OAMENI FĂRĂ FRONTIERE Primul angajat român cu sindrom Down

Şerban Nicolescu (31 de ani) s-a născut cu o afecţiune genetică gravă: sindromul Down. Cu toate acestea, a urmat un liceu normal, este campion olimpic printre oamenii cu dizabilităţi intelectuale şi, de şase ani, munceşte la Fundaţia Special Olympics.

Şerban pare dintr-o dată fericit. Meticulos, ca un funcţionar adevărat, îi aşază tatălui gulerul cămăşii, strâmb într-o parte. Îşi îmbrăţişează apoi tatăl şi, deodată, zâmbeşte. Zâmbeşte sincer, senin, deşi privirea îi e pierdută undeva, în gol. Sunt câteva minute peste unu după-amiaza şi, ca în fiecare zi, domnul Nicolescu a venit să-l ia pe Şerban de la birou. „Ai întârziat puţin", îl muştruluieşte Şerban.

În două ceasuri, dintr-o suflare, Şerban, care s-a născut cu sindromul Down, a povestit toată istoria amplă a vieţii lui. Iar în povestirile sale există nu unul, ci două personaje principale: el şi tatăl său. Repetă des: „El este mentorul meu, cel care m-a format şi m-a educat", şi totul pentru că, în cazul său, sprijinul primit este esenţial. Acum, Şerban este un om mare. Ţine discursuri motivaţionale la diferite evenimente, îşi continuă antrenamentele sportive, căci este şi sportiv, şi îşi face munca exemplar la birou. Iar în spatele acestui program încărcat şi al reuşitelor de până acum, a stat permanent familia. 

„Maestrul"

Ovidiu Nicolescu, tatăl lui Şerban, a făcut, în tinereţe, atletism de performanţă şi a fost cel care l-a îndrumat pe fiul său pe calea sportivă. Împreună cu soţia sa şi celălalt fiu, fratele lui Şerban, s-au luptat ca el să fie cât mai independent. Iar străduinţa lor a avut rezultate de excepţie. Şerban a urmat o şcoală generală şi un liceu de masă - Liceul tehnic „Traian" din Bucureşti -, ceea ce este foarte rar în cazul persoanelor cu sindromul Down. „Trebuia să dau la anumite clase serale examene şi erau grele. Şi era acolo o harababură! Apoi am absolvit liceul - am trecut de primele două evaluări la Bacalaureat, engleză şi română, iar la restul n-am mai dat... era prea greu", îşi aminteşte.

Şi totuşi, tot ce a cumulat el din punct de vedere social şi al cunoştinţelor a contat foarte mult pentru prezentul său. Pentru familie şi prieteni, Şerban este „Maestrul". Uneori se încruntă şi spune că, deşi s-a obişnuit, nu-i mai place să i se spună aşa. „De curând am fost în Italia la nişte rude şi acolo, în loc de «e», spuneau «o» şi-mi ziceau «Maestro». Dar nu-mi place. Prea mă răsfaţă ei."

Secretar la Fundaţia Special Olympics

Cei de la Fundaţia Special Olympics l-au cunoscut pe Şerban în 2006, la un seminar la Plopeni, judeţul Prahova. Învăţa, alături de alte persoane cu dizabilităţi intelectuale, cum să ţină un discurs. Roxana, care este director de programe la Fundaţie şi care i-a fost mentor lui Şerban, l-a cooptat în echipă. Iar Şerban are, deja, şase ani vechime. „Din 2006 şi până acum tot avansez în grad", se mândreşte el.

Munca pe care o face la birou este, în general, administrativă. „Execut tot de la şefii din birourile alăturate, introduc date în diverse documente, în excel-uri, word-uri, răspund la interfon şi la uşă, iar cel mai des, când printează toată lumea foi, le iau de la xerox şi le duc în birou. Numai că eu când întreb cine a printat, nimeni nu-mi răspunde!", glumeşte Şerban. Iar când vine la birou, Şerban e mereu elegant, la costum şi cravată. Aşa dovedeşte el seriozitatea pe care o acordă muncii sale. Au încercat colegii să mai negocieze cu el, să-i spună că nu-i nicio rigoare la birou, că se poate şi mai lejer şi, în sfârşit, au căzut de acord să facă, din vineri, „ziua de purtat blugi".


Pereţii de la Fundaţia Special Olympics sunt tapetaţi cu diplome

Multiplu medaliat la şase sporturi

Când pleacă de la birou, Şerban începe antrenamentele. De mic practică mai multe sporturi, în numele tatălui, bineînţeles. În 2007 a participat la Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics din China, unde a urcat pe toate cele trei trepte ale podiumului, câştigând trei medalii la bocce: de aur, de argint şi de bronz. Acest sport se joacă pe o suprafaţă mare şi dură, iar jucătorii aruncă bile către un punct de referinţă. În funcţie de cât de aproape aruncă faţă de acest punct de referinţă, acumulează puncte şi cine are cele mai multe câştigă. A cucerit şi Slovenia, în 2007, obţinând medalia de argint la Turneul de schi fond şi mers pe zăpadă. Acum doi ani a fost în Maroc, ca reprezentant al României la Congresul Mondial al sportivilor Special Olympics.

Pe lângă premiile internaţionale, Şerban a obţinut o mulţime de premii naţionale şi regionale pentru cele şase sporturi pe care le practică. Şase! Câte unul pentru fiecare zi a săptămânii: baschet, bocce, atletism, gimnastică, înot şi, iarna, schi. De curând, tatăl lui i-a aranjat, la casa lor de vacanţă de la Cornu, un coş de baschet şi un teren mai mare pentru bocce, ca să se poată antrena. Apoi, în weekend-uri, merge la Câmpina, unde face cursuri de înot. Mergea undeva în Floreasca, dar nu i-a mai plăcut acolo. Are o singură provocare: să renunţe la colacul cu care înoată, ca anul viitor să meargă la competiţii aşa, liber, şi să câştige.

„Ştiu că pot!"

Despre viaţa lui Şerban s-a mai scris, există o carte despre el! Fantastic personaj de carte! Nu se găseşte în biblioteci sau în librării, ci la ei la organizaţie, şi e pe degeaba. A fost lansată anul trecut, de Ziua Mondială a sindromului Down, pe 21 martie. Şerban îşi aminteşte exact locul şi ora când a fost evenimentul, nu pierde nimic. „La Rin Grand Hotel, la 6 seara. A fost scrisă de Elena Lazăr, o doamnă foarte drăguţă. Titlul cărţii vine de la melodia „I know I can“ (n.r. - Ştiu că pot), pe care am auzit-o când am fost, în 2007, la concursurile din China", explică Şerban.

Viaţa lui Şerban ca o telenovelă

În timpul liber, Şerban se uită la filme. Enumeră, pe rând, cu atenţie mare să nu uite pe cineva, actorii care-i plac: Steven Seagal, Will Smith, Bruce Willis, Jean-Claude Van Damme. Filme de acţiune, cum ar veni. „Şi, bineînţeles, mă uit la telenovele", completează Şerban. Cel mai mult îi plac cele de pe Acasă Gold. Dar muzică? „Păi... îmi place muzica din telenovelele mexicane". O parte din viaţa lui Şerban e învăluită în telenovele.

Dar nu prea dansează. Îşi aminteşte însă de un proiect în care a fost implicat - o campanie de informare despre persoanele cu dizabilităţi, în cadrul căreia a dansat alături de alţi sportivi, de cei imobilizaţi în scaune rulante şi de gimnaşti profesionişti. „Am fost implicat cu UNICEF într-un concurs din câteva judeţe ale României, cu echipa «Depăşeşte-ţi limitele». Chiar am venit atăzi cu stickul la muncă să pun nişte poze de atunci, din 2006. Sunt foarte frumoase, să ţi le arăt".

Şerban petrece timp şi pe Facebook, îi place să se uite la poze, mai ales. Poza lui de profil îl arată cu mâinile ridicate şi cu o medalie în jurul gâtului. Iar undeva, în josul paginii, la citate preferate, sportivul Şerban a scris: „Vreau să câştig, dar dacă nu pot câştiga, vreau să fiu brav în încercarea mea".

Ce este sindromul Down

Sindromul Down reprezintă o afecţiune cromozomială (o afecţiune din naştere, care este prezentă la copil încă din momentul conceperii) cauzată de prezenţa unui cromozom 21 suplimentar. Cromozomii sunt structuri microscopice prezente în fiecare celulă din fiecare ţesut al organismului. Ei poartă planul tuturor caracteristicilor pe care le moştenim. Acest plan este purtat sub forma unui mesaj codat prezent într-o substanţă chimică denumită ADN. La om, sunt 23 de perechi de cromozomi în fiecare celulă, 46 în total. Un set de 23 de cromozomi se moşteneşte de la tată, iar celălalt set de 23 - de la mamă. Denumirea „Down" provine de la medicul englez John Langdon Haydon Down, primul care a descris acest sindrom în anul 1866, cu aproximativ 100 de ani înainte ca acest cromozom suplimentar să fie descoperit! În România nu există o statistică riguroasă, dar având în vedere faptul că la nivel modial incidenţa este de aproximativ 1/800 de naşteri, se poate estima că sunt în jur de 35.000 de persoane cu trisomie 21. De altfel, Ziua Mondială a sindromului Down a fost fixată pe 21 martie (întrucât afecţiunea este cauzată de cele trei copii ale cromozomului 21, care sunt caracteristice persoanelor cu sindrom Down).