Tradiții și superstiţii de Sfântul Ştefan. Semnificatia numelui pe care îl poartă sute de mii de români
0În cea de-a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuiește pe Sfântul Apostol, întâiul Mucenic şi Arhidiacon Ştefan. De sărbătoarea la care sute de mii de români îşi serbează onomastică sunt legate mai multe tradiții și superstiții.
Apărător al credinței adevărate cu privire la persoana lui Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care S-a născut, a murit, a înviat și S-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră, Sfântul Ștefan a fost acuzat că a adus blasfemie lui Moise și lui Dumnezeu.
„Atunci când Caiafa a întrebat dacă cele ce se mărturisesc despre El sunt adevărate, Sfântul Ștefan a rostit o lungă cuvântare în care a arătat că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeți și că iudeii sunt vinovați pentru uciderea Lui. Furioși, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. După ce L-a văzut pe Mântuitorul Hristos în chip minunat în slavă, stând de-a dreapta lui Dumnezeu, s-a rugat pentru sine și pentru cei care îl omorau: "Doamne nu le socoti lor păcatul acesta” (Faptele Apostolilor VII, 59-60), explică cercetătorul etnografic Sorin Mazilescu.
Sfântului Ștefan a fost ucis în valea lui Iosafat. La acea vreme, cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei, de aceea se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin.
„Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său scria "chiliel”, care în limba ebraică înseamnă "cunună", pentru că într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei”, arată Sorin Mazilescu.
Traditii și superstiții
O veche tradiție spune că de ziua Sfântului Ștefan este bine să aducem în casă icoana care-l înfățișează pe acest martir, sfântul ajutându-i pe creștinii care au probleme de sănătate, dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu alte persoane.
În tradiție se mai spune că pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite este bine că în 27 decembrie să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candelă nouă, aprinsă.
În această zi, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice și se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.
În unele zone din Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, care au formă rotundă și sunt făcute dintr-un aluat asemănător cu cel de cozonac.
Unse cu miere, aceste pâinici rotunde amintesc de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan. După ce se sfințesc de către preot, la biserică, se împart de pomană copiilor săraci.
Se mai zice că în această zi persoanele certate trebuie să se împace.
O altă superstiție spune că, în ziua praznicului este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie, pentru că s-ar putea termina rău.
Semnificația numelui Ștefan
Ștefan este un nume este de origine grecească (Stephanos) și înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cunună” (cu care erau încununați învingătorii).
„La noi, formele curente au fost și sunt Ștefan și Ștefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fănel, Fănică, Făniță, Fană, Fănică, iar uneori - sub influență străină - Fanny. Destul de des se folosesc și diminutivele Ștefănel sau Ștefăniță, mai rar Ștef(i). Mai recent a apărut și forma feminină Ștefanela (ce pare să fi prins mai bine decât vechea Ștefanida - numele unei mucenițe trecute în calendar)”, spune cercetătorul într-o postare pe Facebook.
Aproape 500.000 de români care își serbează onomastica pe 27 decembrie.
Se încarcă comentariile...
