Europe? Je m'en fiche!

De duminica noaptea, Franta a redevenit vedeta incontestabila a Europei, rol pe care l-a ravnit cu ardoare, in ultimii ani. L-a obtinut insa intr-o maniera de care multi lideri si politicieni

De duminica noaptea, Franta a redevenit vedeta incontestabila a Europei, rol pe care l-a ravnit cu ardoare, in ultimii ani. L-a obtinut insa intr-o maniera de care multi lideri si politicieni francezi s-ar fi lipsit bucurosi. Republica franceza s-a transformat dintr-o tara fondatoare si promotoare infocata a constructiei europene intr-un "Georges contra" continental, punand sub semnul incertitudinii viitorul UE. Principalii responsabili nu trebuie cautati printre francezii de rand, chiar daca analistii spun ca acestia au transformat tratatul constitutional in victima colaterala a insatisfactiei lor fata de propriul guvern si politicile lui. Vinovatii se gasesc deopotriva la Paris, la varful actualei configuratii politice care conduce Franta, cat si la Bruxelles, printre birocratii Uniunii. Primii n-au fost capabili sa-si convinga concetatenii ca nu pierd daca voteaza Constitutia. Si ca nu romanii, bulgarii sau polonezii le vor lua painea de la gura, ci, eventual, ei insisi o vor pierde fie din cauza politicilor economice ale guvernantilor, fie din cauza propriilor pretentii sociale, din ce in ce mai costisitoare. Oficialii din "capitala" UE au gresit prin refuzul de a recunoaste ca Europa se confrunta cu o criza latenta, inca dinainte ca referendumul francez s-o puna atat de brutal in lumina. S-a spus, in dezbaterile televizate care au precedat referendumul, ca in Franta se va da cu acest prilej lupta intre o viziune prea liberala asupra Europei, consfintita de noua Constitutie, si una sociala, in centrul careia ar trebui sa se afle interesele cetatenilor, si nu ale grupurilor economice supranationale si patronatelor. In realitate, lupta s-a dus impotriva actualei constructii europene, implicit a extinderii, cu tot ce implica procesul. S-a pus in discutie astfel intregul sistem decizional, cladit cu atata migala la Bruxelles. Conflictul reprezinta inca o dovada a rupturii tot mai evidente intre deciziile luate la Bruxelles, in numele natiunilor europene, si ce asteapta, in realitate, acestea de la Europa. Criza declansata de francezi, la nivel european, ne va afecta si pe noi, in ciuda asigurarilor linistitoare sosite dinspre institutiile UE. Tehnic vorbind, respingerea Constitutiei nu poate opri procesele de integrare ale Romaniei si Bulgariei. Politic, insa, ar putea duce lesne la amanarea de care ne temem. Exemplul francez va da cu siguranta apa la moara opozantilor tratatului din celelalte 15 tari care se pregatesc de ratificare. Transformati in paratraznet pentru nemultumirile conationalilor lor, liderii politici si guvernele nationale ar putea fi tentati sa tempereze spiritele prin incetinirea procesului de integrare. Cum? Indemnand parlamentele sa nu ratifice tratatul de aderare al Romaniei. E de ajuns ca o singura tara sa se opuna, pentru a ne lua adio de la UE, cine stie pentru cat timp. Sub impactul celor petrecute in Franta, si recentele declaratii ale crestin-democratilor germani capata alta greutate. Apoi, tot pentru linistirea spiritelor, ar putea fi reduse si fondurile alocate tarii noastre, conturandu-se de pe acum discutii aprinse in jurul proiectului de raport pentru bugetul UE, intre 2007-2013. Ar fi nedrept sa se intample asa. Si este vorba de problemele de imagine sau financiare pe care le-ar avea de intampinat, din aceasta perspectiva, cabinetul Tariceanu. Sau cat si cum va capitaliza un partid sau altul de pe urma unei eventuale amanari a integrarii Romaniei. Ci de irosirea eforturilor facute pentru a corespunde exigentelor Europei. Deocamdata, nu ne ramane decat sa vedem ce greutate are afirmatia presedintelui Parlamentului European, Josep Borrell, care spunea ca "francezii n-au decis si pentru celelalte tari europene".