Povestea nopţii în care vine Moşul. De ce primesc copiii dulciuri de Moş Nicolae şi cadouri de Moş Crăciun

0

Cine nu îşi aduce aminte de nodul în gât şi de fluturii din stomac din serile de 5 decembrie din anii copilăriei? Ritualul lustruirii ghetelor şi aşezării lor lângă uşă, emoţia febrilă care alungă somnul şi speranţa că nicio nuieluşă nu-şi va face apariţia, toate făceau ca bucuria descoperirii ghetelor pline cu dulciuri, dimineaţa, să fie unică.

Cu toate că, astăzi, cizmuliţele celor mici devin, uneori, neîncăpătoare pentru darurile tot mai voluminoase pe care le aduce Moş Nicoale, în general, copiii românilor primesc, de Sfântul Nicolae, dulciuri, iar în cazul în care nu au fost cuminţi, o nuieluşă. Cadourile mari, cele care au fost înşiruite într-o scrisoare expediată la Polul Nord, intră în sarcinile lui Moş Crăciun.   

Cadouri mai mici, la o sărbătoare mai mică

Explicaţia acestui lucru este simplă, susţine etnologul Georgeta Roşu, şi ţine de importanţa celor două sărbători religioase: Praznicul Sfântului Ierarh Nicolae are o semnificaţie mai mică decât cea a Sărbătorii Naşterii Domnului şi, de aceea, şi cadourile sunt pe măsură.

De asemenea, Moş Nicolae vine în timpul Postului Crăciunului, având şi un rol moralizator şi pedagogic: îi stimulează pe copiii care au primit nuieluşe să se îndrepte până de Crăciun, explică Georgeta Roşu.

Moş Nicolae, primul sfânt care aduce daruri

Dar lucrurile nu au stat întotdeauna aşa, susţine muzeograful Ana Pascu. Moş Nicolae este, de fapt, primul sfânt care aduce daruri copiilor, drept dovadă stând faptul că, la alte popoare, unele nume ale lui Moş Crăciun provin de la numele Sfântului Nicolae: Santa Claus în America, San Niklaw în Malta, Sinterklaas în Belgie şi în Ţările de Jos.

Obiceiul cadourilor, o influenţă occidentală

Cu toate acestea, ambii specialişti sunt de acord asupra faptului că, în ceea ce priveşte tradiţia populară românească, obiceiul oferirii de cadouri copiilor în cele două zile este rezultatul unei influenţe vestice sau urbane, împământenită târziu. În satele româneşti, copiii nu primeau daruri nici de Sfântul Nicolae, nici de Crăciun, ci erau răsplătiţi la colindat cu mere, colaci, nuci şi bani. „Nu exista ideea de «cadouri» în satul românesc, exista doar «răsplata», darul care se întoarce“, explică Ana Pascu.

„Sfântul Nicolae făcea milostenie, nu cadouri“

Totuşi, obiceiul ca Moş Nicolae să aducă daruri copiilor cuminţi este fundamentat în semnificaţia religioasă a sărbătorii: Sfântul Nicolae şi-a petrecut întreaga viaţă ajutând şi îngrijindu-se de cei oropsiţi şi săraci.

Prin urmare, Moş Nicolae are la bază imaginea unui sfânt şi de aceea se diferenţiază de imaginea mitologică a lui Moş Crăciun: „Sfântul Nicolae făcea milostenie, nu cadouri, şi o făcea pe ascuns, fără să fie văzut, cu smerenie“, spune Ana Pascu. Sfântul Nicolae îi ajuta pe cei aflaţi cu adevărat în nevoie, salvându-i din situaţii limită, ajutorul lui nefiind unul fastos, ci unul necesar.

De asemenea, Sfântul Nicolae este un sfânt justiţiar şi, fiind protectorul familiei, el îndeplineşte şi un rol pedagogic: îi răsplăteşte pe copiii cuminţi şi le aduce nuieluşe celor neascultători. Simbolul nuielei poate avea mai multe explicaţii: este fie echivalentul crengii de măr ce se punea în apă de Sân-Nicoară, în satul românesc, pentru a înflori de Anul Nou, fie este pur şi simplul obiectul cu care erau pedepsiţi copiii la sate, spune Georgeta Roşu, fie simbolizează momentul din viaţa Sfântului când acesta i-a dat o palmă ereticului Arie pentru a apăra dreapta credinţă.

