacă se întorceau în ţară şi pierdeau apelul declarat de Multinaţională eroii nostri îşi pierdeau şi locul de muncă din România şi locurile de muncă din strainătate? Voi în locul lor aţi fi riscat să vă întoarceţi şi să vă pierdeţi toate lucurile de muncă?
Eroii noştri, de bună credinţă, au solicitat acordarea unui concediu fără plată până la soluţionarea definitivă a procesului de concediere. Multinaţionala refuză însă cererile de concediu fără plată şi îi concediază disciplinar, argumentând că este absolut necesară prezenţa lor la locul de muncă (în condiţiile încare cu doar 6 luni fuseseră concediaţi că nu mai e nevoie de ei nici pe viitor). (...) Nu se ţine cont de faptul că la momentul convocării la cercetarea disciplinară toţi erau la mii de km departare de Bucureşti (cel mai apropiat era la 2.000 km de casă) (...) Se contestă şi această decizie şi urmează o nouă serie de victorii.
A 6-a victorie: Curtea de Apel Bucureşti, menţine soluţia instanţei de fond în cazul lui Mircea.
A 7-a vctorie: Curtea de Apel Bucureşti, menţine soluţia instanţei de fond în cazul membrilor de sindicat.
A 8-a victorie: instanţa de fond anulează decizia de concediere disciplinară şi dispune reintegrarea acestora.
Ar fi trebuit să fie moment de sărbătoare şi tinerii să se întoarcă în ţară şi să muncească, numai că....ei fuseseră din nou concediaţi. Multinaţionala repetă scenariul cu convocarea la reintegrare, fără plata salariilor. Cum Cristina nu a mai rezistat la condiţiile de climă şi muncă din Emiratele Arabe Unite se prezintă spre reintegrare. Multinaţionala îi cere să participe la un curs de pregătire profesională. Cristina participa in prima zi, însă pentru că refuză să semneze o declaraţie de impunere în Elveţia (pe motiv că nu înţelege de ce să se semneze o declaraţie de impunere în Elveţia în condiţiile în care este cetăţean român, lucreză în România, are contract în România) şi un formular de confidenţialitate (pe motiv că îl semnase deja la angajare), în timpul cursului, i se cere să părăsească cursul sub privirea altor cursanţi care nu înţelegeau ce se întâmplă.
Liderul de sindicat, reintegrat dar nu se poate prezenta la serviciu
A 9-a victorie: Curtea de Apel Bucureşti menţine decizia instanţei de fond şi dispune reintegrarea lui Mircea cu plata drepturilor salariale (Mircea a avut un dosar separat de grup).
Este reintegrat formal, însă Multinaţionala inventează 4 plângeri anonime şi una semnată – de cel care solicitase dizolvarea sindicatului, conform cărora ar fi creat în calitate de lider de sindicat tensiuni în cadrul companiei. Dacă vi se pare complicat, gândiţi-vă cum e să trăieşi toate aceste situaţii, în condiţiile în care nu ai decât vina că ai vrut să te constitui într-un sindicat pentru a apăra interesele celorlalţi salariaţi. Multinaţionala inventează o sesizare la autoritatea care i-a emis autorizaţia (o ţară europeană) şi îi interzice lui Mircea să se mai prezinte la serviciu. De atunci au trecut cca 3 ani şi Mircea nu a fost primit nici măcar o zi în multinaţională.
La scrisoarea trimisă de Mircea autorităţii din statul european, aceasta îi răspunde că nu face nicio cercetare cu privire la persoana lui. Cu toate acestea Multinaţionala refuză să îl lase să se prezinte la locul de muncă. În aprilie 2016, aceeaşi poveste se întâmplă şi cu vicepresedintele sindicatului, fiind şi el suspendat pe aceaşi poveste cu sesizări anonime, cu anunţarea autorităţii statului european şi cu interzicerea de a se mai prezenta la locul de muncă.
Aşadar în acest moment situaţia e următoarea:
1. Membrii de sindicat concediaţi disciplinar;
2. Preşedintele – reintegrat, dar nu e primit la serviciu de 3 ani;
3. Vicepreşedintele este şi el suspendat.
A 10-a victorie: CNCD constată disciminarea vicepresedintelui pe motiv de apartenenţă şi activitate sindicală.
A 11-a victorie: Curtea de Apel Bucureşti menţine Decizia CNCD prin care se constatase discriminarea.
