Gheţarii Terrei, salvaţi de vânt

Imitând modelul frigiderelor care folosesc aerul îngheţat pentru a răci alimentele, un profesor de geografie a găsit o soluţie pentru salvarea gheţarilor planetei. Ameninţaţi cu

Imitând modelul frigiderelor care folosesc aerul îngheţat pentru a răci alimentele, un profesor de geografie a găsit o soluţie pentru salvarea gheţarilor planetei.

Ameninţaţi cu dispariţia de fenomenul încălzirii globale, gheţarii din Alpi vor mai rezista cel mult un secol dacă oamenii nu vor interveni să-i ajute.

Un experiment inedit, desfăşurat în Elveţia, a dovedit însă că redirecţionarea aerului rece de la mari înălţimi către zonele pe care dorim să le protejăm de căldura soarelui este eficientă.

Hans-Joachim Fuchs, de la Universitatea din Mainz, împreună cu o clasă întreagă de studenţi au montat în Alpii elveţieni un panou de 15 metri lungime şi au trimis cu ajutorul lui vântul rece din vârful munţilor către gheţarul Rhone.

Măsurătorile făcute arată că, momentan, topirea acestuia s-a oprit.

Un profesor de geografie e convins că folosind nişte panouri de redirecţionare a curenţilor de aer poate împiedica topirea gheţarilor din Munţii Alpi

După modelul răcitoarelor cu aer, vânturile îngheţate ar putea împiedica topirea gheţarilor în timpul verii. Panourile au fost testate cu succes în Elveţia.

Cercetătorii care analizează fenomenul încălzirii globale au prezis, încă de acum câţiva ani, că Europa va rămâne un continent fără gheţari până cel mai târziu în anul 2100. Cu toate acestea, profesorul Hans-Joachim Fuchs, de la Universitatea din Mainz, Germania, consideră că topirea gheţarilor ar putea fi încetinită cu ajutorul energiei vântului.

"Folosirea vânturilor care suflă la mari înălţimi şi care coboară în văi sub forma unor curenţi de aer rece şi dens ar putea fi singura soluţie pentru păstrarea gheţarilor din Alpi", a precizat profesorul de geografie în faţa reporterilor de la Der Spiegel.

Fuchs propune plasarea unor panouri care să "prindă" vântul numit "kabatic", care suflă la înălţimi de peste 2.000 de metri, şi să îl direcţioneze spre gheţarii afectaţi de căldură.

Un experiment în Elveţia

Până acum, singura metodă încercată de cercetători a fost acoperirea gheţarilor cu folii reflectorizante care să-i ferească de căldura soarelui. Dar, în ciuda calculelor termodinamice, metoda învelirii nu a dat rezultate notabile decât pentru prelungirea vieţii pârtiilor de schi.

În plus, acoperirea în întregime a gheţarilor din Alpi ar fi necesitat peste 12 kilometri pătraţi de folie, ceea ce ar fi ridicat serioase probleme de fixare şi de protejare împotriva vântului.

Împreună cu un grup format din 27 de studenţi, profesorul Fuchs a montat În Alpii elveţieni, acum două săptămâni, un panou lung de 15 metri şi înalt de trei metri la altitudinea de 2.300 de metri pentru a proteja gheţarul Rhone. Scopul experimentului este determinarea influenţei vântului rece asupra gheţarului, pentru a dovedi că metoda panourilor este cu adevărat eficientă.

Un profesor trăsnit veritabil

Mulţi dintre colegii domnului Hans-Joachim Fuchs consideră că ideile acestuia sunt de-a dreptul năstruşnice. Profesorul e bine cunoscut în Germania şi este adesea invitat la dezbateri televizate, mai ales când subiectul în discuţie este legat de încălzirea globală.

Fiind sincer convins că schimbarea climatică este reversibilă, profesorul din Mainz a reuşit să atragă adepţi şi finanţatori pentru ideile sale. Dar sunt şi destui care îl contrazic şi amintesc faptul că profesorul a cercetat doar mediile în care poate fi cultivat ceaiul sau periodicitatea musonului indian, dar nu este un expert în "glaciologie".

