VIDEO Un primar necăjit: „Am avut trei jeep-uri nou-nouţe şi am rămas cu un Touareg care troncăne din toate încheieturile“

Adrian Chiriţă îşi prezintă realizările cu cheile de la Touareg pe deget

Un om de afaceri bucureştean a vrut să se joace de-a primarul în comuna unde îşi construise o casă de vacanţă. Ce a urmat este o poveste incredibilă despre îngâmfarea prostească a românului îmbogăţit peste noapte şi inconştienţa cu care electoratul rural îşi alege conducătorii.

După şase episoade dedicate edililor din mediul urban, serialul „Primarii noştri” pătrunde în lumea fascinantă a primarilor de la ţară. E lumea micilor dictatori locali care conduc comunele României după propriile reguli, strunind electoratul din sfârcul biciului. E lumea în care şansele candidaţilor se măsoară în kilograme de zahăr şi în litri de ulei şi locul în care binele comunităţii n-are nicio valoare în faţa ambiţiilor personale.

La Hulubeşti, în judeţul Dâmboviţa,  primarul coboară din jeep, cu ochelari de soare la ochi, şi trage cu pistolul pentru a-şi pune la punct adversarii. Adrian Chiriţă (46 de ani, membru PNL) conduce comuna din 2008, când a făcut pariu cu prietenii de pahar că poate câştiga primăria fără probleme. Pe atunci, singura lui legătură cu Hulubeştiul era un loc de casă rămas de la bunicii săi. Acolo mai trăgea din când în când Chiriţă şi chefuia. „Îmi făcusem o casă de vacanţă aici şi dintr-o joacă, aşa, am vrut să mă fac primar”.

Chiriţă locuia în Bucureşti, unde patrona o firmă de taxiuri şi un lanţ de cofetării. Făcea bani frumoşi şi avea satisfacţii: conducea maşini scumpe, se îmbrăca cu haine de firmă şi încingea grătare cu prietenii în curtea casei de vacanţă pe care şi-o construise la Hulubeşti. În spiritul acestor agape, Chiriţă a proclamat că, dacă are chef, el poate să ajungă primar.

Afirmaţia n-a rămas doar o glumă. Când s-au apropiat alegerile din 2008, Adrian Chiriţă s-a gândit să le demonstreze tovarăşilor de grătar că nu s-a dat mare degeaba. Şi-a făcut buletin de Hulubeşti şi a pus la bătaie câteva sacoşe cu bani. Camioane încărcate cu piatră au descins pe uliţele satului şi localnicii au aflat că noroaiele sunt acoperite din bunăvoinţa domnului Adrian Chiriţă, om de afaceri de la Bucureşti. Chiriţă şi-a trecut numele pe buletinele de vot şi a câştigat cu 77%.

16 dosare penale şi 2 mandate

Prin fumul de grătare care s-a înălţat în cinstea victoriei, Adrian Chiriţă şi-a anunţat apropiaţii că el poate mai mult. Peste câteva luni, în toamna aceluiaşi an, 2008, s-au organizat alegeri parlamentare şi proaspătul primar şi-a depus candidatura pentru Camera Deputaţilor. „Puterea mea financiară era foarte bună şi mi-am dorit mai mult”, ne explică Adrian Chiriţă despre cum s-a jucat de-a politica. Zeci de taxiuri de la firma pe care o patrona au circulat prin colegiu şi au transportat alegătorii la urne. Însă nu a fost de ajuns şi Chiriţă s-a văzut nevoit să se mulţumească cu funcţia de primar într-o comună cu 3.000 de locuitori.

A urmat o perioadă grea pentru comunitatea din Hulubeşti. Aşteptările uriaşe pe care localnicii le aveau de la noul primar s-au ciocnit de frustrarea acestuia că el, omul de afaceri venit de la Bucureşti, trebuie să dea socoteală în faţa unor oameni de la ţară. Din această coliziune au sărit scântei şi s-au aprins scandaluri soldate cu focuri de armă. Adrian Chiriţă a tras cu pistolul pe uliţele comunei după o altercaţie cu preotul satului şi s-a certat cu profesorii din cauza condiţiilor din şcoli. Apoi a intrat în conflict cu viceprimarul, au dizolvat consiliul local, au chemat televiziunile şi s-au înregistrat cu camera ascunsă. Consecinţele au venit de la sine: comuna a bătut pasul pe loc, iar primarul Chiriţă s-a ales cu 16 dosare penale şi a fost condamnat cu suspendare pentru port ilegal de armă.

