Pagina cititorului

Felician Dragoş (Timişoara)

Timişoreanul se mândreşte cu o condiţie fizică excepţională şi nu ratează nicio ocazie să alerge, chiar dacă are 72 de ani. Citeşte ziarul „Adevărul“ pentru că vrea să fie la curent cu tot ceea ce se întâmplă.

„Cărţile au fost bine alese"

Dincolo de presa scrisă, pasiunea lui cea mai mare este literatura. Tocmai de aceea, Felician Dragoş şi-a completat biblioteca cu toată colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă".Ca să fie sigur că nu ratează nicio carte şi că, în acelaşi timp, citeşte în fiecare zi ziarul preferat, pensionarul şi-a prelungit abonamentul an de an. „Am luat şi cărţile din colecţia despre muzee şi din cea despre pictori, am completat colecţia mea de acasă cu Jules Verne. Nu atât aspectul cărţilor îmi place, cât calitatea lor. Au fost alese cum trebuie", a spus fostul inginer electromecanic.

Forţa „centri-peturilor“

Centrele pentru adunatul pet-urilor -  omniprezentele ambalaje de plastic - sunt încă prea puţine şi prea timide. Încă n-au forţa (nu seamănă deloc cu forţa centripetă din lumea fizicii, ce exercită atracţie în cazul unei mişcări circulare). Şi totuşi, ele trebuie apreciate, încurajate. Edilii rurali şi urbani (cei de la sate adesea sunt mai „vioi" pe chestiuni de mediu), aceia care au luat taurul de coarne în această privinţă, merită din plin felicitaţi. Numai că acest demers, al colectării selectate a sticlelor de plastic, ar trebui susţinut şi de următoarele verigi: preluarea şi intrarea deşeurilor pe o filieră performantă a reciclării tehnologice. Aici chimia peturilor ne joacă feste. Ne lipsesc utilajele ce le-ar putea da plasticurilor o eventuală refolosinţă (de dat foc şi polua atmosfera orice bade Gheorghe „ştie").

Se mai bagă de vină, de către cei cu iniţiative în atare domeniu,  că ambalajele nu au o minimă spălare (aici trebuie să-mi amintesc cum eu însumi am luat lapte din piaţă, de la o bătrânică, cu gust de benzină...) Exista în trecut mentalitatea că (pâ)râul de la marginea satului poate juca rolul de ladă obştească de gunoi. Că inclusiv tot ce nu-i mai foloseşte gospodarului se poate duce pe apa... Sâmbetei. Venea, cică, apa mare şi îi debarasa pe săteni de pacostea menajeră. Malul rămanea, vezi bine... curat. Lucrurile azi s-au cam schimbat. Principiul bunurilor de unică folosinţă ne-a crescut gradul de confort domestic, dar şi muntele de gunoaie. Fără un „management corect al deşeurilor" ne vom „îneca", încet, în propriile noastre lucruri aruncate...

Florin Nechiti