Revenind la membrii de sindicat, pentru ca după prima reintegrare Multinaţionala a refuzat să plătească salariile conform hotărârii judecătoreşti, după 8 luni de aşteptare, membrii de sindicat se adresează unui executor judecătoresc pentru a obliga Multinaţionala să plătească salariile. Pentru că la acel moment urma să intre în vigoare o hotărâre a CCR care preciza că încuvinţarea se va face de către instanţa judecătorească, Multinaţionala speculează momentul şi contestă executarea silită. Judecătorul admite contestaţia şi obligă membrii de sindicat să plătească 8.000 lei cheltuieli de judecată (în condiţiile în care salariul lor de bază este minim pe economie).
Sporul anulat în instanţă, angajaţii obligaţă să plătească dobândă
(...) A 12-a victorie: Instanţa de fond, după efectuarea expertiziei obligă Multinaţionala la plata sporului de 50% considerând că oricum ar fi primit salariul minim pe economie, iar prin neacordarea acestor sporuri practic ar fi lipsit de conţinut înţelegerea părţilor privind acordarea celor două sporuri.
Multinaţionala face apel. În apel însă surpriză: judecătorii Curţii de Apel Bucureşti apreciază că membrii de sindicat nu sunt îndreptăţiţi să primească aceste sporuri, deoarece aceste sporuri sunt cuprinse în salariul de bază, care este salariul minim pe economie. Ce este însă interesant că nici pe statele de plată, nici pe fluturaşii de salarii NU sunt identificate aceste sporuri ca fiind calculate şi plătite, însă apare rubrica: Taxa Elveţia – 0 (zero). Cum Multinaţionala plătise aceşti bani imediat după hotărârea instanţei de fond (de data aceasta benevol), solicită întoarcerea executării plăţilor inclusiv a dobânzii legale.
Aşadar eroii nostri trebuie să plăteacă dobândă multinaţionalei, pentru ca deşi în fond au caştigat în apel au pierdut. Cele două judecătoare de la Curtea de Apel Bucureşti obligă membrii de sindicat să plătească banii înapoi, inclusiv dobânda legală. Aşadar, Multinaţionala pe de o parte va menţine salariul minim pe economie pentru toti salariaţii din România, pe de altă parte va primi şi dobânda legală de la nişte oameni care au salariul minim pe economie. Trist...ff trist.....
(...) De ce este tristă această poveste de succes? Pentru ca deşi există victorii zdrobitoare Multinaţionala nu e obligată să plătească nimic pentru bătaia de joc la adresa salariaţilor români, dimpotriva statul român, prin unii judecători, îi menţin la nivel de sclavi şi îi obligă să plătească dobânzi Multinaţionalei (stiu, veşi spune că asa e juridic...dar juridic ar fi ca Multinaţionala să fie amendată de statul român pentru bătaia de joc la adresa acestora)”.
Multinaţionala, amendată de CNCD
Singura autoritate a statului român care a reacţionat a fost Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a fost sesizată de către angajaţii concediaţi. Instituţia a decis aplicarea unei amenzi de 5.000 de lei/salariat pentru că s-a opus înfiinţării sindicatului şi a desfăcut contractul de muncă al liderului de sindicat. Alte două instituţii sesizate - ANAF şi ITM - nu au reacţionat.
Cine sunt actorii principali ai acestei ”poveşti triste de succes”:
Multinaţionala: compania Wizz Air Hungary KFT, Sucursala Otopeni
Sindicatul: Aerolimit Professional
Preşedintele sindicatului, Mircea Constantin şi alţi 19 însoţitori de bord, membri ai sindicatului
Ce a comunicat compania Wizz Air la momentul concedierii angajaţilor, în 2014:
“Relocarea recentă a capacităţii, prin mutarea unei aeronave Wizz Air de la baza din Bucureşti către alte pieţe, reprezintă un răspuns la cererea pieţei şi permite companiei să ofere în continuare clienţilor săi cele mai mici tarife. Reducerea de personal rezultată în mod inevitabil a fost regretabilă, însă în conformitate totală cu legislaţia relevantă a muncii. (..) Cum în momentul de faţă nu sînt poziţii disponibile în cadrul reţelei, nu am putut redistribui angajaţii în interiorul companiei. Reducerea numărului de angajaţi, deşi regretabilă, este inevitabilă. Concedierile au fost făcute conform Codului românesc al Muncii.
Wizz Air respectă toate drepturile angajaţilor, inclusiv dreptul de a se alătura, în cazul în care doresc, unui sindicat. De asemenea, Wizz Air crede în comunicarea directă şi deschisă între angajaţi şi management şi în feedback-ul valoros pe care aceasta îl oferă (...) Afirmaţiile conform cărora angajaţii au fost concediaţi în mod nejustificat în baza apartenenţei la sindicat sunt complet nefondate. Compania este, totodată, dezamagită de faptul că anumiţi foşti angajaţi au apelat la afirmaţii false şi la interpretarea eronată a motivelor legale ale încheierii contractelor acestora".
Se încarcă comentariile...