Dar toate acestea sunt lucruri mărunte în faţa toleranţei nesfărşite a electoratului din Hulubeşti. Adrian Chiriţă e hotărât să mai candideze şi e convins că oamenii o să-l voteze în continuare. A devenit puţin mai smerit decât era în trecut şi vrea să rămână primar pentru că are nevoie de un loc de muncă: „Din cauza politicii mi-am pierdut toate afacerile, iar soţia m-a părăsit pentru că n-a mai vrut să locuiască la ţară. Nu mai am absolut nimic, am rămas doar cu salariul de primar şi am lumina neplătită de două luni. Dacă aş avea bani, n-aş mai sta nici cinci minute aici, în sărăcia asta. Unuia de la ţară îi convine să fie primar: ia 30 de milioane, îi merge vechimea, mai creşte doi porci şi e mulţumit că o duce bine”.

Chiriţă nu e deloc mulţumit. El nu vrea să crească porci şi se gândeşte mereu la vremurile în care avea trei „jeep-uri nou-nouţe“ şi era ditamai patronul. Refuză să se adapteze. Îi place să învârtă pe mână cheile de la Touareg în timp ce se vaită că are lumina neplătită de două luni. Când l-am sfătuit să-şi ia un Logan, a început să ne arunce blesteme, să ne dea Dumnezeu după sufletul nostru şi să avem parte de toate necazurile lui care are rate la bănci de nu le mai ştie numărul.

„Tenta cam care ar fi?“

Însă înainte de a ne blestema, primarul Chiriţă încercase să fie amabil şi să afle ce ne animă din spate să batem drumul până la Hulubeşti: “Şi tenta, la dumneavoastră, cam care ar fi?”. De când el şi viceprimarul Ion Cursureanu au ajuns ca şoarecele şi pisica, urmând să se lupte pentru scaunul de primar la alegerile din iunie, peste comună pluteşte o atmosferă tensionată, încărcată de suspiciuni şi scenarii. Totul are o tentă la Hulubeşti, de la întrebările despre declaraţia de avere a primarului şi până la ritmul domol cu care muncitorii plantează panseluţe în curtea primăriei.  

Ceea ce veţi citi nu este tocmai un interviu, e mai mult o tacla la marginea drumului, consumată în timp ce primarul se saluta cordial cu cetăţenii care treceau prin zonă şi îşi biciuia subalternii să lucreze mai cu spor la amenajarea părculeţelor pe care le va inaugura în campania electorală.

„Rămân în politică pentru că nu am bani“

Adrian Chiriţă: Aici se amenajează construcţia unui parc pentru copii, de joacă: tobogane, nisip, gazon, vor fi alei cu băncuţe, coşuri de gunoi, va fi luminat noaptea, tot ceea ce înseamnă jocuri pentru copii. Iar acolo avem un parc de fitness în aer liber. Sunt aparate de fitness făcute în primăvara asta după modelul Piedone.

„Adevărul“: Şi vine lumea?
Full, ce să vă spun. Mai ales copiii, când ies de la şcoală aici sunt. Chiar nu sunt aparate de ajuns faţă de cerinţa cetăţenilor şi în special a tinerilor. Dar şi oamenii în vârstă. Pentru oamenii de la ţară e ceva nou.

Aveau nevoie oamenii din Hulubeşti de aparate de fitness?
Da, din punctul meu de vedere oamenii chiar au nevoie de cultură, au nevoie de sport. Dacă ştiţi vechiul slogan, într-un corp sănătos este şi o minte sănătoasă. Avem nevoie şi de drumuri, avem nevoie şi de parcuri pentru copii.

Adrian Chiriţă se întoarce furios spre muncitorii care căscau şi ei gura la noi, să vadă cu ce se mai laudă primarul în faţa presei: „Voi de ce vă ascundeţi după pereţi? Băi, Cheche, ia şi lucrează, nu sta să te ascunzi, da? Te-a pus Cursureanu ca să îmi strici mie toată asta? Pune mâna şi lucrează, eu prezint ce se lucrează aici, nu ce nu se lucrează. Ce staţi cu mâinile în buzunar? O să apăreţi diseară la televizor. Puneţi mâna!”.