Motivul pentru care Moşul lasă cadourile în ghete nu este clar. Ana Pascu spune acest lucru este legat de legenda că punga cu bani pe care Sfântul a aruncat-o celor trei fete a nimerit într-o ghetuţă. De asemenea, poate fi vorba despre credinţa că este bine să îi dăruieşti Sfântului ghete, pentru a avea ce încălţa în călătoriile lui. 

Moş Crăciun şi mesajul care trebuie transmis

Moş Nicolae este doar o repetiţie generală pentru sărbătoarea cea mare a lunii decembrie - Crăciunul. Sunt atâtea motive de bucurie la Crăciun. Este momentul de respiro al unui an din care am mai învăţat ceva. Este răgazul dinaintea trecerii pragului unui viitor an, este mulţumirea de a te strânge laolaltă cu cei din familie. Mai presus de toate este fericirea de a-i vedea pe ceilalţi fericiţi datorită darurilor tale. Explozia de bucurie a celor mici în faţa surprizelor de Crăciun este inestimabilă. Dăruind, te simţi mai bun. 

Ispita cadourilor de Crăciun este însă mare, iar dacă nu ţinem mai mult la valoarea lor spirituală vom sfârşi prin a înlocui bucuria pură, cea dată de simbolul unei tradiţii. Vom obişnui copiii cu daruri din ce în ce mai scumpe, într-o competiţie în care părinţii se întrec în cumpărarea unui cadou cât mai costisitor. 

Vom creşte astfel copii pentru care o jucărie sau o carte nu mai are nicio însemnătate în comparaţie cu un gadget de ultimă generaţie, extrem de scump, care de multe ori le depăşeşte vârsta şi puterea de înţelegere. La un moment dat se va ajunge inevitabil în punctul critic în care părinţii se întreabă disperaţi „ce să-i mai iau, că are de toate“, iar copilul este tot nemulţumit nemaiavând ce să-şi dorească. 

Veronica Miroescu, pedagog şi părinte, explică de ce părinţii fac uneori eforturi supraomeneşti pentru a cumpăra copiilor cadouri consistente. „Prin darurile oferite, părinţii compensează ceea ce n-au avut în copilărie. Mai ales cei care au crescut în comunism ştiu cât de greu era de procurat orice obiect care le-ar fi făcut copiilor plăcere. Oferind acum acele daruri, la care părinţii doar au visat când erau mici, aceştia vor să aline copilul din ei şi să ferească micuţii de starea de frustrare pe care au avut-o ei cândva“, explică pedagogul. 

Prin momentul cadourilor, adulţii retrăiesc copilăria, perioada cea mai frumoasă a vieţii. Atunci nu existau griji, iar ei erau protejaţii familiei. „Părinţii de acum se bucură pentru copilul de atunci. Şi simt aceeaşi bucurie, parcă mai mare, deoarece acum o dăruiesc altora, celor mai dragi fiinţe - copiii“, spune Veronica Miroescu. 

Despre obiceiul de a oferi copiilor daruri scumpe şi de multe nepotrivite vârstei vorbeşte şi părintele Eugen Tănăsescu, bloggerul „Adevărul“. „De obicei, dulciurile de Moş Nicolae sunt doar îndulciri mai ieftine, încercări de a obţine bunăvoinţa, simpatia, încântarea sau mulţumirea celor mici, cu cheltuială mai puţină, dar cu un cost din ce in ce mai riscant: dependenţa de dulciuri. 

În schimb, sărbătoarea de Crăciun predispune la cumpărături mai consistente şi atunci şi darurile sunt mai consistente. Dar valoarea materială nu trebuie să ne ispitească la a diminua sau a şterge cu totul valorea spirituală. Aşa cum Dumnezeu s-a născut cu trup ca să ne aducă pe Duhul cel sfânt, tot aşa să dăruim cadoul cel văzut pentru a oferi dragostea cea nevăzută. Fără această dragoste, darul nu valorează nimic, indiferent cât costă“, arată părintele Tănăsescu. 

Cadoul material nu valorează nimic fără semnificaţia sa spirituală. De aceea să căutăm a pătrunde acest înţeles spre întelepţirea sufletelor noastre şi a copiilor noştri. Cadoul educă şi pe părinţi, şi pe copil. 

Pe aceeaşi temă:

Povestea lui Moş Nicolae în tradiţiile populare româneşti: un Sân-Nicoară care păzeşte soarele şi îi ajută pe sărmani

Cum se pregătesc bucureştenii pentru Moş Nicolae: dulciuri, jucării şi magazine în care mişună copii

Mai multe - Societate

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite