Pagina cititorului: Cultură şi ştiri de la „Adevărul“

Lidia Chiţu (72  ani) din Focşani este o cititoare fidelă a ziarului „Adevărul“. Dă lunar o parte din pensie pe abonamentul la ziar pentru că îi place să fie mereu la curent cu ultimele ştiri, dar şi pentru a avea în bibliotecă adevărate capodopere pe care să le lase moştenire nepoţilor.

„Citesc cu mare plăcere ziarul «Adevărul». Este interesant, complet şi îmi oferă şansa de a fi la curent cu noutăţile din toate domeniile. Consider că iniţativa scoaterii pe piaţă a colecţiilor de carte este extrem de bună, deoarece la un preţ foarte mic îmi pot completa biblioteca cu volume pe care nu le-am putut cumpăra în tinereţe. Şi chiar îmi place ca uneori să le fac şi cadou", spune Lidia Chiţu.

Fostă contabilă, focşăneanca este pasionată de lectură şi îi place să-şi petreacă o parte din timpul liber completând rebus. „Când eram tânără, îmi plăcea foarte mult să călătoresc, dar acum mă mulţumesc cu câteva plimbări în natură, care mă ajută să mă relaxez", mai spune pensionara.

Filmele dublate şi poeziile traduse ale lui Byron

Mă bucură reacţia activă a celor care se opun propunerii de dublare în limba română a filmelor străine difuzate la televiziuni. Să fie oare un semn că s-a trezit puţin societatea civilă? Argumentul iniţiatorului, care afirmă că în acest mod ne-am alinia practicilor europene, este pe cât de fals, pe atât de periculos. Într-adevăr, sunt ţări din Europa în care se procedeaza în acest mod, cum sunt, de exemplu, Franţa şi Germania. Care este însă, din punctul de vedere al accesului la cultură, „preţul plătit"? Am încercat să urmăresc un film vietnamez dublat în limba germană: după câteva minute am zâmbit amar şi am renunţat.

Pentru tinerii români, în special, dublarea ar însemna încă o şansă irosită de a lua contact cu valoarea nealterată prin dublare a filmului şi, uneori, chiar de a „învăţa din mers" o limbă străină, aşa cum chiar eu am reuşit pe vremea când în Bucureşti ne uitam la televiziunea din Bulgaria - pentru a mai afla cam ce se întâmplă prin lume sau pentru a petrece o seară departe de propaganda oficială a vremii, oferită pe atunci de TVR. Sper să nu repetăm greşelile altora, care s-ar adăuga astfel celor pe care le facem noi înşine zi de zi. Forţând un pic lucrurile, l-aş întreba pe dl Socaciu cum crede că este mai bine să citeşti o poezie de Byron: în limba engleză, cu tot efortul intelectual presupus de acest lucru pentru cineva care nu s-a născut vorbitor de engleză, sau în limba română, chiar dacă traducerea ar fi excelentă? La sondajul dvs. din 7 mai 2011, votul meu este negativ.  Radu Damian