În ciuda previziunilor, primele măsurători au fost categoric încurajatoare. Gheţarul a încetat să se topească în zonele unde vântul rece trece pe deasupra lui şi echipa din Mainz exultă acum de satisfacţie.

Redirecţionarea vântului, o soluţie

"Aplicarea ideii şi în alte situaţii este nu doar posibilă, ci şi recomandată dacă se va dovedi viabilă", subliniază Andreas Bauder, un alt specialist elveţian în gheţari. El crede însă că sunt necesare măsurători timp de mai mulţi ani, înainte de a fi siguri că metoda funcţionează.

Dovedită sau nu, soluţia redirecţionării vânturilor reci a făcut deja mulţi adepţi în întreaga lume şi un grup de entuziaşti a început strângerea de fonduri pentru salvarea urşilor polari. Panourile, spun ei, s-ar putea dovedi utile şi pentru protejarea gheţarilor din zonele arctice.

15 metri

- lungime are primul panou de redirecţionare a vântului, montat în Alpi

Problemele eolienelor

Turbinele eoliene sunt acuzate că distrug habitatul păsărilor sălbatice.

Ecologiştii spun că montarea unui stâlp de susţinere pentru morile de vânt necesită o mare cantitate de ciment, iar producerea acestuia este una dintre cele mai poluante industrii.

Eolienele nu pot fi plasate lângă aşezările umane, întrucât s-a constatat că în timpul funcţionării produc un zgomot continuu, deosebit de stresant.

Scoţia exportă vântul în Norvegia

Scoţia a pus la punct un parteneriat cu Norvegia prin care îşi propune eficientizarea fermelor de eoliene.

Problema morilor de vânt este că nu produc curent electric decât atunci când suflă vântul.

De regulă, în cadrul oricărui sistem naţional, lipsa vântului nu este o problemă prea mare, întrucât producţia de curent electric este suplinită de termocentrale sau de centralele nucleare. Dar Scoţia ar vrea să nu mai fie dependentă de energia nucleară, iar termocentralele pe cărbune sunt deja pe "lista neagră" a ecologiştilor.

O soluţie "curată" ar fi fost hidrocentralele, dar Scoţia nu este înzestrată natural din acest punct de vedere.

Dar, dincolo de Marea Norvegiei, o mulţime de hidrocentrale ar avea nevoie de ajutor scoţian.

Un proiect comun de aproape trei miliarde de euro prevede construirea unei reţele electrice comune între Scoţia şi Norvegia.

Cablu de 1.000 de kilometri

În acest fel, scoţienii ar primi curent electric când se opreşte vântul, iar în restul timpului ar putea livra surplusul de energie către hidrocentralele norvegiene. Acestea sunt amenajate cu două bazine plasate la înălţimi diferite şi au nevoie de curent electric pentru a transporta apa din bazinul inferior în cel superior. În acest fel, aceeaşi cantitate de apă ar putea cădea din nou şi din nou, producând electricitate fără să afecteze calitatea izvoarelor locale.

Cablul ce va fi montat pe sub Marea Norvegiei urmează să aibă 1.000 de kilometri.

Vântul este prietenul scoţienilor şi ne va ajuta să ne obţinem independenţa energetică
Jim Mather,
ministru al energiei în guvernul Scoţiei

Un dar al zeilor

În Antichitate, toate popoarele considerau că vântul este un zeu care poate schimba în bine sau în rău viaţa oamenilor.

Grecii spuneau că există numai patru vânturi distincte: Boreas, Notos, Euros şi Zefiros, peste care domnea un zeu mai puternic, numit Eol.

În Biblie se spune că vântul vine dinspre cele patru colţuri ale Raiului, după voia puterii divine.

După ce atacul mongolilor lui Kubilai Han asupra Japoniei, din anul 1274, a fost zădărnicit de două uragane consecutive, niponii au numit vânturile mării "kamikaze" (daruri divine).

În 1588, un vânt puternic a scufundat flota catolicilor spanioli pornită împotriva Angliei protestante şi a fost botezat "Vântul protestanţilor".

În prezent, ultimele ipoteze ale cercetătorilor indică vântul drept soluţie pentru rezolvarea uneia dintre marile probleme ale lumii contemporane: încălzirea globală.