Cum aţi căpătat reputaţia asta de scandalagiu? Vi s-a dus vestea că vă certaţi cu toată lumea, că aţi tras cu pistolul după preot...
Nu, n-am nicio problemă cu preotul în momentul de faţă. În anii trecuţi da, pentru că în primul mandat al meu făcea mai puţină slujbă şi mai multă politică.

Mai aveţi pistol?
N-aş vrea să mai discut. Suntem în 2016 şi astea sunt treburi din 2010. Acum e o relaţie bună între mine şi acest preot.

Aveaţi, la un moment dat, 16 dosare penale şi lumea totuşi v-a votat. Cum vă explicaţi?
Orice reclamaţie, şi dumneavoastră dacă mă reclamaţi, se consideră dosar penal. Tot ce ştiu e că lumea m-a votat şi am câştigat. Eu n-am avut niciodată probleme cu cetăţenii din localitate, da? Întrebaţi-mă de localitate pentru că consider că aţi venit cu altă tentă.

La un moment dat aţi făcut chef cu lăutari şi băutură în primărie.
Dacă au fost nişte şedinţe cu cetăţenii nu înseamnă că... Suntem la ţară. Credeţi că prin oraş nu se îmbată oamenii? Dacă omul vine băut, pot să-l dau afară din primărie? Astea sunt acuzaţii făcute de contracandidaţii mei.

Prin faţa primăriei trece un cetăţean în cărucior cu rotile şi Adrian Chiriţă îl încurajează: „Ce faci, Petrică, eşti mai bine? Hai, că vine vara. Să laşi băutura şi o să-ţi revii”. Cetăţeanul se vaită că se împotmoleşte cu căruciorul prin noroaie şi primarul îi promite că va dispune să se refacă drumurile: „Pentru orice problemă, mă suni pe mine şi te ajut”. Omul aflat în cărucior cu rotile începe să râdă: „Da, porniţi maşina şi m-agăţaţi şi pe mine de maşină”.

Nu vă înjură lumea p-aici când vă vede cu Touareg-ul?
Nu, de ce? Eu sunt din Bucureşti şi în momentul când am venit în Hulubeşti aveam o firmă de taxi de 400 de maşini, aveam un lanţ de cofetării... Deci eu când am venit în Hulubeşti, eram un om destul de bine realizat financiar.

E foarte bizar ca un om de afaceri din Bucureşti să lase tot şi să-şi dorească să ajungă primar într-o comună de provincie.
Credeţi-mă că la acel moment afacerile mele mergeau destul de bine. Dar oamenii cu care am intrat în contact, acest viceprimar Cursureanu, fost miliţian, n-a făcut altceva decât să reclame, să se folosească de anumite servicii şi să mă ducă în starea de a renunţa la tot ce înseamnă afaceri în Bucureşti. Acum nu mai am absolut nicio afacere, am pierdut absolut tot, nu am decât un salariu de primar.

Cât este?
Bani în mână este 2.900 de lei.

Numai dacă vă cade ceva la maşină i-aţi cheltuit...
Nu ştiu, cred că n-aţi venit să vorbim dacă îmi cade mie ceva la maşină sau nu-mi cade. Maşina mea costă 6.000 de euro, e din 2006. Cu ce aţi vrea să merg? Merg cu o maşină de 6.000 de euro, luată la a treia mână, în leasing. Are şi copilul meu un Volkswagen din 2011 dacă asta e tenta cu care aţi venit aici.

Dar de ce vă supăraţi? E normal ca averea dumneavoastră să fie publică.
Eu ştiu ce se întâmplă aici şi cine vă trimite. V-am răspuns şi la întrebarea asta, vă răspund mai departe.

Nu ne-a trimis nimeni. Nici nu-l cunoaştem pe viceprimarul ăsta de care tot pomeniţi.
Da, da, cum să nu. Cum aţi ajuns aici, a venit şi el după dumneavoastră. V-am răspuns că merg cu o maşină de 6.000 de euro luată în leasing. Leasing la mâna a doua. Ca să înţelegeţi, da? Plătesc 700 de lei pe lună. Cu ce ar trebui să merg? Cred că maşina dumneavoastră e mai bună decât a mea. A mea troncăne din toate încheieturile.

Tot mai mulţi primari din România au probleme cu legea. Vă temeţi de DNA?
Nu mă tem absolut deloc.

