"N-am plecat de la Cotroceni din cauza Elenei Udrea"

Fostul purtător de cuvânt al Preşedinţiei Adriana Săftoiu le răspunde celor care o acuză de "trădare" că, dacă ar fi vrut să vândă "secretele" lui Băsescu, nu s-ar fi înregimentat

Fostul purtător de cuvânt al Preşedinţiei Adriana Săftoiu le răspunde celor care o acuză de "trădare" că, dacă ar fi vrut să vândă "secretele" lui Băsescu, nu s-ar fi înregimentat politic

Până anul trecut a fost considerată "mâna dreaptă" a şefului statului, iar decizia sa de a părăsi echipa de consilieri a acestuia a stârnit numeroase zvonuri. Adriana Săftoiu a preferat discreţia, dar nu se fereşte să spună că s-a înşelat crezând că poate controla "sistemul" la Palatul Cotroceni.

Ea a afirmat "La masa Adevărului" că nu a avut mai multe divergenţe cu Elena Udrea decât cu alţi colegi, deşi s-a speculat mult că ar fi demisionat din cauza acesteia. Adriana Săftoiu spune că nu a intrat în PNL pentru a vinde "secretele preşedintelui" şi că încearcă să vadă cum este să aplice personal sfaturile consultanţilor politici, din categoria cărora a făcut parte.

CARTE DE VIZITĂ

S-a născut la 11 septembrie 1967, la Dej, judeţul Cluj.
A absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti (1993).
A urmat cursuri de jurnalism politic la Sofia (1995).
A primit o bursă pentru studii în Relaţii Publice la Boston - SUA (2000).
A lucrat ca jurnalist la două agenţii de presă (1993-1998).
A fost purtător de cuvânt al Guvernului (1998-2000).
A fost consilier prezidenţial din 2004 până în 2007.
A devenit membru PNL şi candidează la Camera Deputaţilor.

Cel mai redutabil adversar

"Cel mai mare duşman al meu sunt chiar eu. În primul rând, problema e cu mine, nu cu ceilalţi, pentru că nu trebuie să-ţi justifici eşecurile, defectele, căutând doar vinovaţi. Eu am încercat să lupt cu propriile mele prejudecăţi şi mai puţin cu prejudecăţile celorlalţi. Am încercat să nu le cer celorlalţi ceea ce nu pot eu să fac. Deci eu sunt principalul meu adversar şi cu mine am de luptat."

"Am încercat să lupt cu propriile mele prejudecăţi şi mai puţin cu prejudecăţile celorlalţi. Nu le cer celorlalţi ceea ce nu pot eu să fac."

Este consiliat corespunzător preşedintele Traian Băsescu?

Da. Aş minţi dacă aş spune că nu. Cel puţin până la un anumit moment era un lucru care chiar îmi făcea plăcere - să intru în contradicţie cu el, pentru că cerea anumite argumente şi, la rândul său, nu ceda uşor. Dar în momentul în care era convins că varianta ta e bună, nu aveai probleme. Acum nu mai ştiu cum e. Era un partener de dialog foarte bun.

Este adevărat că unul dintre motivele pentru care aţi plecat de la Cotroceni l-a constituit relaţia tensionată cu Elena Udrea?

Totul este o poveste - conflictul dintre cele două femei de lângă preşedinte, Patriciu care m-ar fi cumpărat şi căruia îi vând eu "secrete" etc.

De parcă dacă vroiam să împrăştii secrete, m-ar fi împiedicat ceva până acum. Sau nu era mai simplu să stau într-un anonimat şi să strecor aceste secrete pe sub uşă? De ce trebuie să-mi asum o apartenenţă politică pentru a face asta? Nu are logică.

Dar intră în această plăcere a noastră de a crede poveşti: securişti, comunişti, comploturi. Cred că de asta nici nu se rezolvă cazurile din justiţie - cazul Zambaccian, de pildă, e poveste. În momentul în care va avea un sfârşit, va trebui să creăm altă poveste, aşa că o prelungim pe asta în foiletoane precum "Tânăr şi neliniştit".

Cu Elena Udrea nu aţi avut nicio "poveste"?

Nu am avut mai multe discuţii şi divergenţe decât cu alţi colegi. Asta nu înseamnă că nu au fost momente în care cu Renate Weber şi cu domnul Pleşu am avut păreri diferite. Dar ce e senzaţional într-un conflict Săftoiu-Pleşu? Nimic, dar când spui "cu Udrea", e minunat. Eu am ajuns la concluzia că, de multe ori, cu cât încerci să spui "nu", cu atât lumea spune că e, de fapt, "da". Să creadă fiecare ce vrea, în fond.

Ca om politic trebuie să vă asumaţi acum riscul acesta...

Tocmai asta şi fac, şi în niciun caz nu voi cădea în păcatul să pun mâna pe telefon şi să intru în direct la o emisiune, supărată fiind de ceea ce se spune. Pentru mine, principiul libertăţii e mult mai important decât principiul egalităţii. E liber fiecare să spună ce vrea şi ştiu sigur că de multe ori timpul e cel care te ajută.

Nu era mai profitabil financiar să rămâneţi în domeniul consultanţei?

Ba da, dar dacă eu aş fi descoperit cât de important e banul şi cât de mult îmi doresc să fac bani, lucrul acesta s-ar fi întâmplat în mod evident până la 40 de ani.

Mi se pare suficient să-ţi asiguri un venit care să te facă să te simţi confortabil, fără să-ţi cumperi iahturi. Mă întreba cineva: "Există un om bogat care să se oprească la un moment dat?". Nu cred. La 40 de ani ştiu că, într-adevăr, banii trebuie să-ţi asigure traiul decent, să nu ai datorii, să-ţi ajuţi părinţii.

Cum vi se par consultanţii străini din jurul marilor lideri politici?

Foarte cinici.

Asta e o calitate în consultanţă...

Probabil. Eu în niciun caz nu mi-am dorit această calitate. Politicienilor le plac consultanţii cinici.

Ţin cont de sfaturile lor până la final?

Da, de la un punct încolo, da. E discutabil. Mie cel mai grav lucru mi se pare atunci când ai mai multe echipe. Incoerenţa în atitudine se observă. După părerea mea, un politician ar trebui să meargă pe o singură carte, adică să nu tot schimbe strategia.


"Totul este o poveste - conflictul dintre cele două femei de lângă preşedinte, Patriciu care m-ar fi cumpărat şi căruia îi vând eu "secrete" etc. De parcă dacă vroiam să împrăştii secrete, m-ar fi împiedicat ceva până acum."

"În niciun caz nu voi cădea în păcatul să pun mâna pe telefon şi să intru în direct la o emisiune, supărată fiind de ceea ce se spune"

"Am văzut cum i s-a golit biroul lui Radu Vasile"

"Este o experienţă teribilă să vezi ultima zi din mandatul unui prim-ministru. Îmi amintesc ziua în care curgeau demisiile guvernului Radu Vasile pe fax, cum nu erau de găsit la acel moment marii lideri de partid ai PNL, PD şi UDMR. Doar Ion Diaconescu era prezent la Guvern. Îmi dădeam seama că inevitabilul se va întâmpla, că în politică nu există bărbăţie, demnitate şi onoare. În asemenea situaţii, mie mi s-ar fi părut mult mai demn să vii să-i spui premierului: "Eu, liderul PNL, mă retrag! Eu, liderul PD, mă retrag!".

În timp ce Radu Vasile stătea la biroul lui de prim-ministru, îi luau ghivecele de flori din încăpere. Şi nu erau nici portarii, nici femeile de serviciu cei care făceau asta. Erau membri ai guvernului, care au rămas în guvern. Îi goleau biroul! Probabil de aceea nu m-am legat niciodată de funcţii."

"N-am avut nevoie de SPP-işti!"

"La Cotroceni m-am dus cu maşina mea personală la serviciu, n-am avut nevoie de SPP-işti. Radu Vasile a reuşit să supravieţuiască acelor şacali tocmai prin faptul că a avut suficientă detaşare. În ciuda faptului că toată lumea îl ponegreşte, cred că dacă Radu Vasile era mai temperamental în mandatul său, guvernul lui s-ar fi rupt după o lună.

Dacă deschidea gura ministrul de la PD, ştiai sigur că cel de la PNŢCD trebuia să-l urmărească, să-l contreze, cu toate că nu avea legătură cu legea discutată. Când se încingea rău de tot treaba şi începeau să urle unul la altul, Radu Vasile spunea: "Măi Valerică (n.r. - Stoica), conduci dumneata şedinţa asta?"

"Când se încingea rău de tot treaba şi începeau să urle unul la altul, Radu Vasile spunea: "Măi Valerică (n.r. - Stoica), conduci dumneata şedinţa asta?"

"N-am mai vorbit cu preşedintele"

Ca om politic, vi s-a reproşat personal "trădarea"?

Nu, dar asta nu înseamnă că unii nu pot gândi lucrul ăsta. Nu, nu pot să spun că mi-au spus direct, în faţă, dar asta nu înseamnă că nu au lăsat să se înţeleagă. E prea repede, e un an şi jumătate de când am plecat de la Cotroceni.

Adversarii dumneavoastră se tem că ştiţi prea multe?

Asta e altă poveste. Toţi trăim cu teroarea că suntem ascultaţi şi credem că deţinem secrete. Eu nu cred că ştiu prea multe. Ştiu exact de ce am plecat.

Acesta este unul dintre secretele incomode?

Nu cred. Şi eu, şi preşedintele ştim aceleaşi lucruri.

S-au comentat multe în presă atunci.

Cred că vor rămâne veşnic la mine, nu cred că o să vorbesc public vreodată despre lucrurile acestea. E mult mai corect.

Cum aţi plecat de la Cotroceni, cu uşurare, cu ciudă, cu sentimentul că aţi pierdut partida?

Toate sentimentele au fost amestecate. Pe de-o parte, îi datorez foarte mult preşedintelui, dar nu pot să spun că nu am avut şi sentimentul de dezamăgire sau de amăgire. Am crezut cu toată forţa într-un proiect şi ulterior am văzut cum se destramă.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că singurul lucru pe care aş fi vrut să nu-l văd, să nu-l ştiu - şi cu cât ştii mai puţin cu atât e mai bine! - este cum te învăluie sistemul, cum devii captivul lui. Să crezi că tu-l controlezi, când el te controlează pe tine.

Ca parlamentar nu credeţi că veţi face parte din sistemul acesta?

Nu ştiu, dar cel puţin sper să mă feresc. Ce m-ar fi costat pe mine până la urmă să continui la Cotroceni, să devin oportunistă şi să accept tot ce era şi să spun "asta e!"? În momentul în care am simţit că nu mă recunosc în anumite lucruri, că nu mai reuşesc să dau randament, să fac faţă, am preferat să plec. Până la urmă e extrem de important să ştii când să te retragi.

De la momentul acela aţi mai vorbit cu preşedintele?

Nu.

Nu v-a mai sunat?

Nu, dar, ştiţi, asta e o întrebare care tot revine. Are suficienţi consilieri cărora să le ceară sfaturi.

"Nu cred că o să vorbesc public vreodată despre plecarea mea de la Cotroceni. E mult mai corect."

Oamenii "din umbră"

"A contat foarte mult pentru mine profesoara de istorie din clasa a VIII-a. O altă persoană care m-a sprijinit, în momentul în care am fost tentată, după 2-3 luni, să părăsesc presa, a fost Mirel Rădulescu de la Rompres, care a insistat să-mi continui drumul.

De asemenea, Costin Borc, din echipa guvernului Radu Vasile, a insistat să vin ca purtător de cuvânt. Dacă nu mi-ar fi făcut oferta, nu aş fi trecut niciodată de partea cealaltă a presei. Au existat tot timpul oameni care, într-un anumit moment, m-au ajutat să înaintez."

"Au existat tot timpul oameni care, într-un anumit moment, m-au ajutat să înaintez"

"Oamenii, problema lui Tăriceanu"

Cum credeţi că va fi viitorul Parlament - mai bun, mai slab?

Mă îndoiesc că votul uninominal va provoca nişte schimbări esenţiale. Acum nici noi nu trebuie să le dăm oamenilor senzaţia că votul uninominal este "sacul de Crăciun", pentru că în momentul în care vor constata că lucrurile nu sunt aşa, o să spună peste patru ani: "Nu mai venim la vot, alegeţi-vă!". Ăsta e marele risc. Ei trebuie să ştie că e un pas important şi că modificările, probabil, se vor simţi peste două mandate.

Aţi fi optat pentru un sistem electoral majoritar în două tururi?

Da. Era mai clară acea variantă, mai limpede.

Cum vedeţi configuraţia viitorului guvern?

Nu mă dau în vânt după pronosticuri. Întrebarea pentru mine e de ce vrei să fii la putere ca partid. Dacă vrei să fii la putere numai ca să-i faci în ciudă lui Traian Băsescu, e nasol. Dacă vrei să pui un candidat numai ca să-l baţi pe Traian Băsescu, dar nu ştii că acel candidat poate să facă efectiv ceva pentru România, iarăşi e rău de tot pentru noi.

Trebuie să recunoaştem că o mare problemă a celui de-al doilea guvern Tăriceanu au fost oamenii. Eu, ca nou membru PNL, s-ar putea să nu fiu "în linie". Ieşirea PD de la guvernare nu a fost un lucru bun. Eu cred că Alianţa D.A. trebuia să meargă patru ani, aşa cum şi-a propus, aşa cum ne-a promis, iar acum toată lumea deconta în mod egal guvernarea. Mi-e greu să spun că e bine să fie PNL sau PDL în fruntea viitorului guvern.

Ce mi-aş dori foarte tare e ca atunci când un partid ne propune ceva, să nu ne propună să-l "omorâm" pe X. Cât timp rămânem prinşi în capcana asta cu "pro-Băsescu", "anti-Băsescu", nu e de bine.

Întrevedeţi vreo strategie politică constructivă, care să facă abstracţie de Traian Băsescu?

Oamenilor nu li s-a oferit o alternativă. Toate discursurile dintr-o parte au fost canalizate înspre preşedintele Traian Băsescu şi de la preşedintele Traian Băsescu înspre partea celalaltă. Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că preşedintele foloseşte cel mai bine limba română, adică ştie să-şi exprime emoţiile şi să le canalizeze.

Alternativa va fi atunci când îl laşi pe preşedintele Traian Băsescu acolo unde e el, pe culoarul lui, iar tu mergi pe un culoar care să ofere alt tip de discurs.

Are limba română de azi calităţile acestea?

Un discurs bun trebuie să şi emoţioneze, dar întrebarea e: putem să retuşăm şi să rămână emoţia pozitivă, că până una alta ce se scoate la iveală e emoţia negativă, e acel "bine, frate, să i-o dea în gură, că sunt răi, ticăloşi şi infractori!"?

Poate Traian Băsescu să scoată la iveală emoţia pozitivă?

Nu ştiu, dar trebuie să ne uităm şi în partea cealaltă. De ce de patru ani suntem unde suntem, cu imaginea asta că avem o clasă politică de care nu avem nevoie? Asta mi se pare mie periculos, că am ajuns în situaţia să spunem: "Cu şi fără ăştia tot acolo am fi!". Iar o democraţie înseamnă partide politice, pluripartidism, negociere, consens. Pe asta se bazează democraţia.

"Trebuie să recunoaştem că o mare problemă al celui de-al doilea guvern Tăriceanu au fost oamenii"