Să nu vă întrebe DNA-ul de unde aveţi bani de Touareg din salariu de 2.900 de lei.
Eu când am venit, în 2008, în primăria Hulubeşti, aveam X5 ultimul model. Ca să înţelegeţi, da? Şi aveam 400 de maşini în Bucureşti. Aveam trei apartamente şi o casă în Bucureşti pe care le-am vândut şi mi-am făcut casă aici. Acum averea mea înseamnă zero. Am împrumuturi la bancă mai mult de jumătate din salariul meu. Împrumut la CEC, la CAR. Am datorii câţiva ani de aici încolo.

Regretaţi mutarea din 2008 când v-aţi hotărât să candidaţi la primărie?
Da, foarte mult. Dacă ar fi să mai fiu acum în 2008, n-aş mai pleca din Bucureşti pentru că a însemnat să pierd tot. Afacerile, familia. Soţia a plecat, n-a vrut să mai stea la ţară, am pierdut tot. Da, regret foarte mult. Acum rămân în politică pentru că nu am niciun fel de afaceri, nu am bani, nu deţin nimic şi consider că am experienţa necesară de a continua munca şi de a avea salariul de la primărie, de a munci credincios.

Ce v-a trebuit politică?
O nebunie tinerească care mi-a distrus viaţa. Afacerile mergeau bine, totul era perfect, viaţa de familie era bună... Nu aş mai face ce am făcut.

Expunerea primarului este întreruptă de chiotele unor copii care ies de la şcoală. Adrian Chiriţă ni-i arată victorios: „Uitaţi copiii, da? Direct de la şcoală vin aici”. Într-adevăr, câţiva dintre ei se urcă pe aparatele de gimnastică montate în faţa primăriei şi încep să se dea în ele ca în leagăn. Primarul strigă la ei: „Vedeţi, bă, uşor cu părculeţul!”. Apoi către noi: „Mereu stau cu gura pe ei. La un moment dat au preluat că sunt leagăne, nu zonă de fitness. Se pot lovi. Dacă se loveşte vreunul, tot primarul e vinovat”.

Adrian Chiriţă veghează "părculeţul" cu aparate de fitness

Dumneavoastră ce meserie aveţi la bază?
Profesor de istorie.

Şi aţi profesat?
În paralel cu afacerile am avut un club de fotbal, Victoria Bucureşti, unde aveam 400 de copii.
 

Vorbeam de istorie.
Da, am avut legătură cu copiii, asta am vrut să vă spun.

Primarul Chiriţă nu vrea să ne lase să plecăm înainte de a ne dovedi că SUV-ul pe care îl conduce e cumpărat în leasing. Ne cheamă la maşină să ne arate actele, dar se supără pentru că vrem să-l pozăm la volan.

Dacă aţi venit aici ca să... Sigur v-a trimis cineva. De ce filmaţi? Să vă dea Dumnezeu problemele pe care le am eu acum, da? Mie în fiecare lună îmi vin executori, îmi vine banca, îmi vine CAR-ul, îmi vine dracu să mă ia. Prezentaţi că are ăla Touareg. Am, dar ştiţi câte maşini aveam? Aveam trei jepuri nou-nouţe în 2008. Acum, în Hulubeşti, datorită politicii, nu mai am nimic. Am datorii.

De ce nu vă luaţi un Logan dacă o duceţi aşa greu cu banii?
Ce legătură are maşina mea cu...? Ce să fac, să merg pe jos? Sunt sătul de cât m-au denigrat şi toată munca mea de zi cu zi, şi soarele, şi toată mutarea mea din Bucureşti, acolo unde o duceam bine, greşeală de am făcut-o când m-am mutat în Hulubeşti şi mi-am schimbat radical viaţa în rău, să fiu după aia tot eu aruncat cu noroi. De ce? Pentru că muncesc?

Când am plecat de la Hulubeşti, panoul electronic din faţa primăriei afişa ora 12.30. Apoi derula un mesaj: „Mergem împreună“. Am apucat să-l întrebăm pe primar dacă e sloganul lui. „Nu, acest ceas este aici din 2011 şi din 2011 derulează acelaşi lucru”, a răspuns Chiriţă. „Şi nu mai schimbaţi?“, ne-am mirat. „Nu, de ce să schimbăm? N-a cerut nimeni, lumea e mulţumită“.

Adrian Chiriţă, un primar iubit de cetăţeni          FOTO: Facebook